711 matches
-
devine astfel profund neospitalier, incită la un joc de-a v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cum au scris, ci am încercat să dezmembrez întrebarea în segmente cât mai concrete. Latura abstractă, inconștientă, interioară era și este parte din formula fiecăreia, manifestându-se, oricum, în scris. Inițial, m-am așteptat ca eseul personal, cu latura lui confesivă, să fie cea mai potrivită formă în care s-ar putea exprima aceste experiențe. În scurt timp mi-am dat seama însă că tema este una mult prea intimă și mult prea dificilă pentru a fi uniformizată la nivel formal
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
discutat față în față, toate celelalte invitate ale căror cuvinte alcătuiesc această carte au primit aceeași scrisoare, care lămurește, prin întrebările pe care le propune, intențiile și problematica din care s-a născut. O reproduc aici, pentru a păstra tonul confesiv, direct, pe care îl au în comun toate textele : Scopul volumului la care vă invit să participați, în calitate de coautoare, ar fi să aducă la suprafață relația fiecăreia dintre dumneavoastră cu scrisul, în perioada care a urmat nașterii copilului (sau a
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
sau În eseul dedicat textualizării poetice la Ion Barbu. Cartea trebuie receptată exact În prelungirea acestei convertiri, poate cu o ușoară deplasare de accent: de la „pradă realului“ la „pradă textului“. Romanul unește, Într-adevăr, ideea programatică de text și notația confesivă, prelucrată sub formă de jurnal. Confesivă, dar nu sentimentală. De la Început, autorul construiește „În contradicție absolută cu sentimentul“ (citându-l pe Kierkegaard), având orgoliul de nimic limitat de a nu se exprima decât pe sine Însuși, În fiecare Însemnare: „Ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la Ion Barbu. Cartea trebuie receptată exact În prelungirea acestei convertiri, poate cu o ușoară deplasare de accent: de la „pradă realului“ la „pradă textului“. Romanul unește, Într-adevăr, ideea programatică de text și notația confesivă, prelucrată sub formă de jurnal. Confesivă, dar nu sentimentală. De la Început, autorul construiește „În contradicție absolută cu sentimentul“ (citându-l pe Kierkegaard), având orgoliul de nimic limitat de a nu se exprima decât pe sine Însuși, În fiecare Însemnare: „Ceea pe caut eu În cuvânt este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Piele de sagriu (La peau de chagrin, 1831), imagine a vieții nemăsurat deziderative consumate irevocabil și pe măsura formulării lor de dorințele posesorului magicei piei (proiecție simbolică, desigur, a vieții înseși). Pe acest tipar își construiește și Unamuno micul roman confesiv, prin care împărtășește de fapt, s-a mai spus, nu o rețetă de roman, ci cum se fac un romancier și un cititor deopotrivă, cu roluri interschimbabile, și anume tribulațiile lui U. Jugo de la Raza (nume sub care, potrivit chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a sa, respinsă. Duminică 2 februarie, când Guy Domville trebuia să aibă cea de a treizeci și una și ultima reprezentație, Îi scrise lui William că trecuse prin „cele mai oribile patru săptămâni din viața lui“. Era o scrisoare lungă, confesivă și, recitind-o, Înțelese cât de departe era de a se fi curățat de toate sentimentele negative care Îl chinuiau de la premieră Încoace. „Nu trebuie decât să produci o piesă și vei afla, mai bine decât ți-aș putea-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu alte idei și, cred, cu altă mentalitate. Opresc istoria aici. Mai spun doar că în ultimii ani (adică după 1990) stilul meu critic - îmi spune un prieten care mă citește - s-a modificat, în sensul că a devenit mai confesiv. "Ego"-ul meu, care vasăzică, nu mai vrea să stea cuminte, obiectiv, prea obiectiv în text, tinde să iasă în față, sare peste propoziții, vociferează, pe scurt: introduce în text tema lui. Poate că este așa cum zice amicul meu S.
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
tematică, textele pot fi caracterizate prin trei trăsături: 1) sunt scrise pe un ton care este acordat la diapazonul spiritului exegetic; 2) au drept reper precumpănitor perioada interbelică; 3) deși volumul e în două treimi ale sale critic, sfîrșitul e confesiv. Ion Dur e genul de exeget a cărui detașare lucidă îl scutește de riscul de a se apropia prea mult de textul comentat. Din acest motiv, autorul nu are nici puseuri de simpatie și nici izbucniri de antipatie față de autorii
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
Și de ce "la mămica și la tăticu`"? Ce, e fată mare, nu s-a înțeles cu bărbatul și a fugit la părinți?" "N-am spus-o cu ironie, e o istorie întreagă, răspunse ea cu un glas de astă dată confesiv. Unde ești dumneata, de unde vorbești?" "De la Telefoane!... Aș vrea să vă văd, adăugai, nu puteți să repetați vizita și să veniți pe la mine?" Răspunse afirmativ după o tăcere care nu era o ezitare, ci un calcul al orei pe care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
permanentă stare de alarmă. Ca document al neliniștii lăuntrice, poemul merită atunci concentrarea tuturor eforturilor, dăruirea tuturor energiilor vitale, el admițând în același timp, fără contradicție, conștiința propriei precarități. Într-o asemenea perspectivă, ceea ce va afirma Voronca într-un text confesiv din 1929 - A doua lumină - nu e decât în aparență paradoxal: „Trăirea celor de o vârstă cu mine stă în conștiința dezastrului iremediabil, a relativității și omenescului oricărei întreprinderi, în certitudinea universalei incertitudini și a ridicolului oricărui elixir-formulă - toate formulele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
parcurs care merge de la o anumită impersonalitate inițială (în primele manifeste, tipărite în revistele 75 H.P., Punct și Integral - în linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice, transformate într-un discurs confesiv oscilând între fervoarea și entuziasmul adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează în profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lumii date etc.) invita la întoarcerea spre un afară mereu promițător ca abundență a materiei și mișcării, ca posibilități de restructurare spectaculară a datului real în acea „expresie plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, indicată de manifestele momentului. Substanța confesivă, câtă e, a discursului, se va găsi astfel de cele mai multe ori mediată de simili-reportajul realizat de „aparatul înregistrator” care e ochiul poetului. Intră în joc aici, fără îndoială, și refuzul programatic al „logicii” și „gramaticii”, al limbajului conceptual-reflexiv, a cărui
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
artere și mănuși incompatibilitatea e, la prima vedere, radicală, - actul deschiderii e însă posibil în cazul amândurora, introducându-se în plus sugestia unei anumite familiarități a acestui act ce semnifică, în fond, comunicarea dezinvoltă, coborâtă de la retorica tradițională a patosului confesiv la gestul „prozaic”, cotidian. Cât despre trenul care „a jucat fotbal”, metafora verbală șochează logica „normală” în măsura în care masivitatea obiectului tren nu se pretează ușor la asocierea cu lejeritatea jocului; ea nu e însă cu totul nemotivată, și poetul va fi
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
America, e o premieră absolută. Personaje românești nu apar, toate sunt „alergicane”, Kid Sandman, eroul principal, e un condamnat la moarte pe nedrept căruia i se oferă o amânare a execuției pe scaunul electric cu condiția să scrie o carte confesivă cu titlul La două ore de scaunul electric. Celula îi este transformată într-un birou confortabil, cartea apare și are un succes monstru. Firește, sunt satirizate racilele capitalismului, goana după bani, totul se vinde, totul se cumpără, senzaționalismul presei, publicitatea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
propriu zis, când este destinat unui personaj sau unui grup de personaje Monolog interiorcând nu este exteriorizat, rămânând în sfera gândului; este un mijloc de analiză psihologică a stărilor sufletești ale personajelor; * Liric: Monolog liric, fiind un discurs de tip confesiv; Monolog liric adresat, dacă se adresează unui ascultător, prezent sau invocat, care nu răspunde; * Dramatic: Monolog dramatic propriu-zis, atunci când este adresat unuia sau mai multor personaje sau Silolocviu, atunci când personajul își exprimă pentru sine ideile sau reflecțiile; * Monologul cotidianeste destinat
Comunicarea. Ghid practic by Elena-Laura Bolotă () [Corola-publishinghouse/Science/655_a_1298]
-
pune în premieră romanul în legătură cu tratatul lui Lessing, considerând că problema "strigătului mut" inspiră întreaga narațiune ekphrastică 41. Romanul chestionează astfel capacitatea literaturii de a reda timpul redând mișcarea atunci când descrie orbii exersând tipurile de cădere 42. La fel, secvența confesivă în care (vezi nota 40) pictorul mărturisește dorința de a picta strigătul face trimitere directă la capacitatea picturii de a reprezentata spațiul redând detaliul fizionomic al strigătului. Dacă Gert Hofmann pune în discuție problema reprezentării, scriitorul român chestionează problema receptării
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
scriitorul român chestionează problema receptării operei plastice. Interesul lui Augustin Buzura pentru receptarea picturii se argumentează prin două elemente. În primă instanță, descrierea ekphrastică a Parabolei orbilor din Refugii (descriere ekphrastică tranzitivă) mizează pe dramatizarea actului contemplativ. Tabloul flamand stimulează confesiv cei doi contemplatori ai tabloului: protagonista este înspăimântată de figurile dizgrațioase ale orbilor (vezi nota 11) și, mai mult, orbitele celui de-al doilea îi creează senzația unui vertij care o absoarbe (vezi nota 11). Pentru Ioana Olaru contemplația tabloului
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Moftul român”, „Harababura” ș.a., la emisiuni radio și de televiziune, dar și în publicațiile sârbești „Savremenik”, „Knjizevne novine”, „Bagdala”, „Razvitak”, „Doroteus” etc. De asemenea, colaborează cu articole la Dicționarul general al literaturii române. Jurnalul unui an satanic este o carte confesivă. Un an din existența tulbure a Serbiei de la sfârșitul celui de-al doilea mileniu (mișcările kosovare, bombardamentele NATO) devine la V. materie diaristică, ingenios așezată într-un discurs alert, dar și provocare autocognitivă. Observând și observându-se, scriitorul își descoperă
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
sau al Meșterului Manole: „Cu mlădieri sonore - care flaut/ Își caută-n verde-galben partitura?/ În strune de vioară trec măsura/În apele albastrului ce caut...”. Interioritatea se reflectă într-un spațiu plin de romantism, nu de puține ori melancolic și confesiv: „Deopotrivă plină de mistere -/Meteoriții roșii în panere.../ În slavă crește steaua de mătase:/ Rotundul măr al serilor frumoase”. În Hanul cuvintelor (1999), un „eseu versificat despre balcanismul literaturii române”, V. închipuie, în manieră când antonpannescă, când de inspirație barbiană
VOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290622_a_291951]
-
Icoane șterse, 1895), „file rupte” (File rupte, 1909), secvențe și instantanee surprinse „din goana vieții” (Din goana vieții, 1892). O notă aparte fac amintirile, cu nostalgia duioasă a copilăriei (Un Crăciun, Mogâldea ș.a.). Proza are un caracter reflexiv, liric și confesiv. Sentimentale, chiar melodramatice, într-o atmosferă sumbră la început, schițele și nuvelele câștigă treptat sub raportul realismului, adăugându-și energice note pamfletare și protestatare. După 1900 V. scrie mai anevoie, preferând să-și fixeze impresiile în epistole sau în carnete
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
conturează în jurul unei imagini clasice a martirajului: trupul tânar, de o senzualitate morbidă, al sfântului Sebastian străpuns de săgeți, din tabloul pictat de Guido Reni, provoacă în mintea protagonistului adolescent un prim uragan erotic. Scriitorul își asumă până la capăt încercarea confesivă, contopind, fără compromisuri, atât detalii despre procesele conștiinței, cât și descrieri fruste ale viciilor sale solitare. Totul păstrează însă amprenta unei căutări reale, având ceva din natura misterioasă a unei inițieri. Episodul cel mai consistent și mai intens al romanului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
să existe o oglindă ce deformează și descompune, un fals ascultător ce mormăie și ațipește în timpul travaliului psihanalitic. Joseph uzează de tehnici narative elaborate pentru a-și spune povestea. Ceea ce nu poate fi spus direct se transformă în tulburătoare pagini confesive, trimise lui Daniel sub formă epistolară. Istoria sa este ancorată într-un loc îndepărat și într-un timp al căderii în trup - este fiul unor băcani dintr-un sat renumit pentru crescătoriile sale de porci. Memoria copilăriei e contaminată de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nicio ecuație, oricât de incertă sau riscantă. Anaïs Nin descoperă proprietățile curative ale minciunii și sensul puterii sexuale atunci când lasă în urmă nesiguranța corpului și se lasă inițiată de Miller în limbajele primitive ale dorinței. Asemeni unei emanații halucinogene, textul confesiv este produsul ultim al experiențelor ce definesc unicitatea unui personaj în termenii explorărilor sale erotice. Eliberată de semantica severă al metaforelor aluzive, Anaïs Nin numește direct gesturile și fantasmele itinerariilor sale carnale. Frust și incisiv, limbajul se armonizează cu tensiunea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
asumarea aceluiași rol, al seducătoarei. Conștiința de sine se afirmă simultan cu pierderea inocenței trupului. Scriitoare ale cărei revelații culturale și senzoriale au devenit autoficțiune, Anaïs Nin elaborează, dincolo de suprafața complicată a labirintului său erotic, o structură matricială a discursului confesiv feminin. O istorie al cărei adevăr este cu atât mai autentic, cu cât alunecă spre ficțiune și ireal. "Dilemateca", anul III, nr. 24, mai 2008 De la Columbus la Nemesis În 1960, lui Philip Roth i se acorda National Book Award
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]