2,124 matches
-
cucerit un maximum de provincii și a impus peste tot religia creștină, și-a atins rolul istoric și a început să decadă. Interesant, nu? La sfârșitul excursiei, mi-am imaginat aceeași excursie cu un ghid mai priceput. Și am oftat, consolându-mă cu gândul că nu le poți avea pe toate. Încă de la prima urcare în autocar, am început să-mi studiez colegii cu maximă curiozitate, pentru că unele exemplare îți pot strica excursia. În final am ajuns la concluzia că am
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
Arca poetului ,, să încapă toate cărțile din Biblioteca Academiei, o cărămidă - două din Arcul de Triumf, Gânditorul de la Hamangia și tot ce-o mai fi din alte opere de artă. Miraculoasele gânduri, sunt dorințele carismatice ale autorului neînțeles uneori. ,, Mă consolez însă cu ideia / că am păstrat o bucată de dragoste / de pe vremea când iubeam oamenii / și am ascuns-o undeva, adânc, în sufletul meu.../ așa, ca pe amintire. totul curgând din cerul albastru, printr-o nostalgie pastelată: Așa că visez în
MELANCOLIA DINSPRE ASFINŢIT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365037_a_366366]
-
inexplicabil. Nu putea fi adevărat! - Ce-ai făcut? Se dădu înapoi clătinându-se și se prăbuși în scaunul său, lăsându-și capul să cadă pe locul eliberat pentru cutia de pizza și cele două beri reci. Ploaia scărmăna în continuare consola, răzbunându-se parcă pentru fiecare dintre gândurile negre scornite de mintea lui la adresa ei. Trebuia să fie și o ultimă picătură. Mereu era o ultimă picătură până în pragul nebuniei. George sunase la o pizzerie din capitală. Cu siguranță exista o
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
celui care-mi înveselise viața cu replici glumețe a oftat :« Bag de seamă că astăzi e o zi propice pentru dat în primire.» Nu prea îmi venea să-l las acolo, chiar dacă era absurdă situația. Cei din jur mă tot consolau, îndemnându-mă să plec acasă. Eram perfect lucidă, fără măcar să fi plâns. Am cedat insistențelor și m-am dus. Abia în noaptea care a urmat am realizat ce se întâmplase și am început să-mi storc creierii, întrebându-mă dacă
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
te-nvăț apoi să zbori?”, (...) „Cum să te cuprind în zare/ Pe un țărm de nemuriri?”, (...) „Cum să te învăț a trece/Prin tărâmul dragostei?”, în poezia „Te-ntreb” poeta obosește să mai pună întrebări deșarte și, în final, se consolează: ” Te-ntreb și nu primesc niciun răspuns./ Mă pierd în ceață ca o destrămare;/ Misterul tău încă nu m-a străpuns,/ Rămâne-vei în veci o întrebare.” Uneori, dorul o face pe autoare să plece în căutarea iubitului, iarna, în
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
întindeam brațele peste ocean să te pot cuprinde Visăm că îmi ciuleam urechile să-ți pot auzi respirația Visăm că mă ridicăm în vârful picioarelor și mă uitam peste orizont poate reușeam să te zăresc Dar erai prea departe... Mă consolam însă cu o îmbrățișare în gând și cu o sărutare în vis. Visăm că destinul mă trezea din vis și tu erai lângă mine... Referință Bibliografica: VIS / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1116, Anul IV, 20 ianuarie
VIS de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361611_a_362940]
-
speranță de a-l cuceri pe Sebastian în calitate de soț, tot un fel de trofeu al pariului cu ea însăși, punându-și la bătaie tot arsenalul talentului și al științei seducției învățată în timpul relației cu Damian și nu numai, s-a consolat repede, rămânând deocamdată cu acesta, ca sponsor principal al micilor sale nevoi financiare, plătindu-i pentru asta prin întâlnirile amoroase obișnuite de acum, din propria sa garsonieră. Damian își achiziționase un autoturism și, nu mai era necesar să-l folosească
(ROMAN) EPILOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361622_a_362951]
-
Hai, revino-ți! Pot să te ajut cu ceva?, întreb binevoitor. - Poți să învii morții?, mi-o taie el scurt, privindu-mă deodată în ochi. - Nu... binențeles... dar... am bâiguit eu. Nu știam cum să procedez și cum să-l consolez. - Tu știi ce zi este astăzi? Mă gândesc repede. Nu m-am dus la serviciu. Am plecat către garaj cu gândul să-mi scot mașina și s-o duc la spălat și chiar în clipa aceea l-am văzut pe
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
tâmp spre Didinica lui, mișcându-și buzele spasmodic, fără să articuleze vreun cuvânt. Didina era numai ochi și urechi, iar pe față-i apăruse o culoare rozalie de piersică rumenă iar ochii îi deveniră fascinant de strălucitori și, ca să-l consoleze pe nătărăul de bărbatu-său care căzuse într-o stare de blegoasă, i se adresă cu o voce caldă, în timp ce-i puse mîna pe ceafă. - Așa-i că ai încredere în mine, Năică? Își lipi buzele de urechea lui, șoptindu
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
alergat sfârâindu-i picioare: a deschis la perete porțile, țuști în cărioară și a dat bice cailor cu un chiot prelung. - Diii căluții mei!!!... Pandelică părea că-și mai căpătase calmul, iar "durerile" îl lăsaeră aproape complet, în timp ce Naie îl consola umplându-i pahar după pahar. Acum trecuseră la un vin roze din Dealu Viilor, care luneca pe beregată... asemenea unui pârâiaș ce se coboară din coasta munților drept într-un butoiaș încăpător. Mușchiuleții, trandafirii, murăturile proaspete le deschisese apetitul la
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
rabbit”, „bunny” sau „hare”). Nu întâmplător, tot într-un mesaj din internet, stă scris că engleza ar avea fondul lexical cel mai extins, circa un milion de cuvinte, incluzând jargonul și termenii tehnico-științifici. Înseamnă oare aceasta că trebuie să ne consolăm în ideea că nu suntem la fel de sofisticați, pentru că am avea un vocabular mai sărac? O eroare mai grosolană nici că se putea! Nu cumva e iarăși vorbe de confuzia clasică dintre cantitate și calitate? Fac o paranteză, promit că e
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
ea, cu lacrimi în ochi, deslușind pricina tristeții mele. Răbdătoare, mi-a explicat că temerile mele sunt fără rost, că Omului de zăpadă nu-i este frig, și totuși...când Omul de zăpadă s-a topit, nimic n-a putut consola suferința mea. Înainte de Paște, copiii nevoiași mergeau cu trăsăndița - Incantații menite să ureze gospodarilor sănătate și bogăție, prilej care le umplea și lor trăistuțele cu ouă. Bunica Maria, răbdătoare și grijulie, mi-a explicat că noi avem destule ouă în
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
care grijile și nevoile zilnice erau covârșitoare. Parcă îl aud și acum, spunând hâtru: „Sărăcie ce-ai cu mine?/ M-am avut cu tat'tu bine/ Și nu mă las nici de tine”. Acesta era singurul mod de a se consola, de a se împăca cu propria sa soartă. Un om extraordinar de muncitor despre care îmi aduc aminte că în ajunul Paștilor, avea grijă să ne așeze, cu mic cu mare, pe la 10-12 noaptea, la o coadă imensă. Ore întregi
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]
-
lor, le sărut ochii, probabil astăzi, la fel de înlăcrimați ca și atunci, iar părinților lor, le sărut durerea, probabil la fel de mare ca și atunci... „Eu, te iubesc, România mea!” ar jura cu lacrimi în barbă, tatăl meu. Poate așa s-ar consola, pentru ce trăim astăzi sau pentru ce n-am reușit să facem din ziua de ieri. M-au cuprins probabil nostalgiile, nu pentru ce a fost România ... odată, ci pentru ce ar trebui să devină ... cândva. Sunt nostalgic, fir-ar
GHEORGHE A. STROIA – A FOST ODATĂ ... 22 DECEMBRIE, ZIUA SPERANŢEI FĂRĂ CHIP de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350944_a_352273]
-
păcatele și patimile noastre omenești, gândindu-ne că unele sunt mai mari sau mai grave decât altele, uitând de concluzia Sfântului Vasile cel Mare „că nu există păcate mari sau mici ci numai păcate!...” Și chiar ne resemnăm și ne consolăm cu gândul că nu avem păcate chiar atât de mari ori atât de multe, nădăjduind cu toții în marea bunătate, dragoste și milostivire a lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor noastre, uitând faptul că El este atotbun și atotmilostiv dar și atotștiutor
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
trei! Și-am fost la doctori renumiți, Ce-analizând, au constatat C-ai mei părinți n-au fost zmintiți, La doage când m-au numărat, Veni și Smurdul de trei ori, Și-n loc, măcar să-mi dea un hap, Mă consolau plini de fiori, Că numai popa-mi dă de cap, Și fui la el, sub patrafir, Ca dup'un ceas de descântat, Ținând și post, mai abitir Acele crize m-au luat, Descoperind tot eu, cu har, C-aveam ... nimic
ALERGIE ROMÂNEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352236_a_353565]
-
în special în mijlocul confuziei și al neorânduielii de astăzi. Însă tocmai în această situație devine și mai intensă nevoia de a fi arătată iubirea și îngăduința creștină adevărată. Morala creștină nu ordonă sau poruncește, nici nu impune, ci îndeamnă și consolează. Morala și soteriologia ortodoxă este mângâietoare și tămăduitoare. Sfântul Ioan Gură de Aur caracterizează deseori Biserica drept „spital duhovnicesc, al sufletelor și nu al trupurilor” (ουχί σωμάτων, α� � ά ψυχών) , care nu vindecă răni trupești, ci „păcatele raționale le îndreaptă
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
o iubească. Firește că și mama uneori este nevoită să devină severă și să-și pedepsească copilul. Acest fapt însă nu-i micșorează deloc iubirea ei și nu o conduce niciodată la gândul de a înceta să povățuiască și să consoleze. Acest rol îl are și lecția de morală creștină în școală. Și de aceea nu trebuie să se oprească la mintea elevilor, ci să coboare spre inima lor. Nu trebuie să se izoleze în rațiune, ci să înainteze și să
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
m-a gonit și mi-a spus că nu am decât să merg la tratamente în România. În primăvara lui 1994 aveam impresia că bazinul și articulațiile deveniseră niște fiare vechi care scârțiau când mă mișcăm. Într-un fel mă consolasem, credeam că din cauza umidității din Beirut, am artroza. Aveam senzația că osul mă arde și inconștient începeam să mă scarpin, să bag unchiile în articulație. Într-una din zile, am mers la o librărie să cumpăr o carte, pentru fata
PREZENT LA INTALNIRE de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356371_a_357700]
-
amintiri". - A fost simplu să învățați engleză? - N-a fost ușor deloc și e posibil ca pentru totdeauna engleză să fie o a doua limba pentru mine. Având în vedere că frații americani zâmbesc atunci cand predic, din cauza accentului meu, îi “consolez” cu gândul că fiul meu Kevin va vorbi o engleză mai bună decât tatăl său. - Unde locuiți în prezent? - În prezent Locuim în Hollywood, Florida. - Cum vi se pare Florida? - Florida este un stat frumos, cu o climă plăcută, însă
O FAMILIE DE MISIONARI ROMANI IN HOLLYWOOD, FLORIDA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355798_a_357127]
-
să mă urc pe nici un carusel care implica diferențe de înălțime și viteză, combinația fatală pt mine! Doar trenulețele pentru cei mici erau pentru mine, dar din păcate și acestea aveau limită de vârstă, mărime și greutate... Așa că m-am consolat cu o porție mică de cartofi pai și niște „mixuri” de diferite nuci pralinate și am savurat din plin energia și entuziasmul care dominau atmosfera din parc. Ca să fie totul feeric, enigmatic... căci doar eram în Wonderland, la ieșirea din
JURNAL LONDONEZ (13) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355005_a_356334]
-
păcatele și patimile noastre omenești, gândindu-ne că unele sunt mai mari sau mai grave decât altele, uitând de concluzia Sfântului Vasile cel Mare „că nu există păcate mari sau mici ci numai păcate!...” Și chiar ne resemnăm și ne consolăm cu gândul că nu avem păcate chiar atât de mari ori atât de multe, nădăjduind cu toții în marea bunătate, dragoste și milostivire a lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor noastre, uitând faptul că El este atotbun și atotmilostiv dar și atotștiutor
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
croită după tiparul obișnuit al masculilor bazat pe principii absolute de virilitate. Dacă ar știi amărîții cu cît dispreț îi privesc femeile care le cad la pat din diferite motive, și-ar da seama că trăiesc degeaba! Aiurea, m-am consolat eu, porcul e porc și-n ajunul Crăciunului! Îmi venise în minte un tip abject, o nulitate cu mustață de căldărar, care se credea ziarist, absolvise Ștefan Gheorghiu, fusese tractorist și îl luase de bun o familie influentă de evrei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
explicîndu-mi pe îndelete că și eu îmi aveam neîmplinirile mele și, cînd am oprit mașina în parcarea de la lac, în dreptul restaurantului, mi-a spus că prima perioadă a vieții mele eșuase din cauza naivității mele, dar ea m-ar fi putut consola, explicîndu-mi că mecanismul creator din sufletul meu tocmai de aceste neîmpliniri avusese nevoie, pentru ca eu să pot să scriu despre cum ar fi trebuit să trăiască oamenii, ca să fie fericiți, tocmai eu, care eram nefericit, da' mă consolam pe mine
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
fi putut consola, explicîndu-mi că mecanismul creator din sufletul meu tocmai de aceste neîmpliniri avusese nevoie, pentru ca eu să pot să scriu despre cum ar fi trebuit să trăiască oamenii, ca să fie fericiți, tocmai eu, care eram nefericit, da' mă consolam pe mine însumi, spunîndu-mi că, pentru copiii lui, orice bărbat trebuie să se sacrifice, și eu m-am enervat, spunîndu-i că am declarat acest lucru mai peste tot, și chiar și într-un interviu de vreo oră de la televiziune, pentru că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]