1,422 matches
-
denumirea „mobilă-de-pământ“, această creație lingvistică marxistă menită să substituie cuvântul „sicriu“, Dumnezeu e totodată inclus și exclus, negat și afirmat dintr-o suflare. Ce-i drept, nu e vorba de nici o „înviere“, totuși morții i se adaugă un soi de consolare, o viață după moarte. Fiecare-și primește mobilierul necesar pentru a locui mai departe în camera sa de sub pământ. Așa stând lucrurile, e cât se poate de logic că lui Lenin îmbălsămat i se cuvine în Piața Roșie o vilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
limba română, iar el zisese: „Ce fel de limbă mai e și asta în care nu există nici un cuvânt pentru cadavrul unui înecat?“1. După amenințarea rostită de băutorul de apă, această observație a devenit pentru mine un soi de consolare. Îmi ziceam că, dacă româna nu are un astfel de cuvânt, Securitatea pur și simplu n-are cum să mă înece. Doar nu poți să devii ceva pentru care nu există cuvânt. Pata asta albă în vocabularul român, acest loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
marea dorință de a vedea realizat proiectul Institutului Apostolic Sacerdotal, furnizorul de preoți după «Inima lui Dumnezeu», pentru a reforma Biserica și a readuce omenirea la Dumnezeu. La primirea veștii înființării Institutului Preoților Misionari din Bergamo «inima mea tresaltă de consolare - scria don Calabria, pe 19 august 1949 - în a vedea aruncată prima sămânță a unei Opere care e destinată să facă atâtea, dar atâta bine, nu doar pentru Bergamo, ci Italiei și întregii Biserici...». Don Calabria se bucură și participă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
impresia că mă aflu în prezența unui suflet al lui Dumnezeu, pentru certitudinile față de Mișcarea focularinilor care se născuse de curând și pentru atmosfera pe care o lasă cei sfinți: sufletul la contactul cu ei află o încurajare și o consolare pe care nu o găsește în altă parte. După atâția ani, îmi dau seama că aspectul fundamental al acelei întâlniri era cel al „profeției»... Ne spuse: „Veți avea multe obstacole, dar nu vă opriți! Fiți Evanghelii vii!“. Și asta e
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ea. Am zâmbit în semn de scuză. A comanda ceva de băut constituise un lucru atât de natural încât nici nu mă gândisem ce importanță avea. Fusese involuntar. - Îmi pare rău... - De ce trebuie să bei? întrebă ea. - Votca mea de consolare? - Cum de-am știut că vei spune un rahat ca ăsta? Însă nu era pic de ranchiună în vocea ei, și încă ne țineam de mâini în semiobscuritatea restaurantului. - Chiar vrei să fii aici săptămâna asta? întrebă Jayne. Era ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Se strecura în casele oamenilor pentru că vroia să mănânce copiii... Străzile pustii alunecau pe lângă noi și nimeni din mașină nu scotea un cuvânt. Robby privea luna care îi șoptea ceva, în timp ce Sarah îngâna ceva ca pentru sine, un fel de consolare. Am remarcat un copac uriaș de eucalipt care părea să fi explodat din interiorul trotuarului. L-am întrebat pe scriitor: De ce apare - de ce devine manifest - pe Elsinore Lane? Voi răspunde la întrebarea asta cu o altă întrebare: de ce bântuie Patrick
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Midland County. Numai scriitorul l-a văzut dispărând în noua sa lume. Jayne nu-mi înțelegea absența fricii sau a furiei. Disperarea mea o numea „exersată.“ Resentimentul ei față de abandonul meu a dus - aproape imediat - la separarea noastră. Singura noastră consolare: nimic mai rău nu ni se putea întâmpla. Nu vroiam explicații pentru că acestea nu făceau decât să-mi evidențieze eșecul (iubirea ta n-a fost decât o mască, măsura minciunilor tale, adultul iresponsabil la ananghie, toate ascunzișurile tale, atracția sexuală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cumpărături ca pe un nou opiu pentru popor, destinat să compenseze insatisfacția provocată de parcelarea muncii, diminuarea mobilității sociale, nefericirea adusă de singurătate. „Sufăr deci cumpăr”: cu cât individul e mai izolat sau mai frustrat, cu atât mai mult caută consolări în bucuria imediată a cumpărării. Surogat al trăirii autentice, consumul nu-și exercită puterea decât pe măsura capacității sale de a uimi sau a adormi, de a se oferi ca paliativ al dorințelor neîmplinite ale omului modern. Nu încape nicio
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
e nu: în escalada actelor cumpărării există și altceva decât o diversiune destinată să atenueze frustrările. În faza III, consumul nu poate fi considerat exclusiv ca o manifestare deturnată a dorinței, ca un derivativ: dacă este totuși o formă a consolării, el funcționează și ca un agent de experiențe emoționale importante în sine. S-o spunem fără înconjur, criticile demistificatoare ale ideologiei nevoilor au greșit atunci când au vrut să excludă dimensiunea hedonistă a consumului. O problematică ce-l făcea pe un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Întrucât viața ne face să suferim și să ne simțim nefericiți, cum ar putea spectacolul fericirii altuia să nu ne apară, într-un fel sau altul, ca o „agresiune”? Cum ar putea necazurile altora să nu constituie un fel de consolare pentru supărările noastre? Acest vechi adevăr „uman, prea uman” rămâne valabil: nimic nu ne permite să credem că mâine va fi altfel. Ca și „invidia particulară”, „invidia generală”, cea simțită de dezmoșteniții sorții la adresa celor răsfățați de ea37, se perpetuează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cu reconfortul la orice chemare de ajutor din partea celuilalt. Dar în vara aceea nu puteam decît să ne ținem bine unul de celălalt. N-aveam ce reconfort să scoatem din noi înșine. îl căutam la Cinematecă. Atenție, nu căutam doar consolarea evazionismului. O căutam și pe asta, dar cel puțin la fel de tare căutam să înțelegem, să-i înțelegem pe părinții noștri, să înțelegem cum ajunseserăm în casa aceea și ce urma după ea, cum se desfășoară viețile oamenilor de ajung să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
există nici o șansă de exactitate. De exemplu, se poate oare evalua diferența de meșteșug dintre un film de acțiune precum Ultimatumul lui Bourne (elogiat în aceste pagini) și un alt film de acțiune, precum James Bond-ul Partea lui de consolare (demolat în aceste pagini) ? Eu cred că da. Se poate susține cu dovezi că decupajul ultrarapid al urmăririlor din Bond e un dezastru, pe cînd decupajul încă și mai rapid al urmăririlor din Bourne e o performanță : în cazul Bond
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mișcare montate într-un anumit ritm, însoțite sau nu de dialog sau de muzică. Ceea ce, evident, e dificil. și de ce s-ar strădui măcar s-o facă ? Oare publicului-țintă al unor filme ca Ultimatumul lui Bourne și Partea lui de consolare ar trebui să i pese de tehnicismele astea ? De ce ? Ambele filme sînt niște produse comerciale și, judecînd după încasări, ambele și-au făcut treaba i-au dat publicului-țintă senzațiile tari pentru care acesta intrase la ele. De ce ar trebui, deci
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bine că se concentrează pe ea. Dacă Fiennes ar fi avut împotriva cui să joace, Ducesa ar fi fost o dramă autentică. Așa, e un film pe jumătate bun, pe jumătate plicticos. Dilema Veche, noiembrie 2008 Bond Partea lui de consolare/Quantum of Solace (Marea Britanie, 2008), de Marc Forster Noul James Bond, Partea lui de consolare, o ține numai în scene de acțiune, fără a avea un regizor realmente talentat la așa ceva. Secvența-pregeneric e o afacere confuză cu un Aston Martin
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ducesa ar fi fost o dramă autentică. Așa, e un film pe jumătate bun, pe jumătate plicticos. Dilema Veche, noiembrie 2008 Bond Partea lui de consolare/Quantum of Solace (Marea Britanie, 2008), de Marc Forster Noul James Bond, Partea lui de consolare, o ține numai în scene de acțiune, fără a avea un regizor realmente talentat la așa ceva. Secvența-pregeneric e o afacere confuză cu un Aston Martin urmărit de două Alfa Romeo pe niște drumuri italiene : o rafală de cadre scurte care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sinteză a gândirii întregului popor, în ce are el mai bun, mai înalt și mai devotat cauzei revoluțieiă Dar în această clipă, când mă apropii de sfârșitul cuvântului meu mă gândesc: când a fost ușor să fii comunist? Singura noastră consolare, a artiștilor comuniști, este că nu ne-a tras nimeni de mânecă să venim la această îndeletnicire. Operează și în această direcție psihologia dintr-o strălucită strigătură românească: Prindeți hora, măi băieți, care vreți care puteți, care nu, nu vă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
vizitez. Este vorba de Baconsky, Noica și Gellu Naum. În schimb nu regret că nu am rămas la Paris în 1988. Nu m-aș fi integrat acolo. Poate chiar mai puțin decât aici. Totuși aici am limba care-mi oferă consolările dicteului automat, ale insolitului venind de-a dreptul din subconștient. Poezia creată în limba franceză ar fi fost prea gândită, extrasă prea de la suprafață, straturile adânci ale subconștientului rămânând în limba română. A.B. Care este situația traducerilor? Este cunoscută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
stat, aflat la Paris, la Conferința de pace din 1919, refuză să se supună hotărârilor luate de „Cei patru mari” și părăsește demn Conferința păcii. „Ionel a venit trist de la Paris” notează în jurnalul ei de femeie, cu aplecări spre consolări extraconjugale, regina Maria. În loc să îndrăznească să meargă mai departe, să ceară referendum în problema retragerii (opinia publică le era alături), să fie uniți și fermi, s-au luat la harță și au aplicat sancțiuni. Prezența lui Tăriceanu lângă Președinte, la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Tot așa s-a lăudat că apără Basarabia. Cei din fruntea armatei (generalul adjutant Gh. Mihail, contraamiralul adjutant N. Păiș), primul ministru, Ion Gigurtu, ministrul înzestrării armatei, Mihai Priboianu, ministrul propagandei, Nichifor Crainic, toți au fost pentru acceptarea „arbitrajului”. Slabă consolare în drama noastră: trimisul român la Viena, Manoilescu, a leșinat când a văzut harta cu Ardealul sfârtecat, iar altul, rămas necunoscut, înscrie la București, cuvintele salvatoare în legătură cu acceptarea „arbitrajului”: „în urma comunicării cu caracter ultimativ a puterilor Axei”. Ce-au făcut
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
țărănci vânjoase, plămădită din nisip și var, ducând la greu și rezistentă la devastările nașterilor repetate. "Aș vrea să intru în călugărie...", spuse timidă Nel. "O să ai viitorul asigurat. Cu o diplomă, o să devii ușor superioara unei mănăstiri." Singura ei consolare rămăsese duminica. Silvia venea cu Hector, care învățase drumul spre liceu și trăgea de lesă silind-o să alerge cu el. Înainte chiar ca Nel să fi deschis ușa secretariatului, el sărea, nebun de bucurie, și trebuia să-l ții
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sale sunt simple și umile 32, ca și acelea ale copilăriei. Copilul este cel căruia îi este teamă de întuneric, cel care vorbește animalelor, arborilor, stâncilor, norilor, stelelor; cel care, la moartea ființelor iubite, reușește să exprime stări sincere de consolare și tot el este acela care mângâie și consolează fetița care se află în femeie [...], micșorează pentru a putea vedea, mărește pentru a putea admira 33. Dar ce iese dintr-un asemenea joc de perspective intersectat aproape continuu cu lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mai bine sau mai rău. Cel puțin, dacă știai că propriul tău copil a fost ucis, mai aveai În viață sumbra speranță că l-ai putea omorî pe cel care-o făcuse, dar asta nu părea nici pe departe o consolare. — Trebuia s-o fi sunat. — Guido, zise ea pe-o voce acum mai fermă. Nu Începe cu asta. Fiindcă nu-nseamnă decât că ar fi trebui să fii un telepat. Și nu ești. Așa că nici să nu-ncepi să gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
o întrebă el. —Păi, nu e tocmai cazare de cinci stele, zise Darcey, dar cred că mă descurc. —Gândește-te că ești în scena de la început din Speed, zise Anna. Doar că nu așa de rău! adăugă ea repede. —Mare consolare. Darcey simți cum încetul cu încetul își revine. Îl auzi pe Neil râzând. Pun pariu că ai fi fost genială la volanul autobuzului ăluia, zise el. Râse și ea, deși își dădea seama că începuse din nou să tremure. —Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se vede destul de greu de aici, îți înțepenește gâtul, tu îmi oferi explicații asupra acestei teme atât de îndrăgite de meșterii acelei vremi, ne amuzăm amândoi cum turcii sunt sortiți fără nicio judecată lumii de jos a iadului, o firavă consolare pentru creștinii acelui timp ce-și duceau viața cu iataganul păgân în coastă, și Arborele lui Ieseu ale cărui încrengături se desprind parcă de ziduri și se continuă în arborii din preajmă, uimitoare scurgere a sacrului, chipul tău încruntat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu așa, Își spuse el. Din experiența Îndelungaților ani de muncă, lucrătorii știau să-și folosească trupurile În moduri dibace. Dădeau impresia că se străduiau din răsputeri, dar, de fapt, nu depuneau un efort neobișnuit. Rezistau găsindu-și o ușoară consolare arătându-se ascultători În aparență, dar fără a munci cu adevărat din răsputeri. Viața trecută a lui Tokichiro fusese Înecată În sudoare a cărei valoare și frumusețe el le cunoștea. E fals a crede că munca ține de trup. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]