1,550 matches
-
completă în mâinile lui Dumnezeu. Toți cei din jur plângeau. Un ultim cuvânt al muribundului: „In caritate... Christi“. Acesta era programul celui care murea; flacăra ce l-a încălzit în toate zilele sale, veșmântul Slujitorilor Carității primiți de el în Congregație. Programul lui Don Orione, căruia Providența îi mai oferea încă mai bine de 30 de ani de viață, pe care i-a folosit într-o muncă fervidă și neîntreruptă pentru ajutorarea acelorași nevoiași și pentru alinarea acelorași dureri spre care
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
iubit pe oameni atât de mult“. 107. Spiritualitatea euharistică a Fericitului Eymard și deducțiile sale logice La 1 august 1868, la Mure d’Ysère (Franța) își dădea sufletul Fericitul Pier Julien Eymard. Lăsa în urma sa, în afară de un dublu Institut religios - Congregația Preoților Preasfântului Sacrament și Slujitoarele Preasfântului Sacrament -, o orientare cu totul nouă a evlaviei creștine, căreia a știut să-i dea un puternic impuls, centrând-o în totalitate în Preasfânta Euharistie. Este răscolitor să-l însoțim acum pe Eymard în
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
preot la 11 aug. 1901, a fost vicar timp de 6 ani la biserica Santo Stefano din oraș, apoi paroh la bisericuța San Benedetto al Monte. La 26 nov. 1907 a început Opera pentru asistența tineretului nevoiaș și, mai apoi, Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe alcătuită din preoți și frați religioși, fără nici o haină sau semn distinctiv. Congregația, aprobată de episcop în 1932, obține Decretul de Laudă în 1949 și Aprobarea Pontificală definitivă în 1956. „Scopul special al Congregației este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
apoi paroh la bisericuța San Benedetto al Monte. La 26 nov. 1907 a început Opera pentru asistența tineretului nevoiaș și, mai apoi, Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe alcătuită din preoți și frați religioși, fără nici o haină sau semn distinctiv. Congregația, aprobată de episcop în 1932, obține Decretul de Laudă în 1949 și Aprobarea Pontificală definitivă în 1956. „Scopul special al Congregației este de a înviora în lume credința și încrederea în Dumnezeu, Părintele tuturor oamenilor, prin abandonarea totală în grija
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
apoi, Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe alcătuită din preoți și frați religioși, fără nici o haină sau semn distinctiv. Congregația, aprobată de episcop în 1932, obține Decretul de Laudă în 1949 și Aprobarea Pontificală definitivă în 1956. „Scopul special al Congregației este de a înviora în lume credința și încrederea în Dumnezeu, Părintele tuturor oamenilor, prin abandonarea totală în grija Providenței Sale divine pentru toate cele necesare vieții, după învățătura Domnului: «Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dumnezeu, Părintele tuturor oamenilor, prin abandonarea totală în grija Providenței Sale divine pentru toate cele necesare vieții, după învățătura Domnului: «Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte vi se vor adăuga» (Mt 6,33)“. Deși Congregația este clericală, frații laici, care fac parte din ea, au paritate juridică împreună cu preoții, participă la Consiliul General și pot să dețină și conducerea unor Case ale aceleiași instituții. Altă notă distinctivă: catolicitatea trăită cu toată fermitatea. În conformitate cu principiul că
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu toată fermitatea. În conformitate cu principiul că întreaga lume este a lui Dumnezeu, studenții, ajutați să se îndrepte vocațional spre preoție, au toată libertatea cultivării și urmării vocației spre care se simt înclinați, în clerul diecezan ori în alte Ordine și Congregații, până la intrarea în cursurile de Facultății de Teologie. Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe își extinde opera de asistență la cei bolnavi, bătrâni, la cei ieșiți din închisoare, ba chiar își deschide inima, asemenea Fondatorului, la toate mizeriile materiale și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a lui Dumnezeu, studenții, ajutați să se îndrepte vocațional spre preoție, au toată libertatea cultivării și urmării vocației spre care se simt înclinați, în clerul diecezan ori în alte Ordine și Congregații, până la intrarea în cursurile de Facultății de Teologie. Congregația Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe își extinde opera de asistență la cei bolnavi, bătrâni, la cei ieșiți din închisoare, ba chiar își deschide inima, asemenea Fondatorului, la toate mizeriile materiale și morale ale omenirii sărace. Părintele Ioan Calabria a instituit
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Săraci ai Divinei Providențe își extinde opera de asistență la cei bolnavi, bătrâni, la cei ieșiți din închisoare, ba chiar își deschide inima, asemenea Fondatorului, la toate mizeriile materiale și morale ale omenirii sărace. Părintele Ioan Calabria a instituit și Congregația Slujitoarelor Sărace ale Divinei Providențe, aprobată de episcop la 25 martie 1952, și Familia Frații Externi (1944) pentru laicii seculari care se străduiesc să trăiască, în sânul familiilor lor, spiritul de abandonare în grija Providenței și a carității active. A
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să împlinim tot mai mult și întru totul dorințele lui Isus. Prezentarea cărții Această operă ne întâmpină cu o prefață a traducătorului, una a editorului, apoi o prefață a autorului și o alta la a 4-a ediție din partea editurii Congregației din Verona -, o prefață a episcopului de Verona și o apreciere a card. Montini (Secretariatul de Stat al Vaticanului). Opera este structurată 12 capitole. În primul capitol autorul ne invită să reflectăm asupra vocației preotului, vocație văzută și înțeleasă ca
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Și cârtitorul nu văzuse, la acea dată, decât primul act al operetei. Hotărât lucru, dacă Duhul se manifestă undeva în acest oraș, atunci îl puteți surprinde pe fețele bănuitoare ale gardienilor de pe traseu. Slujitorii fac mai mult decât sanctuarele lor congregații, comunități, preoți și călugări iar remarca rămâne neîndoielnic valabilă și pentru rabini și imami. În orice caz, eu unul suspectez Ierusalimul creștin de existență dublă, studiu și rugăciune de o parte, însemne ale crucii de cealaltă. Am uneori impresia că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
corespondența dintre Chauvel și Fischer din 1947. Fiecare se vede somată să plătească mari taxe rămase neachitate și impozite funciare. Dacă adăugăm tracasărilor obișnuite (rețineri de cărți la vamă, vize de rezidență scurtate etc.) zidul care trece chiar prin mijlocul congregațiilor de la Abou Dis, în estul orașului, despărțind comunitățile de măicuțe catolice (Notre-Ddame-des-Douleurs, Saint-Vincent-de-Paul, pasioniste și comboniene) care servesc ca școli pentru orfanii palestinieni și ca centru de primire pentru pelerini; interdicția pentru arabii creștini din Betleem de a veni să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de persoană se spune că e ca peștele în apă. Hezbollahul nu corespunde niciunei forme de organizare standard. Asta pentru că el combină și răstoarnă pe dos lucruri pe care tradiția noastră occidentală le-a ținut întotdeauna separate unele de altele. Congregație religioasă, partid politic, ONG (partidul își are spitalele și școlile lui, deschise oricui), grup de comunicații (televiziune, ziare, posturi de radio, edituri), fracțiune parlamentară, armată populară, centru de studii sociopolitice, întreprindere de lucrări publice, societate de asigurări, societate secretă. Într-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai mulți adepți. Normal, poți reconstrui casele, poți înființa școli, dispensare. Cei săraci se orientează înspre cel mai bogat, iar noi, în locurile astea, suntem adevărați handicapați, chiar dacă școlile episcopiilor primesc cu mult mai mulți copii săraci decât cele ale congregațiilor, atât la Beirut, cât și în alte locuri. În Liban, oamenii sunt bogați, iar statul e sărac. Și atâta timp cât nu vom avea aici un stat demn de acest nume, creștinii nu vor avea de ales decât între sicriu și valiză
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
întreținerea considerației de care miniștrii Franței s-au bucurat până în prezent". Directoratul a mers pe aceeași linie, așijderea și revoluționarii de la 1848. Republica a III-a le-a călcat pe urme. Franciscanii au fost cruțați de decretele de dizolvare a congregațiilor religioase, aceasta pentru a salvgarda influența franceză în custodie, care recrutează exclusiv din rândurile călugărilor cordelieri. Ministrul Combes s-a oprit la frontiere: fapt grație căruia, victimele din metropolă ale legilor laice au putut merge să semene spiritul critic în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acum în țările protestante. Ea își merită pe deplin subsidiile Republicii, între noi fie vorba modeste. Laicul își face datoria promovând francofonia în afara frontierelor țării. Care francofonie căci excelenta Misiune Laică nu are răspuns la toate are ca fundament notoriu congregațiile catolice: maicile din ordinele Sionului, al Carității, al Revelației, al Sfântului Iosif și călugării din școlile creștine. Încă din secolul trecut, Școala Franceză era invitată de către călugări să participe cu biblioteca și cu ziarul ei parohial. A închide mănăstirea însemna
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un munte din loc. Cam atât despre o luptă interioară purtată o zi întreagă, dar care prin intensitate ar putea condensa foarte multe zile. La Arca există o biserică cu patronul Sf. Eulalia, încredințată spre pastorație unor preoți italieni din congregația Don Guanella. Nu-i chiar pe drumul pelerinilor, dar activitatea lor aici este demnă de toată lauda. în localitate nu am mai găsit loc la hanuri, fiind târziu, așa că a trebuit să merg la o pensiune, numită Platas. Eram frânt
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
că biserica a fost clădită pe locul numit Bența, dacă ținem seama de impresiile călătorilor și misionarilor din secolul al XVII-lea. La 21 iulie 1636, misionarul franciscan Benedetto Emanuel Remondi din Milano expedia un raport către Francesco Ingolini, secretarul Congregației Propaganda Fide (cel mai important organism al Vaticanului, cu caracter de propagandă, de evanghelizare, creat în 1622, ca măsură de contrareformă religioasă). În acest raport, consemna că a slujit de mai multe ori ca misionar la cele două biserici din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să-și boteze copiii cu numiții preoți, ci așteaptă totdeauna până vin preoții catolici”. În ciuda relatărilor idilice, rivalitatea între biserica catolică și cea protestantă exista, chiar în interiorul aceleiași instituții, și avea tonalități persuasive ori mai dure. Într-o scrisoare către Congregație (12 septembrie 1641, Iași), misionarul Bartolomeo Bassetti (?-1644) denunța imoralitatea lui Giacinto, vicarul episcopului de Bacău: „Acest vicar, după ce a prezentat lui Vasile Lupu scrisorile de la episcop, a mers la Baia, unde a fost prins la o femeie, apoi la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1644, și a rămas aici până la moartea sa (ianuarie 1650). Moldova a devenit patria sa adoptivă; aici a și fost înmormântat (Bacău), și a cunoscut-o foarte bine, cel puțin sub aspectul colectivităților catolice. Scrisorile sale către cardinalul conducător al Congregației Propaganda Fide, în care descria situația catolicilor moldoveni și problemele pe care le întâmpina, dar și răspunsurile primite au făcut obiectul celebrului Codex Bandini (Visitatio generali omnium eccesiarum catholicarum ritus in Provincia Moldaviae), manuscris intrat în posesia Academiei Române cu semnătura
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sunt încă trei episcopi de Roman, Huși și Rădăuți. Cultul catolic era admis în Moldova, ceea ce demonstrează spiritul tolerant al locuitorilor. La Huși, se afla o biserică de lemn, iar numărul credincioșilor catolici era de 100. În corespondența purtată cu Congregația Propaganda Fide din Roma, misionarul afirma că în Moldova, deci și în Huși, nu sunt numai unguri. Limba vorbită de catolici - remarcă Vitto Piluzzio - era limba valahă, apoi limba maghiară, germană, greacă etc. Părintele misionar Giovanni Battista del Monte, trimis
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fără un subsidiu acesta nu poate trăi: trebuie să aibă haine, trebuie să țină un cal și un servitor, având a umbla prin munți și locuri pustii, cuiburi de tătari și tâlhari... etc. Las acestea la bunătatea și caritatea Sf. Congregații”. Într-un Raport către cardinalul Congregației (10 iulie 1682, Bacău), misionarul Vitto Piluzzio, care se afla din nou în trecere prin Huși, constata starea precară a bisericilor în general. El descria biserica din Huși, construită „de lemn, cu două clopote
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trăi: trebuie să aibă haine, trebuie să țină un cal și un servitor, având a umbla prin munți și locuri pustii, cuiburi de tătari și tâlhari... etc. Las acestea la bunătatea și caritatea Sf. Congregații”. Într-un Raport către cardinalul Congregației (10 iulie 1682, Bacău), misionarul Vitto Piluzzio, care se afla din nou în trecere prin Huși, constata starea precară a bisericilor în general. El descria biserica din Huși, construită „de lemn, cu două clopote, un altar, o vie părăginită: acolo
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care locuiau misionari. Amintite sporadic în rapoartele preoților și misionarilor catolici, invaziile turco-tătare din cursul secolelor XVII-XVIII au provocat mari suferințe și numeroase distrugeri locuitorilor din Huși. La 20 noiembrie 1748, Giovanni Battista Vannucci, care se afla la Ciubărciu, raporta Congregației Propaganda Fide despre situația tragică a moldovenilor, în ultimii patru ani, mult înrăutățită de secetă și de invazia lăcustelor. Andràs Patai (1697-1755), în Catalogul localităților locuite de catolicii maghiari în Moldova (1743), menționa faptul că „la Huși, locuitorii și-au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu biserica și reședința parohiei și a sacristanului are cam 300 de suflete. La Corni ... 200 de suflete.” Când a venit la Huși, la 19 august 1777, prefectul Antonio Maria Mauro (și el italian după nume) arăta în raportul către Congregația Propaganda Fide că în parohia de aici exista o biserică și o locuință a preotului, ceea ce știm deja demult. Parohul păstorea 200 de credincioși în Corni și 10 suflete în Bârlad. Peste cinci ani, Mauro alcătuia un alt raport, ceea ce
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]