718 matches
-
a trebuit însă să-mi pun la încercare toată medicina, deci m-am dus de m-am așezat ca o curvă cu curul într-un lighean cu apă”. Sugestia „internaționalizării” rețetei îi oferă lui Vinea un prilej de ironizare a consoartei lui Hugo Ball, poeta și cîntăreața de music-hall Emmy Hennings: „Dacă vreți, internaționalizați această rețetă în revista Dada. Sau păstrați-o jalousement. În orice caz, împărtășiți din secret pe d-na Henings. Mi-ați promis niște versuri tălmăcite, din opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Galapagos, unde își desăvârșesc estrul. În zborul erotic al perechilor, Ciocurile se prind într-un duel amoros, producând un fel de zgomot de castaniete, ritmat, ce dă cont de tempo-ul mișcării și de ritmul dansului. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i flori de stâncă și de cactus, ce îmbracă peisajul idilic al insulei, dar mai ales îi oferă dansul. Mai întâi face o reverență laterală, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aeroporturilor pare să fie o copie a obiceiurilor acestor păsări fantastice. Ciocurile se prind într-un duel amoros, se distinge un fel de zgomot de castaniete, cadențat în tempo-ul mișcării și al ritmului de dans. Bărbătușul curtează mereu aceeași consoartă, oferindu-i "dansul" și florile de stâncă și de cactus din peisajul idilic al insulei. Mai întâi face o reverență lateral, legănându-se pe dreapta, apoi pe stânga, după care ciocurile se întretaie ca săbiile, patetic, în pase febrile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tinerii noștri au vrut să-și stabilească teritoriul, au văzut cît de anevoios devenise acest lucru. Pentru prima dată în atîția ani de armonie deplină, au apărut tensiuni între ei. Spre munte, spre înălțimi trebuie să mergem", își îndemna masculul consoarta, convins că numai acolo, în pustietate, vor reuși să se așeze. "Astăzi mi-e imposibil să mai înaintez și-un pas", răspundea lupoaica, ajunsă de oboseală. "Poate mîine mă voi simți mai bine", adăuga, văzînd iritarea din ochii lui. Poate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
întoarce împreună, consimți masculul, înduplecat. Voi, celelalte, afundați-vă în pădure; pînă spre seară vă vom ajunge, adăugă ferm. Comanda lui nu lăsa loc de comentarii. Căprioarele îi urmară indicațiile. ... Și se întoarseră la izvor. Masculul hotărît să-i fie consoartei aproape, căprioara neîndrăznind să spere nimic. Se grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
spui? Îți sînt datoare; și dacă familia mea va dori să aibă alt drum, atunci singură voi căuta pentru tine răspunsuri la întrebările pe care le ai! Nu va fi cazul, draga mea. Căpriorul ajunsese la un singur pas de consoarta și de puiul său. Sîntem împreună la bine și la rău. Băiatul acesta minunat ne-a cruțat copilul; spune numai, tinere, cum putem să te ajutăm, și o vom face fără preget! Lupino inspiră adînc. Dacă toate astea s-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înțelept era împărtășită de toți cei care-l cunoscuseră. Da, îl știu! Mare lup! Da, l-am întîlnit! Minunat interlocutor! Impresionabil! Modest! Generos! Întreba mereu despre o lupoaică cu un pui după ea. Căuta o femelă... Își căuta fiul și consoarta. Bietul animal! Fără vedere, fără ajutor, înainta încotro îl duceau picioarele și nimeni nu l-a putut opri din drum. Era decis să meargă pînă la capăt, să nu renunțe pînă nu-și va fi recuperat familia... Deja totul se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că era un efort zadarnic. Nu numai că nu intenționau să-i ajute în vreun fel, dar lupii captivi, de nerecunoscut, păreau gata să-i spulbere de îndată ce s-ar fi eliberat din strînsoare. Adulmecă pentru ultima dată. Nici urmă de consoarta lui printre ei. Trebuie să ne îndepărtăm, Lupino! Lupii aceștia, sau ce vor fi fiind ei, ne vor da prea mult de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu totul, ascunși vederii de cîteva tufe cu fructe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fu spartă de un urlet deznădăjduit. Fu un singur strigăt, prelung și dureros, care li se înfipse ca un spin în culcușul inimii. Înțeleptul îl recunoscu de la primul sunet. Tînărul lup înțelese și el. Nefericită și deznădăjduită, era ea, iubita, consoarta, căutata. Era mama lui Lupino. CAPITOLUL 18 Un nou început A rus pășea mîndru și hotărît în fruntea cetei de lupi. Sosise ziua cea mare. Sosise clipa în care, dacă lucrurile aveau să iasă așa cum spera, urma să rescrie istoria
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
frămînta de cîțiva ani de zile, mai precis de cînd Marele Cîrmaci, Geniul din Carpați, Comandantul Iubit, Părintele Poporului fugise cu elicopterul acela manevrat de trădătorii de neam și țară, ca mai apoi să fie executat ca un cîine împreună cu consoarta sa. Trebuia să găsească cît mai repede un răspuns. — Tot nu ai scăpat de obsesia cu ciorapii? Vocea ei răzbătu pînă la el odată cu zgomotul făcut de capacul veceului pe care îl trînti pentru că abia se mai putea ține. Fusese
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vestimentare se simțea ca un militar fără muniție, ăsta era adevărul. — Ne-a luat pe toți peste picior, dom’ Roja, auzi cîtă neobrăzare, fufa dracului, se indignase Gulie. Cum adică să le aibă pe toate? Cum putea să fie o consoartă adevărată, mamă de copii, tovarășă în revoluție, amantă și soție devotată, în același timp? Ți-au ieșit niște porumbei pe gură Tîrnăcop, pe unde ai auzit tu combinațiile astea năstrușnice de cuvinte? în plus, se mai zvonea că pe lîngă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vitalitate și bună dispoziție. Apoi a observat câțiva bărbați întinși în stare de inconștiență pe canapele din jur, atât de epuizați, încât păreau morți. Le-a întrebat cu severitate cine erau și ce făceau în seraiul său privat. Una dintre consoarte a răspuns: „O, Stăpâne Dragon, acestea sunt sticlele goale de la medicamentele pe care ni le-ai recomandat!”. Cea mai celebră - și mai notorie - „Femeie Dragon” din istoria chineză a fost Împărăteasa Wu Tze-tien (624-705 e.n.). Ea și-a început cariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
astfel de ocazie, Fiul Cerului i-a poruncit să ridice capul și, plăcându-i ce a văzut, fără alte formalități, i-a „prezentat imediat Ambasadorul” în Poarta ei de Jad, chiar acolo, pe canapeaua de lângă toaletă. Curând, ea a devenit consoarta sa favorită și s-a ridicat repede în rândurile doamnelor de la palat. Totuși, pe măsură ce împăratul îmbătrânea, vitalitatea lui se diminua și, în curând, acesta s-a dovedit incapabil de a-i satisface poftele trupești, astfel încât ea l-a sedus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dovedit incapabil de a-i satisface poftele trupești, astfel încât ea l-a sedus în secret și pe prințul moștenitor, devenind și favorita lui, ceea ce s-a dovedit a fi un gest foarte înțelept. Conform obiceiului vremii, atunci când împăratul murea, toate consoartele sale erau obligate să se radă în cap și să intre în temple budiste ca maici, soartă care nu o atrăgea pe Wu Tze-tien. Așadar, l-a vrăjit pe prinț cu farmecele sale atât de bine, încât, când acesta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
unei reușite te dispensa ani buni de deriziunea redactării textului. Titlurile Însoțeau autorii precum aureola sfinții din icoane. Peste tot: pe stradă, În baruri și cafenele, și chiar În pat. De unde și dezlănțuirea cu care amante de ocazie sau banale consoarte făceau dragoste cu acești bărbați trecuți, dar nemuritori. 12. Vânzarea tablourilor era doar Începutul... Urma vânzarea casei... Și propria sa mutare Într-un apartament de două camere pe care Îl plătea În rate ca atâția alții, de-atâția ani, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
înconjurați de kohl strălucitor, ceea ce o făcea să arate formidabil, nu doar frumos ca de obicei. Când a fost chemată Zilpa, mătușa mea s-a aruncat la picioarele Bunicii și a fost răsplătită cu un scurt poem despre marea Așera, consoarta lui El și zeiță a mării. Bunica s-a uitat repede la fața Zilpei, și-a închis ochii negri și a profețit timpul și locul morții mătușii mele. Vestea, pe care n-a spus-o niciodată nimănui, n-a tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mira, așa zeflemitor și subțirel că, din pricina plăcerilor solitare, cum de nu-i tremură mîna? Cu atât nu se pricopsise, atâta tot îi mai lipsea, să-și și mânie superiorii! Un coleg îi destăinuise că tocmai ăia de nu prezintă consoarte le stârnesc superiorilor mai abitir bănuieli, pe motiv că ei sânt primii condamnați de a încăpea pe mâna cocotelor și de-a trăda pe-acolo cine știe ce secret de serviciu. Și apoi, cu soțiile funcționarilor de talia lui, n-o să fie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crede ochilor: "Cum de nu se răstoarnă!". Știți cât fân încărcau într-un car?... Cât?... Se părea că fiecare car transporta câte o piramidă a vreunui faraon egiptean! Nu era mândrie mai mare pentru un bărbat, decât să-și vadă consoarta sus în vârful carului, între cer și pământ, descărcând fânul clădit de el. Se mutau munții în curțile oamenilor, nu altceva! Toamna, după ultima coasă, gospodarii din satele de pe Valea Bistriței și a Siretului, care se ocupau în special cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vreme, adică după ce au rămas singuri, după ce copiii, nepoții și ceilalți se împrăștiaseră care-încotro pe la casele lor, el era cel care nu mai avea somn, el se scula cu noaptea-n cap și, fără să vrea, își trezea nu numai consoarta, ci și câinele care în cotlonul lui încă sforăia tolănit nepăsător. De data aceasta rolurile s-au inversat. Adormise de cu seara, mai devreme ca de obicei, cu gândul la ce i se întâmplase în București și la geanta cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu el și cu care împreună, cu aproape doi ani în urmă, când au sărbătorit o jumătate de veac de conviețuire, au făcut și recensământul familiei: patru copii, șapte nepoți din care cinci căsătoriți și, deocamdată, trei strănepoți. Aceștia, împreună cu consoartele lor, dacă ar reuși să-i strângă pe toți laolaltă într-un anumit moment, ar forma aproape un pluton. Erau în cantonament, pe la mijlocul lunii martie. Soarele încălzea petele albe de zăpadă care se topeau văzând cu ochii, transformându-le în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să-i mulțumesc într-un fel special, renunțând la orice tertip. A urcat pe scenă "invitatul de onoare", un muzician cu ștaif, care a susținut un scurt recital. Omul avea clasă, dar era plictisit, cânta de parcă l-ar fi obligat consoarta să bată covoare sau să spele vasele. În sală era și mult "bronzament de lux", cum îi plăcea Marelui Bronz să spună; chiar toată floarea cea vestită a întregului Ferentari muzical. Oaspetele de onoare a ținut un discurs plictisitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Pentru că, de data asta, Pruncu-i seamănă leit, Nu cum i-a făcut nevasta! Sosire inopinată Când și-a surprins soția-n pat Cu secretara sa cea nouă, A fost de-a dreptul consternat, Că e-nșelat... de amândouă! Generalul și noua consoartă Cu soția în iatac, Sunt ceva nelămuriri: E-al îndeamnă la atac, El așteaptă...întăriri! Ajuns la vârsta a treia Seara-n pat, spunându-i glume, Tinerica mea consoartă Vrea mereu ceva anume, Și, de-aici, motiv de ceartă! Noua
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
de-a dreptul consternat, Că e-nșelat... de amândouă! Generalul și noua consoartă Cu soția în iatac, Sunt ceva nelămuriri: E-al îndeamnă la atac, El așteaptă...întăriri! Ajuns la vârsta a treia Seara-n pat, spunându-i glume, Tinerica mea consoartă Vrea mereu ceva anume, Și, de-aici, motiv de ceartă! Noua cucerire Gingașă , cultă și cu miez Vorbind, distinsa domnișoară, Nu am nimic să-i reproșez, Doar faptul că-i...octogenară! Fost-ai, lele... Dup-o viață fără rost, Ți-
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
rupt tu! Începe să plîngă, fără a se ridica de jos. Să te ajut? N-am nevoie de ajutorul tău! Ai ajuns să-ți bîrfești copiii! Halal să-ți fie! Ilarion se căiește și cu pași mărunți se duce la consoarta sa. O prinde delicat de sub brațe, o ridică și cu o voce tandră întreabă: Te-ai lovit rău, mami? Nu trupul meu este în suferință. Sufletul sîngerează după copii. Ei, vin și ei cînd pot, săracii... Dar acum mai au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să-și ia zborul“, Îi șoptește doamna E. confidențial domnului Algazi, cu care ciocnește În cinstea soțului ei. Sărbătoritul se află ca de obicei În fotoliu, de astă dată În capul mesei, Îmbrăcat cu pantaloni și pulovăr negru după gustul consoartei „așa e șic; elegant și boem!“ Musafirii trec pe rînd În dreptul lui ca la mausoleu să-i prezinte omagiile. El le Întinde mîna fără să se ridice. Cei ce se consideră mai de-ai casei Îl mîngîie ușor pe chelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]