3,203 matches
-
ca un reproș pentru ceea ce se întâmplase cu populația evreiască." Explicația era în mod evident trasă de păr, nici chelnerii nu avuseseră acest gând ascuns, nici Brucan nu-i suspecta de așa ceva, dar găsise un pretext pentru a-i transmite confratelui american o informație despre o stare de spirit din România a cărei discutare era (și a cam și rămas) tabu. După multe pertractări, Daniel Schorr a obținut permisiunea de a lua interviul. A început prin a-i spune lui Gheorghiu-Dej
Optzeci de ani reporter by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6087_a_7412]
-
indiferent unde i-ar duce pronia, sau realistul, care-i vede norocoși? E, pesemne, la mijloc, o diferență de umoare. De slujnicari se tem și unul, și altul. Doar că primul ca un provincial călcat de hoți, celălalt ca un confrate care strigă șase.
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6094_a_7419]
-
alții. Strălucește încă, dar parcă mai palidă decât altădată, steaua lui Lucian Blaga. Ion Horea este, până la un punct, un ardelean atipic, ca Marta Petreu și ca puțini alții. Nu e nimic la el din mesianismul social al atâtora dintre confrați. Nici acea apăsătoare influență germană, la care s-au dovedit sensibili mulți poeți de seamă ai Ardealului, de la Coșbuc la Blaga. Religiosul nu e tot așa de ostentativ ca la Ioan Alexandru. Nici citadinismul, inspirat de Cluj, al unor Gurghianu
Filiera ardeleană by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6319_a_7644]
-
50 ai trecutului veac până de curând, pe diferite paliere ale ierarhiei culturale și diplomației, cunoscând mulți oameni și participând la multe evenimente. Și-a creat relații în medii diverse, a primit scrisori, memorii, ca persoană oficială, dar și de la confrați, de la prieteni. Cărți cum este aceasta de care vorbesc ar trebui să-i intereseze pe istoricii literari și ai vieții publice, ai instituțiilor culturale, ai mișcării teatrale etc. Dar subiectul însemnării mele nu este propriu-zis cartea lui Ion Brad, ci
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
citind-o, am dat în ea de un text care m-a impresionat în chip special, m-a emoționat pur și simplu, mărturisesc. Despre ce este vorba? Un capitol din carte i-l dedică Ion Brad lui Ion Horea, vechi confrate și prieten, poate cel mai vechi dintre prietenii săi în viață. Sunt acolo mai multe scrisori de la „zgârcitul epistolier" Ion Horea, dintre care prima, „cu scrisul lui ca niște cărări de furnici prin iarbă", datează din îndepărtatul an 1954. Sunt
Însemnare despre Ion Horea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6320_a_7645]
-
Pe Iosif l-a atras aerul blazat, decadent și hipersensibil al fiului de moșier; după cum pe Anghel - energia și productivitatea celuilalt. După zece ani de Paris în care nu scrisese aproape nimic, Anghel întîlnea un mai tînăr și mai sărac confrate, care muncea plin de încordare, zi de zi, acoperind pagină după pagină. Visătoria unuia a mers spontan spre activismul celuilalt; au realizat că, împreună, pot forma o ființă superioară. Dincolo de caracter, complementaritatea celor doi corespundea unei formații intelectuale diferite. Educația
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
cărări. Prin ce scriam în casă, pentru mine, mă marginalizam. În lume, „semiotician", jucam jocul, nu supăram pe nimeni, deși unii m-au acuzat că fac import ilegal de produse din occident. M-au acuzat, dar n-am pățit nimic. Confrații m-au lăudat, m-au premiat. Îi plictiseam de moarte, dar îi intimidam. E drept că într-o bună zi, brusc, cum mi se întâmplă, m-am potolit. Mai e și problema celor care în orice circumstanțe politice ar fi
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6359_a_7684]
-
Mihai Beniuc, aparent la mare distanță de preferințele sale. Iar un reprezentant mult mai tînăr al domeniului, Daniel Cristea-Enache, nu nea înfățișat oare o caldă analiză a creației lui Grigore Vieru, cel atît de „sentimentaloid”, „provincial”, „desuet” în ochii unor confrați? Ambii poeți se așează pe nervura emoțiilor tradiționale, incluzînd elementul etnic, care n-avem impresia că ar putea fi declarate falimentare. Se pronunță însă împotriva lor și factori de natură franc antiestetică. Un distins eseist a fost recent de părere
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
cu puțin timp înainte de moarte -, descurajat de cenzura care îi întârzie și îi amputează volumele, el va practica intens corespondența. Epistolele devin o formă de samizdat și de discurs îndrăgostit, adresat celor față de care simțea afinități elective. Corespondența sa cu confrații nemțeni este parțial cunoscută, din volumul Frig (roman epistolar Aurel Dumitrașcu - Adrian Alui Gheorghe), apărut în 2008. Însă jurnalul ne relevă fragmente întinse din splendidele sale dialoguri epistolare cu Marta Petreu, cu Octavian Paler, cu Liviu Ioan Stoiciu sau cu
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
mai insistent dezbătută în cartea de care vorbesc, a pactului făcut de unii de bună voie iar de alții cu forța, în împrejurări a căror evocare ne proiectează în plin deceniu obsedant, spre a folosi și vorbele lui Marin Preda, confratele la care Petru Dumitriu mereu se raportează. La el și la Eugen Barbu, socotindu- i, pentru acel moment, competitorii săi literari cei mai redutabili. În ceea ce-l privește, Petru Dumitriu ne lasă să înțelegem că a făcut amintitul pact pe
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
de harnic și iute era de mână, pe atât de leneș și de încet era de gură. Autorii emisiunii s-au străduit să pună cap la cap documente de tot felul, mărturii, dezbateri și chiar conversații ale artistului cu unii confrați. Între acestea din urmă, rarisime, este o conversație cu Jean Cocteau din 1956 absolut uluitoare prin, cum să zicem, absurditatea ei. Pictorul și scriitorul vorbesc într-o limbă cunoscută doar lor. Cităm dintr-un comentariu ulterior al lui Cocteau despre
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4413_a_5738]
-
dintre cele mai semnificative din biografia (și bibliografia) lui Ion Pop. Acestea ar fi: universitatea, revista „Echinox”, relația cu Franța culturală. Sunt mereu evocate din variate unghiuri. Viața universitară clujeană Ion Pop o trăise întâi ca student, coleg cu viitorii confrați literari Gheorghe Pituț, Nicolae Prelipceanu, Ana Blandiana, Liviu Petrescu, Ion Alexandru (căruia nu-i poate spune în nici un chip Ioan), cu profesori ca Iosif Pervain sau Mircea Zaciu, apoi el însuși profesor, după ce a urcat toate treptele ierarhiei didactice. Trăitor
Melancolia echilibrului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4423_a_5748]
-
de purtat în casă, orală și idiomatică. Și ce amară ironie, pe alocuri! Mai nimic, totuși, despre boală, spaime, anxietăți. Ici-acolo, însemnări de lectură, zgârcit comentate, îndeosebi din opera congenerilor (nici unul dintre scriitorii generației 2000 nu și-a citit confrații cu gravitatea și constanța celui dintâi plecat dintre ei). Sorin Stoica gândește la fel de onest precum scrie. Ar fi putut fi un lider al prozatorilor generației 2000. N-a dus lipsă nici de talent, nici de originalitate. Din nefericire, n-a
Generația 2000: Sorin Stoica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4620_a_5945]
-
A viață, Nichita, a viață Fane...” Ar fi fost ultimele cuvinte ale lui Grigore Hagiu care va fi transportat apoi, pentru funeralii, la Biserica Boteanu, unde Nichita ar fi făcut de gardă la trupul neînsuflețit al vechiului său prieten și confrate literar. Dar nici vizita la spital, nici făcutul de gardă nu prea puteau să se întâmple: Nichita Stănescu murise el însuși cu doi ani înainte. Confuzie istorică Fatalitate: confuzia istorică, București egal Budapesta, continuă cu un nou episod. Recent, cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
Garan.a, Dorothea Roschmann, Juan Diego Flores, Angela Gheorghiu, Roberto Alagna, Ildebrandro dfArcangelo și mulți alții au adus operei o grandoare și strălucire fără precedent. Rivalizând în popularitate și succes cu vedetele muzicii pop, ei se și comportă asemeni confraților obișnuiți să cânte în fața a zeci sau sute de mii de oameni. Paradoxul face ca opera, pe masura ce (re)devine tot mai populară, își dezvăluie enormele resurse de seducție, profunzime și complexitate. Voci sublime au existat întotdeauna în lumea .teatrului liric
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
Elīna Garanča, Dorothea Röschmann, Juan Diego Flóres, Angela Gheorghiu, Roberto Alagna, Ildebrandro d’Arcangelo și mulți alții au adus operei o grandoare și strălucire fără precedent. Rivalizând în popularitate și succes cu vedetele muzicii pop, ei se și comportă asemeni confraților obișnuiți să cânte în fața a zeci sau sute de mii de oameni. Paradoxul face că opera, pe măsură ce (re)devine tot mai populară, își dezvăluie enormele resurse de seducție, profunzime și complexitate. Voci sublime au existat întotdeauna în lumea „teatrului liric
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
a face, în fond, cu un scriitor complet, în personalitatea căruia vocația prozei se îmbină armonios cu conștiința artistică și cu o evidentă preocupare pentru conceptele și valorile literaturii. Fără să fie un prozator experimentalist, în genul mai tinerilor săi confrați optzeciști, George Bălăiță este un scriitor dublat de ceea ce se cheamă un cap teoretic. Acest cap teoretic al prozatorului transpare cu ușurință în textele sale publicistice, ca și în încercările de transformare a structurilor prozei scurte, pe care le face
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
dispunerea cronologică a faptelor nu face decât să pună în lumină acel fir care le leagă. Ce a întreprins Domnița Ștefănescu în sensul ordonării acestei imensități de aspecte e o acțiune cu adevărat titanică, astfel cum a numit-o un confrate publicist și istoric, dl. Ion Cristoiu, pentru că la d-sa mă refer. Mai vorbește, în prezentarea de pe ultima copertă, despre faptul că, astfel cum se înfățișează, scrierea Domniței Ștefănescu devine un obligatoriu instrument de lucru pentru cercetătorii aceluiași material, ceea ce
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
înțelegerea poziției speciale a lui Dinu Pillat în peisajul critic românesc din anii ’60-’70. Critica lui, deși pornea, ca și generația ’60, de la Călinescu, evoluase, printre interdicții, recluziune și reveniri, în altă direcție decât cea a mai tinerilor săi confrați șaizeciști. Dinu Pillat nu continuă subiectivitatea creatoare a criticii călinesciene, în care șaizeciștii vedeau o armă împotriva rigidității realismului socialist, ci duce mai departe, în manieră personală, preocupările inaugurate de G. Că- linescu în Curs de poezie și în studiile
Al doilea Pillat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4389_a_5714]
-
un ins viu și febril, causeur monden și om „de o modernitate superioară”, care n-avea în el „nimic desuet”; inteligent, convingător și nelipsit de o anume clarviziune, în ciuda complexului de superioritate din cauza căruia cădea adesea victima ironiilor și farselor confraților, el avea o „influență extraordinară asupra tinerilor”. Memorialistul îl situează între cei „trei intelectuali români” pe care i-a cunoscut personal, capabili să-și câștige discipolii prin „limpiditatea tăioasă în gândire”, alături de G. Călinescu și Miron Radu Paraschivescu: „În ciuda megalomaniei
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
publicate prin reviste de criticii noștri actuali de întâmpinare. Fiecare a spus ce i s-a părut relevabil în 2010, în poezie, în proză, în critică, în literatura de nonficțiune. Unele lucruri le văd la fel cu mai tinerii mei confrați, altele nu, fără a pretinde că aș putea interveni în discuție. O viziune asupra întregului nu am, lipsit, cum sunt, de lectura sistematică a aparițiilor din cursul anului încheiat. Cel mult pot să mă pronunț în legătură cu prezența unui titlu sau
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
că are simțul realului, al concretului și capacitatea de a transfigura banalul. Lăuda cu generozitate aceste calități și la alții, mai ales la tinerii pe care-i considera de viitor, majoritatea covârșitoare a scrisorilor sunt adevărate declarații de dragoste față de confrați din toate generațiile, ceea ce nu înseamnă că nu era nedrept până la ferocitate cu cei pe care-i detesta. Iată câteva rânduri dintr-o scrisoare către Cynthia Ozick, datată 13 iulie 1989: „Nu-mi face nicio plăcere să fiu pe o
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
se anunțase, de insuficiență hepatică. Acest ultim roman al lui Bellow a fost judecat de critică în parametrii stabiliți de întreaga lui operă, în mare parte cvasi-autobiografică și populată de personaje calchiate după oamenii din viața lui, de la soții la confrați, de la cunoscuți întâmplători la cei mai apropiați și mai dragi prieteni și mentori, precum Delmore Schwartz și mai cu seamă Allan Bloom, surprinși nu doar în ipostaze flatante, ci și în momentele lor de slăbiciune, decădere, eșec. În România și
Prietenul sinucigașilor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5776_a_7101]
-
interesat în chip special aceste documente prin faptul că aproape toate ne transportă în lumea Brăilei de odinioară, printre oamenii care au populat orașul sau au pornit de acolo. Nu fac un secret din legăturile mele afective cu acea lume. Confratele Teodor Vârgolici, brăilean ca și mine (dar încă mai vechi!), însoțește cartea d-nei Cogălniceanu cu o recomandare plină de căldură, cu atât mai prețioasă pentru autoare cu cât vine de la el, eminent om de carte, istoric literar și editor. Vorbește
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar, Remus Lunceanu, de 31 de ani (deci cu o mică diferență în minus față de vârsta autorului), frământat până la istovire de suspiciunile confraților, în timpul primului război. Plecat din Ardeal în urmă cu zece ani, e suspectat la București, în timpul ocupației germane, de lipsă de loialitate față de statul austro-ungar; refugiat la Iași, din teama de a nu fi arestat și probabil condamnat la moarte
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]