674 matches
-
de început, textul său predilect din Mona-Monada aglomerează tot ceea ce apare, mai întâi pe orizontală, ochiului poetic, inițial similar unei fidele camere de luat vederi, transformate ulterior într-o "oglindă activă, care interpretează văzând și vede interpretând", cum afirma undeva congenerul Nichita Danilov. Mai ales pentru că filtrează totul prin prisma unui neoromantism structural, poetul Lucian Vasiliu își confirmă la rândul său lucid pledoaria pentru echivalența, în text, între a fi și a vedea: "Eu sunt/ tot ce voi vedea vreodată" (Yoga
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se-ntâlnesc cu rădăcini de fier/ și se iubesc deși în vârf au brumă/ și cântă răstignirea lor pe cer". La celălalt capăt, spre sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, departe de a se lăsa și el, asemenea unora dintre congeneri, sedus de sirenele ațâțătoare ale poeziei douămiiste, Horia Zilieru poetizează la fel de anacronic și de gingaș sentimental, în versuri ce preferă stilizarea afectivă sau stilistică a propriilor neliniști sau drame existențiale. A se citi, spre exemplu, remarcabilul Cântec de adormit Joshua
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
real”, „coborârea poeziei în stradă”, „noua sensibilitate”, formule care delimitează spațiul poeziei optzeciștilor, fac parte din opțiunea lui poetică. Structura poemelor este însă diferită, ele nu afectează indiferența față de regulă, nu sunt lungi, dezordonate, ci atent construite. Mai „sentimental” decât congenerii săi, I. înregistrează realul printr-o lentilă colosală. Melodrama realului (2003), o substanțială antologie de autor, este organizată în ordinea logică (și cronologică) a creației: Viața în tablouri, Garsoniera 49, Coborârea din tablouri, Ansamblul de manevre, Melodrama realului, Gura mea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287657_a_288986]
-
ale coordonării enunțurilor; apoi, la S. livrescul se concretizează rareori sub forma aluziilor intertextuale, rămânând, de regulă, în sfera importului de formule și maniere poetice; nu în ultimul rând, dacă la Mircea Ivănescu compasul memoriei cuprinde doar existența individuală, la congenerul său bănățean amintirea are o rază mai largă de acțiune, înglobând moduri de viață și mentalități colective. S. debutează cu un volum remarcabil în contextul unei epoci sufocate de realismul socialist, dar neconvingător în perspectivă. Defectul principal al poemelor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
la rândul lor, formează grupuri mai puțin numeroase decât maimuțele cu creier mare (cimpanzeii). Mărimea grupului pare a fi legată de cea a creierului. R. Dunbar consideră că explicația este următoarea: un creier mai mare permite întreținerea relațiilor sociale cu congeneri mai numeroși, memorarea caracteristicilor unui număr mai mare de semeni. R. Dunbar a dus studiul și mai departe: la maimuțe, legăturile sociale sunt menținute de practica despăducherii. Maimuțele se întâlnesc două câte două și se caută de păduchi, apoi trec
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
a permis primilor oameni să rezolve această dilemă, ajutându-i să câștige timp și să întrețină legături sociale similare despăducherii, fără a fi în contact cu o persoană anume. Omul a menținut astfel relații sociale cu grupuri mai mari de congeneri printr-o despăduchere „verbală”, adică prin căutarea păduchilor, în sens figurat, prin povestiri, bârfe, zvonuri. Teoria lui R. Dunbar este interesantă pentru că trimite către păreri întemeiate privind modul de viață al strămoșilor noștri. Grupuri formate prin relații de tipul despăducherii
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
parte, de încercarea de a obține încrederea unor posibili subiecți, deci de re-fundamentarea relației de autoritate; în cazul subiectului (copilul) ar putea fi vorba de ignorarea situației de fapt (suspendarea relației de autoritate) sau de ținerea la distanță a unor congeneri dornici să-și impună dominația în spațiul lăsat liber de autoritatea intrată în criză a profesorului. Perspectiva etologică susține că grupul uman are nevoie de un lider, de figura dominantă care se identifică în mod simbolic cu grupul respectiv. Structura
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Agresivitatea umană, dar și subiectul care ne interesează pe noi, am reținut: • agresivitatea teritorială; despre comportamentul teritorial al animalelor, dar și despre motivele acestuia, gânditorul austriac notează: "În general, în lumea animală cel mai periculos concurent pentru un individ este congenerul său. El consumă aceeași hrană și utilizează aceleași locuri de somn și de reproducere. Toate acestea nu există în cantități nelimitate. De aceea, pentru prosperitatea unei populații animale este necesar ca exemplarele unei specii să se răspândească pe întreaga suprafață
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
noi, iar frica ancestrală față de străini poate acționa la nivel intragrupal chiar dacă agresivitatea dezvoltată a fost de natură intergrupală (se poate observa foarte ușor fenomenul în cazul noilor veniți într-o clasă de elevi). Pentru Konrad Lorenz, inhibițiile în ceea ce privește atacarea congenerilor funcționează doar în cazul în care îi cunoaștem personal, celălalt, cel asemenea cu mine, dar pe care nu îl cunosc fiind mai degrabă asimilat cum spuneam cu străinul: Rațional putem înțelege porunca iubirii universale dar, așa cum suntem noi construiți acum
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
băieților și ar fi mai puțin directă decât la aceștia, care recurg mult mai des la agresiune fizică. Fetele au tendința de a exercita forme indirecte de violență, precum batjocura sau răspândirea zvonurilor. Băieții sunt mult mai des agresați de congeneri, în timp ce fetele sunt susceptibile de a fi victime ale agresorilor de ambele sexe. Băieții sunt mai susceptibili să fie autori ai violențelor, după cum și riscă mai mult decât fetele să fie victime, indiferent de țară (Gottfredson și Gottfredson, 1985; Nabuzoka
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
al scriitorului, cât și din cauza imixtiunii ideologicului ori chiar a cenzurii. De aceea, cu toate că se afirmă deplin după 1970, poetul ar trebui încadrat mai degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
Barbu și transformările ei, de la primii imitatori până la poeții care, după câteva decenii, au revenit parțial la ea”. Aserțiunea se justifică, deoarece, într-un capitol intitulat Descendența barbiană, este analizat modul în care s-a exercitat influența poetului asupra unor congeneri precum Dan Botta, Emil Gulian, Simion Stolnicu, Vladimir Streinu, Virgil Gheorghiu, Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu, iar în capitolul final, Reveniri la Ion Barbu, este investigată maniera de recitire a textelor barbiene specifică lui Ștefan Aug. Doinaș, Ion Negoițescu, Leonid Dimov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturata a Principiilor, îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii 106. Din nou, comentariile barbiene asupra congenerilor săi pot aduce clarificări asupra sensurilor de aici. În recenzia, deja menționată, asupra poeziei lui Lucian Blaga, Barbu vorbește de faptul că "cerul în care se petreceau [statuile-idei] rămânea ignorat; predicat [mai mult declarativ decât realizat ca atare] numai didactic
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
fenomenele fizice - devenim stăpâni pe realitate, pe lumea posibilităților de exprimare [s.n.]". Formularea amintește izbitor, de viziunea poescă din Eureka, dar și de luările de poziție, în nume propriu, anterioare, ceea ce sugerează, încă o dată, ca atunci când vorbește de un poet congener, Ion Barbu pledează, de fapt, pro causa sua. Recuzând lumea exterioară, Rimbaud își întoarce privirea spre profunzimile propriei ființe, de aceea Ion Barbu vorbește de "infrarealismul" sau, un "infrarealism 68 care cercetează bazele percepției pentru a-i deduce legea [principiile
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nestăvilită manifestată față de totalitarism, unul singur îl vom reproduce cu titlu de ilustrativ pentru o întreagă literatură publicistică. Vasile Marin, care alături de Ion Moța s-a jertfit pe frontul spaniol în numele fascismului, motiv pentru care a fost canonizat post-mortem de congenerii săi legionari, afirma într-un articol din Axa datat 29 octobrie 1933: "Ca și fascismul, ca și național-socialismul, mișcarea legionară luptă pentru crearea statului totalitar, sculptat politic, social și economic în fondul național. [...] Mișcarea legionară este o concepție totală a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acest „cult” pripit al lui Eminescu după moarte se găsește și chestiunea lăzii sale cu manuscrise, și cea a situației sale de ziarist și, desigur, cea a morții sale, acea crimă din spital pe care cu atâta inabilitate o ocolesc congenerii poetului. La aceste argumente nu se răspunde cu tăcere. G. Călinescu speră, în secolul său, că instituția criticii literare, care și-a găsit cadența, este aceea care va spulbera asemenea inepții în privința operei lui Mi.Eminescu, după care aceasta ar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de sărbători, să nu spurce apa și din acel urcior.403 În calendarul tradițional, apa este un element proteic, ca parte integrantă ritualului propriu-zis, renăscând forțe magice pentru a sacraliza destinul individual sau colectiv al comunității sătești. II. PĂMÂNTUL Element congenere celorlalte forme arhetipale ale cunoașterii universale, pământul, ca temelie a umanului, convertește materia originară la subtanțialitate pură. Interdependența ontologică dintre formele arhetipale ale cunoașterii este foarte bine ilustrată într-o legendă românească despre Sfântul Spiridon care demonstrează existența Sfintei Treimi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și valoarea limbii: una mitologică, una metafizică și una pragmatică 141. Deși nu împărtășește teoriile lui Max M ü l l e r în legătură cu relația dintre mit și limbă, Cassirer admite că, în cazul spiritului primitiv, mitul și limbajul sînt congenere, prin faptul că se sprijină pe o experiență mai curînd socială decît fizică, natura fiind integrată societății. Cînd însă omul a realizat caracterul implacabil al naturii, neparticiparea ei efectivă la viața sa, a conceput legătura dintre limbă și realitate altfel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
1994), Premiul Academiei Române (1998), Premiul Național de dramaturgie, acordat de Ministerul Culturii (2002). Deși V. se numără printre fondatorii Cenaclului de Luni, poezia sa e departe de a face corp comun cu direcția „lunedistă” a generației ’80. Căci, dacă majoritatea congenerilor se îndreaptă către un realism echivalent cu o catagrafie a cotidianului, el se concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
inerente atunci când te oferi nestingherit publicului. Irina Andone (și ea tragic și prematur plecată, în ciuda unei înzestrări scriitoricești de excepție), Codrin Liviu-Cuțitaru, Dan Lungu, Cătălin Savin, Indira Spătaru, Cristina Hermeziu, Dan Huideș, Cristina Țilică sau Eugen Munteanu sunt câțiva dintre congenerii lui Cătălin Anuța, artiști care și-au croit în ultimele două decenii destinul literar, mai apăsat sau mai fulgurant, în poezie, proză, critică sau teorie a literaturii, acasă sau în lume. Nu sunt un critic literar și nu voi încerca
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sofisticat, egolatru și exhibiționist, Peter Gabriel, originar din comitatul Surrey, din sud-estul Angliei, a înființat trupa Genesis în 1967, împreună cu patru colegi de liceu lansând, cu primul album (From Genesis to Revelation, 1969) o nouă direcție în muzica britanică, alături de congenerii care fac astăzi istoria genului progresiv rock precum Pink Floyd, Jethro Tull, Yes, King Crimson sau Emerson, Lake & Palmer. Ei au creat o efervescență creativă, o diversificare compozițională și armonică, o lărgire a paletei de sonorități și instrumente folosite, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
oară în biroul Institutului de istorie "A. D. Xenopol" din Iași, unde domnul Zub trebăluia alert, îngropat "de viu" între cărți, pentru a mă pregăti pentru Olimpiada Națională de Istorie, trimis de mama, în virtutea faptului că tatăl meu, dispărut prematur, fusese congener și coleg la Școala Normală de la Șendriceni cu marele istoric ieșean. Eram interesat de discursul despre trecut grație unor mari pedagogi pe care avusesem șansa să-i am la această disciplină (regretatul profesor Ioan Manolache, la gimnaziu, și distinsa profesoară
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
transcendență a postmodernilor, S. propune o lume coerentă și plină, așadar o perspectivă unificatoare, iar accentul pe care alții îl pun pe suprafața textuală se mută la el pe substanța textului. Și cadrul cultural se dovedește mult diferit de al congenerilor. Pe diferite planuri, modelele sale se numesc Gogol, Dostoievski și Mihail Bulgakov, René Guénon și Vasile Lovinescu (acestuia îi consacră în 1997 și un eseu, Contemplatorul solitar), generația „Criterion”, de la care preia strategii / moduri de raportare la realitate: bunăoară, de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
turle albe. Preferința tinerilor poeți ardeleni este pentru Aron Cotruș, Lucian Blaga, apropiați sufletește de ei, unul prin dinamismul lui, celălalt prin panism. Priveliștea silvestră ardeleană, vechimea etnică, sănătatea rasială conduc la o poezie a vigoarei aspre, a stăpânirii pământului, congenere oratoriei lirice a lui Whitman și a lui Esenin. Emil Giurgiuca are sentimentul viguros al lanului: Înfig într-un snop galben secerea. Plesnit de soare-n umere cu bice Mă culc în ierbi de smalț sub cocostârci de spice, Seninul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ambele direcții de lectură își găsesc un suport textual, cu condiția să fie proiectate în diacronie. Astfel, primele volume ale poetei - Sânge albastru, Ceară (1970), Poezii (1974) - se mențin în matca neomodernismului, lirica avansând pe un culoar deja străbătut de congeneri, ceea ce explică validarea sa tardivă în cadrul promoției ’70. Tentativele de fisurare a acestei formule, vizibile în Poeme albe (1978) și Structura nopții (1979), conduc spre un paradox remarcat de I. Negoițescu: senzorialul se blochează în noțional, iar trăirile pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]