864 matches
-
că are mai multe defecte decât virtuți, că este o persoană dificilă, isi reproșează că, din cauza sufletului sau zbuciumat, a produs multă nefericire în jurul său, mai ales persoanelor dragi, cărora ar fi vrut să le ofere fericire, insă i se confesează interlocutoarei sale, Isabel Allende, ca "este incapabil să fie fericit, permanent torturat și sfâșiat între multiplele personaje care trăiesc în el"109. În ciuda faptului că omul, din punctul său de vedere, este "animalul cel mai sinistru al creației", crede cu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
clon la comanda: ochi albaștri, simpatic, întreprinzător, insensibil la durere sau pregătit, tragic, să fie sclav. Angrenaje ale unei mașini, factori ai unui sistem, ce departe sunt, Hölderlin, vremurile când oamenii se simțeau fiii lui Dumnezeu!"45. Sábato nu se confesează niciodată fără echivoc asupra credinței sale în Dumnezeu, pentru el Dumnezeu este în fiecare din noi. Începând cu el, atunci când spune că, în toate limbile, pace este un cuvant suprem și sacru, exprimă legatul lui Dumnezeu pentru oameni, "dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
citim numai cărți care sunt de natură să ne străpungă corpul că o secure"13, scrisul care îl lasă pe cititor că înainte fiind, în concepția lui Kafka, dar și a lui Sábato și Cioran, o operă sterilă, inutilă. Sábato confesează că scrisul a fost pentru el mijlocul fundamental, absolut și puternic, care i-a permis să exprime haosul "în care mă zbăteam", dar și un mijloc de a se elibera de "obsesiile cele mai ascunse". Romancierul este, in concepția să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
veselia aceea inexplicabilă, dar nu mai puțin reconfortanta, în ciuda aspectului negru, se datorează, spune Cioran, pasiunii cu care a scris, căci el se declară a fi "violent", si nu pesimist. Asta e ceea ce-mi face negația vivifianta."84 Se confesează a fi "că diavolul, care este un tip activ, un negator, care pune lucrurile în mișcare."85 Întrebat cum de scrierile sale sunt atat de profund pesimiste, în timp ce stilul este vioi, sprințar, plin de umor caustic, si ca, inclusiv în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
plictiseală care "a fost și continuă să fie rană deschisă a vietii mele, de neconceput fără o bază fiziologica". Să înțelegem că, prin cuvântul tipărit, "neamăgitul de viață" a găsit medicamentul contra acestei "amenințări spirituale, un soi de ispita diavoleasca"? Confesează că tot ce a scris are pentru el, fără excepție, valoare terapeutică, ca a scris pentru a se elibera de o povară sufletească sau pentru a se face pe el însuși mai usor de suportat. A observat că, ori de câte ori scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
din ceva frumos, cum e matematică pură, dezlănțuia cea mai puternică criză din viața omului, cea a alienării sale tehnologice: "o simțeam culpabila de o crescândă dezumanizare, interzicând gândirea magică, spre a se mulțumi în exclusivitate cu cea logică"51se confesează aceluiași Cătănia. La 34 de ani era deja un fizician atomist de mare viitor: doctorat, specializare în Laboratoarele Curie de la Paris, catedră universitară. Se implicase în lucrările de fisiune atomică și asistase la altercațiile savanților care își disputau vehement paternitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
femeie cu adevărat fericită: Ana de Austria, mama lui Ludovic al XIV. La respectabila vârstă de treizeci și șapte de ani a dat naștere primului copil, după douăzeci de ani de sterilitate. Acest eveniment era considerat un miracol. Așa cum se confesase uneia dintre prietenele sale, Ana se temuse la un moment dat chiar de anularea căsătoriei sale, fiindcă Papa avea dreptul să desfacă mariajele monarhilor care nu aveau urmași. În eventualitatea unei astfel de decizii, Ana ar fi fost returnată Spaniei
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
motiv, venirea pe lume a moștenitorului direct al tronului a schimbat o mulțime de planuri politice. În anii ’20 ai secolului al XVII-lea existaseră o serie de comentarii despre posibile sarcini ale Reginei, iar Ludovic al XIII-lea se confesase chiar ambasadorului venețian despre patru sarcini pierdute de regină. Însă nu Ana era de vină pentru lipsa unui moștenitor, ci mai degrabă soțului ei, Ludovic al XIII-lea. Regele, rodul căsătoriei dintre Maria de Medici și Henric al IV-lea
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
u)scultate de cel în cauză dar susceptibile de a fi puse sub observare de alții 0. Revizuind consemnările de mai sus în vederea publicării, constatat că au o orientare vădit discriminatorie, dacă nu cumva sexist-misogină. Cel care mi s-a confesat își atribuie rolul pozitiv în propria-i psihodramă (perceperea lui LP ca "magistre en herbe") aruncând asupra personajului înregistrat cu identitate feminină (la starea civilă și în discursul public) rolul negativ (prin centrarea asupra aspectului violent, chiar dacă nu insista asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Întâlnirile clandestine ale celor doi sunt tot atâtea prilejuri de mărturisire, suspiciune și palinodii, reflexe ale unor canoane retorice, culturale, ale unei educații sentimentale și religioase, dar și ale propriei firi, nescutite de ezitări și orgoliu. Jean Ange i se confesează iubitei până în cele mai mărunte detalii, biografice și sufletești, deși e repezit uneori de grecoaica Anna cu un "Inima ta e latină". Sunt momente în care Anna pare cu adevărat îndrăgostită, nu atât de el, cât de narațiunea acestui picaro
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să uităm oboseala și stresul unei zile de muncă. Ea are un mare rol în formarea caracterului și a personalității copiilor, învățându-i să fie responsabili și independenți. Prezența ei dă încredere copiilor timizi, aceștia simțind nevoia de a se confesa, de a fi înțeleși și aprobați. De la animalul lor preferat primesc afecțiune și înțelegere, învățând la rândul lor să ofere altora aceste sentimente. Din a doua jumătate a anilor ’70 ai secolului trecut, zooterapia a început să capete o răpândire
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
eu fiul sfânt și demiurgul sfânt") și revelația întunecată a mutilării acestuia ("demiurgul de gheață el nu va muri// spânzurat de furia rece-a cuvintelor/ pe care-o clatină deasupra capului meu/ pasărea paradisului vai ce noroc"). Cel care se confesează, amar, în Lamentațiunea dr. Faustus își imaginează, la un moment dat, că poate plânge "cu lacrima florilor însângerate// de pe coasta lui Isus", pe când cel binecuvântat cu revelația mijlocită de O statuie de tanagra este sigur că "zeii vor părăsi tăcuți
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
peisajul exterior în interioritate, poeții grupați în jurul revistei "Steaua" au reușit să dea dimensiuni și modulații noi lirismului, căci, după cum observa Petru Poantă, "construit din sugestii și notații fine, peisajul devine o stare mentală. Semnele vitalității lirice apar. Poetul se confesează prin peisaj și participă la ritmurile elementare ale naturii, având un real sentiment al geografiei și al istoriei, simțite ca spații vaste și timpuri imemoriale, precum la A. E. Baconsky, ori autohtonizate la Aurel Rău și Aurel Gurghianu"22. Conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
creeze dubluri ale sale, pentru a exprima lucruri inexprimabile altfel, din cauza cenzurii discrete, dar prezente și subtil perverse a cotidianului nostru. De la eroul de roman la entorsele aduse pactului autobio grafic al lui Cioran care nu scrie pentru a se confesa, ci pentru a nu-și lua viața și pentru a da frîu liber personalității sale fragmentare -, literatura prezintă diferite fațete care încearcă să dea seamă de identitate. Fie că e vorba de personaje virtuale din jocuri (de calcu lator, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de mine și de legatar (subl. în text)". Și mărturisirile străinului nu se încheie aici. Reiese, astfel, că Manole dezvoltă mai întâi o curiozitate, apoi o empatie sui generis față de fiul său rebel, căruia îi ascultă tribulațiile și i se confesează fără menajamente. Toate aceste întâlniri îi insuflă curaj lui Nicolae, care, într-o bună zi, decide să-i facă bătrânului o vizită inopinată, în care îi mărturisește că-l urăște și că va da tot misterul în vileag. Dat afară de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
așa, i-au adus sfârșitul. Un banc spus unor „prieteni” sau răspândirea anumitor zvonuri de genul „vin americanii”, erau mortale pe atunci. Periodic, ca într-un adevărat război psihologic, era chemat la lungi și extenuante interogatorii care, uneori (după cum se confesa unui adevărat prieten) se lăsau cu maltratări fizice. În ultimele luni de calvar purta în permanență în buzunar pilulele de „Somnalin”, un barbituric inofensiv în cantitățile prescrise de medic dar fatal în doze mari. Pe ziua de 27 iulie 1952
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
referă la încrederea eului creator că toate afirmațiile pe care le face sunt adevărate în măsura în care ele se conformează unui cod simultan estetic și religios. De exemplu, Hölderlin, un alt poet obsedat de sacralitatea propriilor aserțiuni, recurge la solipsism atunci când se confesează în legătură cu revelația adevărului suprem în poemul Wie wenn am Feiertage...49, poem care, așa cum arată Angela Esterhammer, "poate fi citit că o serie de metafore ale creației poetice" (2000, p. 187): "[...] Jetzt aber tags! Ich harrt und șah es kommen
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și o unitate a formei, o continuitate internă a frazei. Un personaj care se confesează, așa cum fac, pe rând, Mavrodin și Hasnaș, chiar dacă dă frâu liber gândurilor și emoțiilor, are totuși conștiința că este ascultat de cineva și de aceea nu poate fi indiferent la forma pe care o dă relatării sale. Iar atunci când, din
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Hasnaș, chiar dacă dă frâu liber gândurilor și emoțiilor, are totuși conștiința că este ascultat de cineva și de aceea nu poate fi indiferent la forma pe care o dă relatării sale. Iar atunci când, din diverse motive, exprimarea celui care se confesează devine ambiguă, rolul celuilalt, al personajului care ascultă, este de a interveni cu întrebări care să-l lămurească și care vor clarifica și pentru cititor starea lucrurilor. În Nuntă în cer, avem de-a face cu o dublă confesiune. Fiecare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Comportamentul Ilenei / Lena este în esență același în ambele cazuri, dar fiecare dintre cei doi bărbați îl percepe altfel. Și de aici o construcție completă a unui personaj care practic nu există în roman decât prin cuvintele celor care se confesează. La nivelul compoziției, deosebirea netă dintre Mavrodin și Hasnaș se materializează în primul rând într-o scindare a romanului în două părți: prima (cuprinzând nouă capitole) este povestea lui Mavrodin, iar a doua (cuprinzând șapte capitole) înfățișează povestea lui Hasnaș
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
leagănul este mâna care conduce lumea” reliefa Wiiliam Ross Wallace. Mama este un înger permanent de veghe asupra ființei căreia i-a dat viață: „Tot ce sunt sau ce sper să devin îi datorez îngerului care a fost mama”, se confesa Abraham Lincoln. Mereu în rugăciune, mama pioasă este temelia care nu se va zdruncina pentru copil niciodată, scriitorul rus N. Gogol remarca: „Ruga mamei apără de orice primejdie pe apă și pe uscat.” Mama rămâne o mare enigmă, un mister
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ei, o sonoritate gravă, o tonalitate de tânguire a celei care ar face orice numai să-și știe copilul aproape. Eroul popular din alte creații anonime, deși apropiat de natura protectoare în mijlocul căreia viețuiește, în momentele de însingurare profundă se confesează brazilor, munților, florilor, codrului, armelor, murgului, însă tot mama rămâne singura care îi poate aduce cea mai mare alinare și îi poate oferi deplina înțelegere, pe care și-o dorește mereu aproape: „Jelui-m-aș brazilor De doruțul fraților; Jelui
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
deoarece noi revelăm altora aspecte pe care le-am menținut private până acum. În societate există limite ale dezvăluirii sinelui: în general, oamenii cu status înalt vorbesc puțin despre ei înșiși cu oamenii cu status scăzut; de obicei, femeile se confesează mai mult femeilor decât bărbaților. Interesant este că cercetările în acest domeniu au arătat că dezvăluirea sinelui este văzut ca un indicator pozitiv al sănătății mentale. Aceasta implică încrederea în alții și autoacceptarea personalității proprii, reduce nevoia unei atitudini defensive
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
o presiune din partea altora să ne dezvăluim? Ori este ceva pe care într-adevăr vrem să-l facem? * Putem să avem încredere în altă persoană că într-adevăr va menține confidențialitatea dacă este necesar? * În situația prezentă ne simțim confortabil confesându-ne? * Ce impact are dezvăluirea asupra altei persoane? Fereastra Johari oferă o explicație simplă și interesantă asupra comunicării organizaționale eficiente care, la nivelul conducerii, presupune ca liderul sau managerul să lase subalternii să afle cine este și ce simte, iar
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
ajutor indispensabil în gospodăria imensă a bogătoiului la care mama lui Iorgovan și, ulterior, preoteasa din Socodor nu renunță ușor. La polul opus e Busuioc cel decis să nu accepte în ruptul capului mezalianța, deși, după cum el însuși i se confesa părintelui Ioan, așa bătrân cum e, s-ar face luntre și punte, dacă ar fi văduv, s-o aibă de nevastă. ,,Mărturisirea verifică și în real ce ar fi putut rămâne, păstrându-și valoarea probantă, numai în închipuirea lui Iorgovan
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]