641 matches
-
în considerare perioada de la începutul anilor '90, n.m.) este că toate ideologiile dezvoltaționiste devin defuncte. Marxismul, pe de altă parte, nu a început ca o ideologie a dezvoltării naționale, și nu este condamnat să fie înțeles numai în această manieră constrângătoare. Există și alte interpretări posibile ale lui Marx. Și în deceniile următoare poate avea loc, probabil va avea loc, o dezvoltare a gândirii și practicii care ne-ar putea permite să ajungem la un nou consens ideologic, la o nouă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
între statele membre în domenii, cum sunt protecția socială, incluziunea socială, educația, tineretul și formarea profesională. În aceste domenii, de la caz la caz, M.O.C. a condus la măsuri denumite "soft law" care sunt mai mult sau mai puțin constrângătoare, dar care nu pot deveni directive, regulamente sau decizii. 4 European Commision The Evolution of Labour Law (1992-2003), vol. I (General Raport), Bruxelles, 2005 5 Commission Européene Livre vert Moderniser le droit du travail pour relever les défis du XXI-e
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
imaginat același top ten în parșiva selecție a unor Picasso și Dali, cam pentru ce tablouri ar fi optat cei doi monștri (evident, sacri). Pînă atunci însă ca joc, în aceste zile de festin total să-mi asum, la rîndu-mi, constrîngătoarea (dar incitanta) preferință decenală. Se înțelege, desigur, gradul absolut de subiectivitate și de selecție spontană al simplului amator de artă și nu al pictorului profesionist, ce probabil sînt, cu atît mai puțin, al prezumtivului exeget de dincolo de șevalet. Dacă futilitatea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
morala) acțiunii și legile care o guvernează. Narațiunile exemplare se ajustează după regulile mnemotehnicii și se fixează în memoria colectivă, pentru a asigura un spațiu "terapeutic" de evaziune imaginară (bine controlată însă de politicile religioase) de sub presiunea dogmatică și exemplaritatea constrângătoare a discursului instituțional, dar și din cotidian. Astfel, realitatea și imaginarul mențin permanent deschisă relația de transfer și își adaptează traseele și strategiile pentru a fi consonante (prin intermediul comunității și în beneficiul ei), pentru că ele trebuie să aibă mecanisme de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
înșiși, au trebuit să mizeze întotdeauna pe o multiplă diferențiere și pe o multiplă apropiere. Iată de ce a fi și a rămâne român este marea temă a unei culturi care a trebuit să se gândească pe sine în termenii, uneori constrângători, ai supraviețuirii. Acest mit al identității a rămas în mod constant prioritar față de oricare altă problemă culturală sau ideologică. (Alexandrescu 33) Mit și istorie Mitul povestește o istorie sacră, adică un eveniment primordial, care a avut loc la începutul timpurilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și unitățile de viață omenească și chiar asupra celor câteva modalități de gândire acreditate (în sensul acceptării lor exclusive) și asupra celor neacreditate (în sensul excluderii lor din spațiul "corectitudinii" gândirii). Putem vorbi, datorită acestei instituiri, despre o gândire formală constrângătoare și despre o dominație a faptului-de-a-gândi-formal (și, într-un sens strict instrumental, și a faptului-de-a-rosti corespunzător faptului-de-a-gândi-formal) asupra înseși gândirii, rostirii și făptuirii, socotite în întregul lor (nereduse la aspectul lor formal). Această dominație veritabilă dictatură ține blocate, într-un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
situație nu este împotriva "naturii umane"; dimpotrivă, ea a indus o anumită comoditate în traiul comun, poate un grad de automatism social și el binevenit, chiar o bucurie de viață, totuși măsurată, survenită în limitele acceptabilului, adică ale gândirii formale constrângătoare. Pe de altă parte, trebuie să fim dispuși ca măcar să bănuim că partea constrânsă (în limitele acceptabilului, el însuși determinat prin convențiile actelor de acreditare) a vieții umane are limite și că dincolo de acestea se află paradoxal ! tot viață omenească
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
viață omenească (potențială, posibilă doar, în raport cu faptelor ei): practici și reguli elementare, "gânduri" împresurate de alte fapte subiective, "rostiri" (incorecte, adică neacreditate) etc. O scrutare a acestor limite nu este cu putință în condițiile acceptării necondiționate a normelor gândirii justificatoare, constrângătoare; dar nici în disprețul acestora. Totuși, ele constituie "lumea vieții" umane, într-o primă (naturală) ipostază a sa. Ceea ce înseamnă, totuși, că scrutarea limitelor vieții omenești constrânse prin gândirea autonomă este posibilă și poate trece în act în anumite condiții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este ea însăși în mod originar în unitatea originară a propriului ei "obiect". Este ceea ce s-a făcut recunoscut până aici. Și mai este ceva de recunoscut: valabilitatea căii formale a gândirii, adică acceptarea, totuși, strict formală, a reglementărilor gândirii constrângătoare pentru demersul ce încă se proiectează, chiar dacă scopul său este acela de a evidenția, în chiar natura lor, înseși limitele acestor reglementări. Prin aceste două acte de recunoaștere este schițat orizontul cel mai larg în care se așează demersul corespunzător
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formale și justificatoare a propriei autonomii) și în ce modalități poate fi el sesizat, descris, poate chiar reinstituit? Ar putea fi el readus în zona de interes a unităților de viață omenească, neruinând gândirea, nici chiar pe cea autonomă, devenită constrângătoare pentru gândirea însăși, pentru rostire și făptuire? Aceste întrebări prima, de sens natural- istoric, celelalte două, de sens fenomenologic doar stabilesc, așa cum precizam mai sus, orizontul cel mai larg al demersului, ceea ce înseamnă că și momentele uimirii din care s-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în proprietatea sa o "lume a vieții", dar care știe de la bun început că apartenența acesteia la sine proprietatea sa, a omului, asupra lumii este dovada cea mai clară a reflexivității sale constitutive. Faptul de a gândi, devenit formal și constrângător pentru faptul de a rosti și pentru făptuire, dar și pentru gândirea însăși, care concentrează întreaga fenomenalitate subiectivă, corespunde unui eveniment trăit ("suportat", "văzut ca atare") de ființarea umană. Ceea ce înseamnă că aceasta din urmă nu este epuizată, în potențialul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care concentrează întreaga fenomenalitate subiectivă, corespunde unui eveniment trăit ("suportat", "văzut ca atare") de ființarea umană. Ceea ce înseamnă că aceasta din urmă nu este epuizată, în potențialul său de existență, de un asemenea fenomen constând în autonomia formală a gândirii, constrângătoare pentru practici fel de fel (chiar și pentru practici ale gândirii). Din această cauză, se cuvine a cerceta, pe de o parte, ceea ce a fost semnificativ, pentru cele trei fapte (gândire, rostire, făptuire), anterior evenimentului, iar pe de alta, situația
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de acte constitutive din care face parte și sinteza, acte de "timporizare" (intervenția timpului este necesară), ale căror rezultate vor fi înfățișate și în lucrarea de față. Revenind la teza formulată mai sus (mai degrabă, o ipoteză), după care gândirea constrângătoare (autonomă) ține de condiții dispoziționale (dobândite), nu "naturale" și a priori, putem observa că analitica și dialectica, disciplinele "formale" ale filosofiei (și instituții ale dictaturii judicativului, cum precizam), revin în reconstrucții filosofice exemplare. În această lucrare voi ilustra pornind de la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituie actul reflexiv al gândirii, adică, în tonul originar al filosofiei, "gândirea care se gândește pe sine ca Altul său printr-o recunoaștere continuă a necunoașterii sale". E drept, ceea ce spun acum despre aceste două concepte se află în limitele constrângătoare ale gândirii autorizate, formale, autonome. Aceste două "reguli de definire" ale gândirii vor funcționa, totuși, de aici încolo, cel puțin în pregătirea "descriptivă" a operării primei reducții, cea judicativă a dictaturii judicativului, precum și în operarea ca atare a acesteia. Îndreptățirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corespunde umanul în întregime (cu gândirea, rostirea și făptuirea sa, toate adunate, inițial, în "practici" și reguli elementare ale acestora, într-o unitate de viață), ci doar umanul ipostaziat în "subiect al cunoașterii" (disponibil pentru un exercițiu "satisfăcător" al gândirii constrângătoare, "formale"). Din această clipă, putem vorbi la propriu despre subiect al cunoașterii și obiect al cunoașterii, despre unitatea lor în cunoștință, despre o structură duală a acesteia, despre temeiurile ultime ale unității cunoștinței (cele două "elemente" neavând întotdeauna aceeași poziție
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
paradoxal!), prima și să o condiționeze pe cealaltă; sau măcar să reprezinte, într-un sens strict formal, "impulsul" primei timporizări. Acest fenomen va fi lămurit în cele ce urmează. Oricum, structura-formă care cuprinde cele trei acte părtinirea, ordonarea și autorizarea cuprinde constrângător tot ce ține de gândirea, rostirea și făptuirea umană; și tocmai pentru că forma, idea (gr.) este gândită și rostită, întrucâtva și făptuită, ea ar putea fi numită cum am facut-o deja "ideologie". Dar acest nume are și o altă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru că forma, idea (gr.) este gândită și rostită, întrucâtva și făptuită, ea ar putea fi numită cum am facut-o deja "ideologie". Dar acest nume are și o altă îndreptățire, atâta vreme cât prezentuirea, sub care structura celor trei acte survine, cuprinde, "constrângător", adică după un sens dependent de structura însăși, alături de prezentuirea propriu-zisă, și chemarea trecutului și survenirea viitorului. Căci idea timporizată pe linia survenirii viitorului este un ideal, adică un sens de a fi pentru om care se anunță ca o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
toate influențele posibile asupra Terrei sub forma tuturor activităților intenționate. Bănuiesc că pentru europeni, gândirea sistemică nu este un salt atât de mare cum este pentru noi, În America. Aici, Însăși ideea de a fi parte a unui sistem pare constrângătoare Într-o oarecare măsură. Nu acceptăm cu ușurință că nu numai că suntem numai o parte, dar suntem de asemenea complet dependenți de o comunitate lărgită de relații. Poate cel mai interesant aspect al noii științe, care pune accentul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acțiune penală, dacă făptașul în timpul făptuirii, în temeiul dezvoltării înapoiate sau tâmpeniei sau tulburării morbide a forțelor sale mintale, nu putea pricepe ființa faptului și rațiunea lui ilegală, sau dacă el, dintr-unul din motivele menționate sau silit, din primejdie constrângătoare sau dintr-o anumită stare sufletească, nu era stăpân pe sine". Sunt interesante opiniile autorului asupra pruncuciderii și delincvenței minorilor. Aici sunt mai evidente, încă, interpretările lui de un umanism oarecum idealizant. Astfel, Zosin recomandă introducerea obligativității expertizei în toate
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv, cel de infinitiv este mai constrângător. Concluzia autoarei este că alegerea sufixului este determinată de semantica verbului (aspect), dar și de considerente stilistice. Stan (2003: 70−71) arată că nu toate clasele de verbe sunt compatibile cu nominalizarea și, în particular, cu anumiți formanți lexicali de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
demn de urmat de către elevii săi. În lucrările Confesiuni și Despre instrucțiunea începătorilor în crștinism, Augustin susține necesitatea adaptării educației la individualitatea copiilor. O educație bazată pe intuiție, adică pe cunoașterea și trăirea faptelor. Învățământul nu trebuie să fie obositor, constrângător și rutinier, ci atractiv, plăcut. În acest sens, este necesar să li se cultive copiilor curiozitatea liberă și înclinațiile spre activitățile ludice. Învățătorul își poate stimula elevii la descoperire personală, ceea ce solicită din partea lui entuziasm, talent și tact pedagogic. În
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
și riscul ca solidaritățile intense să creeze o situație de dependență, În contradicție cu aspirația la relații liber consimțite: dacă obligațiile cu privire la copii sunt destul de des considerate ca funcționând de la sine, obligațiile cu privire la părinți, din contră, pot fi percepute drept constrângătoare. Este ilustrativă recunoștința filială În exemplul unei femei de 50 de ani care a fost chestionată În cadrul anchetei trigeneraționale Întreprinse de Attias-Donfut. Iată ce declară doamna D.: „Eu am continuat să muncesc, iar mama a avut grijă de cei trei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
iată înțelesul în care părintele Scrima vorbea despre un profetism al sensului, pe care creștinii ar avea îndatorirea să-l asume. La același model cu predominanță verticală se referea Berdiaev cînd deosebea istoria, înțeleasă ca obiectivare a spiritului și lege constrîngătoare pentru om, de timpul existențial în care persoana ia contact cu veșnicia prin experiența contemplativă sau prin actul creator. Pentru Berdiaev, actul creator al persoanei este act eschatologic, elan ascensional cu acces la împărăția libertății. El pregătește astfel parusia, o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
încearcă să atingă scopuri comune. La "a treia cultură" nu se ajunge nici prin perfecționare spirituală, nici prin intermediul educației deși aceasta poate sprijini acest proces. La "a treia cultură" se ajunge în mod necesar sub presiunea unei situații obiective și constrângătoare: situația în care persoane diferite cultural sunt constrânse să contribuie la îndeplinirea unor sarcini asupra cărora au căzut de acord că trebuie îndeplinite. Trăsăturile celei de "a treia culturi" sunt: * deschiderea fiind capabilă să absoarbe noi elemente pe care ulterior
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ritoase pe care le dădea conducătorul de la București oficialilor străini ce-și exprimau Îngrijorarea față de respectarea drepturilor omului din România se bazau, așa cum arătam, pe principiul neamestecului În treburile interne, exploatat la maxim, pe lipsa unor acorduri scrise cu efect constrîngător și pe ideologia care desconsidera complet drepturile fundamentale. Faptul că diplomația română și cea americană sînt necoplanare reiese cît se poate de clar din scrisoarea pe care i-o adresează Ceaușescu lui Reagan pe 7 ianuarie 1986, În replică la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]