1,077 matches
-
în primul rând spectrului mult mai larg al structurilor mondiale și accesului mai facil în niște organisme deja existente pe plan internațional (de regulă organizațiile de specialitate afiliate O.N.U.), comparativ cu al celor teritorial-regionale, care trebuie create prin conjugarea eforturilor și energiilor statelor interesate. De aceea, se poate aprecia că nivelul de aderență la structurile organizaționale regionale reprezintă unul din parametrii cei mai obiectivi în evaluarea gradului de activism spațial al unui stat. Din acest punct de vedere, se
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
și diavoli, sfinți și profeți, spirite ale unor persoane decedate și muze. (Voi enunța și trata, în subsecțiuni separate, fiecare caz în parte.) Este la fel de important să amintesc aici că, în cazul lui Blake, viziunea este indusă, adesea, de o conjugare de factori. Astfel, imaginația se conjuga, subtil, cu forme de inspirație atât în contextul viziunilor empirice (în care prima modelează și extinde conținuturile senzoriale furnizate de ultimă), cât și pe parcursul procesului de creație artistică (în care prima organizează și rafinează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
synapheia, unirea prin iubire, la care apelau antiohienii pentru a defini relația dintre divin și uman în Cristos, i se părea inacceptabilă, pentru că nu era suficientă pentru a asigura unitatea lui Cristos. E adevărat că, după ce Teodor de Mopsuestia subliniase conjugarea celor două naturi în unicul prosôpon al lui Cristos, Nestorie ajunsese să accepte două prosôpa distincte, adunate într-un prosôpon unificat, și contra acestei noțiuni se orientează polemicii lui Chiril atunci cînd exclude (în al patrulea anatematism) existența a două
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale geografiei. Scriitorii de succes pot să vadă în unicitatea poziției geografice americane mâna Domnului, care a prescris inalterabilul curs al expansiunii americane, dar și al izolării sale. Dar observatorii mai responsabili, de la Washington încoace, au fost atenți să evidențieze conjugarea condițiilor geografice cu o politică externă care-și alege scopurile ținând cont de condițiile geografice și folosindu-le pentru a-și atinge obiectivele. Washington se referea la „situația noastră detașată și distantă” și întreba: „Cine ar refuza avantajele unei poziții
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1985b, 1996; Sternberg și Lubart, 1991, 1995; Weisberg, 1993; Woodman și Schoenfeldt, 1989). Sternberg (1985c), de exemplu, a investigat atât opiniile experților, cât și ale persoanelor neinițiate referitoare la trăsăturile uneu persoane creative. Teoriile implicite ale subiecților se fundamentează pe conjugarea unei serii de factori cognitivi și de personalitate și conțin afirmații precum „face legături între idei”, „percepe asemănările și deosebirile”, „este flexibil”, „are simț estetic”, „este liberal”, „este motivat”, „este curios” și „nu respectă normele sociale”. La nivelul teoriilor explicite
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mult ei. Asemenea rezultate pot fi justificate de nevoia contribuției simultane a numeroșilor factori prin intermediul cărora se ajunge la un grad înalt de creativitate. Un alt aspect frecvent remarcat - dependența relativă a creativității față de domeniul specific - poate fi explicat prin conjugarea caracteristicilor relative ale domeniului cu impact asupra creativității, cum ar fi cunoașterea, și a altor factori mai generali, ca, de pildă, o anumită trăsătură de personalitate - perseverența. Concluzii S-au investit prea puține resurse în studiul creativității în comparație cu importanța ei
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
relativ frecvent în cercetările de acest tip fiindcă, așa cum am menționat anterior, atitudinile reprezintă aspectul cel mai vulnerabil și mai instabil al complexului de creativitate (Davis, 1992). Cercetările viitoare pot determina dacă efectele instructajelor se datorează variațiilor informaționale, atitudinale sau conjugării lor. Cercetările de teren sugerează că sunt implicate variațiile ambilor factori (Basadur et al., 1990; Runco și Basadur, 1993) și reprezintă, în fapt, o problemă de tip multivariat ce poate fi abordată cu succes de studiile experimentale. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
are ca ax trecerea de la paradigma tehnologistă, spre alt set de paradigme, centrate pe om. Noile exigențe valorico-normative, față de management, exprimă tocmai proiectarea managementului prioritar pe zona socioumană, impunând valorile și normele cooperării, ale corelării autonomiei și responsabilității personale cu conjugarea eforturilor pentru a servi consumatorul, societatea. „Dar cooperarea Între oameni este mai dificilă decât managementul lucrurilor. Participarea devine o condiție a comunității, dar atunci când multe grupuri vor prea multe lucruri diferite și nu sunt pregătite pentru negociere sau tranzacție, rezultă
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
de a institui și dezvolta proprietatea privată, cu tot ceea ce înseamnă ea: spirit întreprinzător, asumarea riscurilor, dinamism etc. Paradoxal, viața economică americană consemnează prin acest tip ambiguu de proprietate o evoluție exact inversă. Foarte important, nu este vorba despre o conjugare a eforturilor publice și private care ar fi salutară -, ci de rezervarea unei poziții umilitoare pentru stat: de a plăti eșecurile asumate de sine stătător de către proprietatea privată. Ceea ce reprezintă un comportament contrazis de învățămintele transmise de istoria americană, de
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
mod (care nu prea Îngăduie variațiuni) ca Eliade, la București și Calcutta 2: cu multe caiete de declinări și cu traducerea unor texte din Hitopadeïa și Pañcatantra: „Zeci de maculatoare de acest fel, acoperite până la ultima filă cu exerciții, traduceri, conjugări și declinări sau traduceri” (47). Naratorul va reveni a doua zi pentru explorări suplimentare, amintindu-și nocturn de propriile experiențe - de aici Încolo nuvela poartă și experiența anamnezei- și Întrebându-se „ce forță de dincolo l-a mânat pe doctor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
le este proprie flexiunea după gen, număr și caz; sunt unități lexicabile declinabile; flexiunea lor este numită, de altfel, declinare: substantivul, adjectivul, pronumele; substantivul cunoaște și categoria determinării 3; 2. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea, numită de regulă conjugare, după categoria gramaticală a timpului: verbul; 3. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie categoria gramaticală a intensității: adverbul și adjectivul. Clasa verbului prezintă identitatea cea mai bine marcată; flectivul cuvintelor aparținând acestei clase își datorează planul semantic în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scriam, făc-ea-m. Prezența unuia din cele două sufixe în forme verbale finite este condiționată: 1) de apartenența verbului la o anumită clasă de flexiune și/sau 2) de structura fonetică a morfemelor contextuale. Sufixul -aintră în structura imperfectului verbelor de conjugarea I: a cânta și de conjugarea a V-a: a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două sufixe în forme verbale finite este condiționată: 1) de apartenența verbului la o anumită clasă de flexiune și/sau 2) de structura fonetică a morfemelor contextuale. Sufixul -aintră în structura imperfectului verbelor de conjugarea I: a cânta și de conjugarea a V-a: a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o anumită clasă de flexiune și/sau 2) de structura fonetică a morfemelor contextuale. Sufixul -aintră în structura imperfectului verbelor de conjugarea I: a cânta și de conjugarea a V-a: a coborâ 5: Sufixul -eacaracterizează imperfectul verbelor de la celelalte conjugări. Morfemele diferite fonetic datorită apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde poziției din sistemul morfematic al limbii. Morfemul a, însă, intervine și în structura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apartenenței unităților lexicale la clase flexionare diferite sunt morfeme sinonime; sufixele de imperfect a și ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde poziției din sistemul morfematic al limbii. Morfemul a, însă, intervine și în structura imperfectului unor verbe din conjugarea a II-a (scri-a-m) iar morfemul -eaîn structura imperfectului unor verbe de conjugarea I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este condiționat de structura fonetică a morfemului-rădăcină; la verbele cu rădăcina terminată în vocala i
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ea sunt morfeme sinonime când distribuția lor corespunde poziției din sistemul morfematic al limbii. Morfemul a, însă, intervine și în structura imperfectului unor verbe din conjugarea a II-a (scri-a-m) iar morfemul -eaîn structura imperfectului unor verbe de conjugarea I (vegh-ea-m). În aceste structuri fiecare din cele două sufixe este condiționat de structura fonetică a morfemului-rădăcină; la verbele cu rădăcina terminată în vocala i, sufixul -eaare realizarea fonetică a: descri-am; la verbele cu rădăcina terminată în consoană palatală (¿ sau
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relațiilor sintagmatice cu morfemele vecine din structura internă a termenilor lexicali sunt alomorfe 6; sufixul -adin structura verbului descri-a-m și sufixul -eadin structura verbelor tăc-ea-m, cit-ea-m sunt alomorfe ale morfemului(arhimorfemului) ea, specific sensului de „imperfect” în flexiunea verbelor de conjugarea a II-a - a IV-a. Sufixul -eadin structura verbului îngenunch-ea-m și sufixul -adin structura verbului cit-a-m sunt alomorfe ale morfemului -a-, specific flexiunii verbelor de conjugarea I. Tot așa, dezinențele -e și -i sunt morfeme sinonime pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfemului(arhimorfemului) ea, specific sensului de „imperfect” în flexiunea verbelor de conjugarea a II-a - a IV-a. Sufixul -eadin structura verbului îngenunch-ea-m și sufixul -adin structura verbului cit-a-m sunt alomorfe ale morfemului -a-, specific flexiunii verbelor de conjugarea I. Tot așa, dezinențele -e și -i sunt morfeme sinonime pentru exprimarea sensului de plural la substantive feminine (în opoziție, cu dezinența de singular -ă: cas-ă/cas-e și, respectiv, cu dezinența de singular -e: cart-e/cărț-i), la substantive masculine (dezinența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe.” (G.A.I, p. 193), „Numeralele adverbiale (de repetiție) sunt adverbe.” (I, p.195), „Numeralele fracționare... exprimă un număr abstract sau un număr concret cu valoare substantivală.” (I, p. 192), ” Numeralele multiplicative sunt, de fapt, participiile (...) unor verbe de conjugarea a IV-a.” (G.A., vol.I, p. 190), " Numeralul (...) colectiv poate avea valoarea unui adjectiv ( amândoi copiii) sau a unui substitut (Are doi copii; amândoi sunt elevi.), "Numeralul multiplicativ funcționează preponderent ca adjectiv(eforturi înzecite) sau ca adverb (Cheltuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin care se realizează se caracterizează prin trăsătura semantică+ uman). Complinirea semantico-sintactică a verbelor cu dublă tranzitivitate se realizează în două variante: • prin două complemente directe; mai ales verbe didactice: a asculta, (Profesorul (1) îl ascultă (1) pe elev (2) conjugarea verbului.), a învăța, a întreba, a ruga, a sfătui etc.: „Și de-aceea de azi-nainte poți să nu mă mai întrebi, De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi”. (M. Eminescu) • printr-un complement direct (al obiectului) și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o amintește pe mama lui. El își amintește de mama lui. Și-a ascultat totdeauna părinții. A ascultat totdeauna de părinți. B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBETC " B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBE" Gramatica Academiei grupează verbele, din perspectiva flexiunii, în patru conjugări, „după sufixul infinitivului scurt, care se numește caracteristică a conjugării”: • conj. I - verbele care formează infinitivul cu sufixul -a: a aduna, a cânta, a lucra, a tăia etc. • conj. II - verbele care formează infinitivul cu sufixul -ea: a cădea, a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui. Și-a ascultat totdeauna părinții. A ascultat totdeauna de părinți. B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBETC " B. CLASE MORFOLOGICE DE VERBE" Gramatica Academiei grupează verbele, din perspectiva flexiunii, în patru conjugări, „după sufixul infinitivului scurt, care se numește caracteristică a conjugării”: • conj. I - verbele care formează infinitivul cu sufixul -a: a aduna, a cânta, a lucra, a tăia etc. • conj. II - verbele care formează infinitivul cu sufixul -ea: a cădea, a vedea, a-(i) plăcea etc. • conj. III - verbele care formează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sufixe, dezinențe) și pe dinamica acesteia în dezvoltarea opozițiilor categoriale, însăși clasificarea tradițională trebuie pusă de acord cu caracterul specific al sistemului fonematic al limbii române. În acest sens, întrucât sufixele i și î (prin care se caracterizează verbele din conjugarea a IV-a:(a iubi, a urâ) reprezintă două foneme distincte: fin/fân, mină/mână, rimă/râmă, in/ân, dori, coborî, la primul nivel, descriptiv, referențial, al sistemului flexiunii verbului românesc, verbele se grupează în cinci clase lexico-morfologice: I. verbele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în ansamblu, flectivul caracterizat printr-un grad maxim de complexitate funcționează lingvistic la doua nivele, din care unul îl înglobează pe celălalt. La primul nivel, sintagma analitică este constituită din două componente: (1) verb auxiliar-morfem liber + (2) - tema verbului supus conjugării - temă liberă: Am + cântat. La cel de-al doilea nivel, auxiliarul este variabil în funcție de număr și persoană, permițând uneori chiar o analiză în R + flectiv (a + m/ a + i), iar tema verbală prezintă un component „lexical”- rădăcina, și un component
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
10" Clasificarea verbelor, în regulate și neregulate ia în considerație structura rădăcinii în cursul flexiunii. În mod firesc clasificarea morfologică a verbelor regulate, în funcție de dinamica variațiilor tematice, își află criteriul fundamental în tema verbală, în schimbările temelor verbale în cursul conjugării. Clasificarea verbelor în funcție de structura și modificarea structurii morfologice a temelor verbale - condiționată de schimbarea sufixelor tematice - în paradigma flexiunii verbului impune luarea în considerație a două perspective: (1) a sufixului, (2) a temei verbale. Identificarea unor clase de verbe din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]