241,935 matches
-
18); "și fetele au o dreptate a lor mai ne la îndemâna noastră" (phoenix.ro). Fenomenul îi pune în dificultate pe cei care folosesc aceste construcții în scris, cu atît mai mult pe autorii dicționarelor: se întîmplă ca forma pozitivă a construcțiilor să fie scrisă nesudat, în vreme ce ne- ar impune contopirea. DEX înregistrează forma sudată nelalocul, ca adjectiv și adverb, cu sensul "în mod nepotrivit, altfel de cum ar fi normal" (nelalocul lui), în vreme ce echivalentul pozitiv la locul lui "așa cum se cuvine" rămîne
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
sfîrșitul unei enumerări. O regăsim într-un interviu recent: "Era o persoană pragmatică, exactă, cu o vorbire concretă, cu dicție bună, cu ne-mieunat, ne-botic, ne-nimic..." (EZ 3327, 2003, 10). Structura negativă e mai neobișnuită și mai expresivă decît construcțiile privative echivalente ("fără mieunat, fără botic, fără nimic"); în final, apare dubla negație de intensificare; aceasta e comparabilă cu dubla negație gramaticalizată (verbul la forma negativă se asociază cu pronumele negativ: nu e nimic), dar prefixarea pronumelui nimic este mai
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
tăcere istorică. Una dintre cele mai interesante contribuții din volum - chiar pentru un public mai larg - mi se pare a fi cea în care se repune în discuție originea romanică sau balcanică a unor fenomene gramaticale specifice: neutrul românesc, extinderea construcțiilor reflexive, nehotărîtele compuse cu -va (ceva, cineva, cumva etc.). Autoarea scoate în evidență păstrarea neutrului în latina populară tîrzie, pentru un timp mai lung decît se credea la un moment dat; atestările în faze mai vechi ale altor limbi romanice
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
decât adaptarea cinematografică, originalul mai bun decât remakeul... Am încercat să evit imputarea: thrillerele din anii '70 pe care le-am menționat nu ilustrează perfecțiunea genului, dar măcar vezi urme de intenții bune, o tentă de subtilitate, o încercare de construcție a atmosferei. Pe când majoritatea thrillerelor de azi (ŕ propos, Candidatul altora se vrea thriller politic), indiferent de genul cu care se "cuplează", par să revină la cea mai îngustă definiție a termenului: nu să te facă să gândești, nu să
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
nu mai vorbim de țările europene și de cele din imediata vecinătate, au sosit lucrări care se înscriu în cele mai diverse tradiții culturale și în cele mai neașteptate orizonturi tematice. Alături de aceste coordonate oarecum obiective, Salonul... rămîne neschimbat prin construcția lui subiectivă, adică prin normele pe care le-a impus și pe care și le-a impus: premianții sînt invariabil în număr de trei, iar premiile rămîn în același cuantum de 1500, 1000 și 500 USD. Difuzat pe Internet, atît
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
concertele Filarmonicii bucureștene se constituiau într-un ritual dominat de traiectele mișcării ideilor muzicale. De la acest nivel, de la nivelul planurilor mari ale ideilor, de la nivelul structurilor mari ale muzicii, se ajungea ulterior la fasonarea detaliilor care se așezau firesc în construcția edificiului. Iar aceasta grație demersului individual și conștient al fiecărui muzician. Grație unei comuniuni spirituale și muzicale pe care Maestrul știa a o determina, știa a o întreține. Din pragul adolescenței, din primii ani ai studenției, am avut prilejul să
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
a lui Allah, trecut un moment la comanda universului, mai dură decât pedeapsa dată de Dumnezeul creștin, mult mai tolerant, care, constructorilor, prea orgolioși, sfidând bolta cerească, nu făcu altceva decât să le încurce limbile, compromițând astfel tot planul ambițioasei construcții... Într-un fel, o măsură birocratică, globalizantă, gen ONU, unul însă pe dos! Iată cum au decurs lucrurile și cum aflăm din Capitolul 11 subintitulat Turnul Babel. Amestecarea limbilor. Seminția lui Sim... 5. Atunci s-a pogorît Domnul să vadă
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământului... *** Sursa diferențierilor etimologice de pe glob pare să se datoreze acestui incident, avându-se în vedere urmările spectaculoase rezultând din sabotarea, - în sens pozitiv, ținând cont de intenții, - a sfidătoarei construcții... Interesant este faptul că relatarea Facerii, ajungând la această acțiune provocătoare, grandomană, tipică omului, capătă ceva comic, o însușire tipică lui. E ca și cum Ființa supremă ascunsă în noi ar înțelege deodată și ar încerca să experimenteze acest cusur.
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
bucurat cel mai tare, al trupei cu care s-a trudit: Liliana Pană, Ada Simionică, Mihaela Rădescu, Radu Zetu, Bogdan Talașman, Claudiu Istodor, Vitalie Bantaș. Un element esențial în acest spectacol este scenografia, reală și virtuală, a lui Iulian Bălțătescu. Construcții simple, metalice, care se mută lejer și rapid de colo, dincolo, care alcătuiesc schematic piese de decor - un pat, un tron, o temniță etc. - care compun și recompun multitudini de spații în călătoria noastră. O călătorie înveșmîntată simplu, în costume
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
adaptări de până acum au fost desființate de critică. Fry alege romanul Vile Bodies, pe care Waugh însuși (nu vă lăsați păcăliți de nume, e un "el", nu o "ea"!) ajunsese să-l considere defectuos din punctul de vedere al construcției. Textul mai ascunde o dificultate: e și marcat de moralismul autorului, romancier catolic după cum îl clasifică Anthony Burgess, oricum preocupat de chestiuni escatologice - mărturisește el în prefața de la Brideshead Revisited. Fry alterează substanțial tonalitatea: se preocupă tot de soarta tinerilor
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic în Zbor frânt, Ion Druță e simbolic și patetic național în Clopotnița, iar Emilian Galaicu-Păun e experimentalist și postmodern în Gesturi. Există o suficientă diferențiere între stiluri, teme, tonalități și construcții narative. Puterea de absorbție a realului e simțitor mai mare decât capacitatea de fabulație și speculație epică. Dezvoltările imaginarului și îndrăznelile fantasticului nu au un debușeu semnificativ. Creația de personaje memorabile e și ea în suferință. Dar problematizarea existenței (limitele
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
care ne-au invadat geografia cu promisiunea reanimării istoriei. Statuia lui Avram Iancu de la Cluj, păstorită de Gheorghe Funar, este exemplul cel mai elocvent în acest sens și el ar trebui să figureze în toate manualele de psihiatrie. Din aceste construcții aberante, în care aroganța se întîlnește cu veleitarismul, cel mai păgubit iese, pînă la urmă, modelul însuși care devine peste noapte, dintr-un reper eroico-metafizic, o biată caricatură, obiect al unui spectacol degradant și inutil. Monumentul public și instituțiile ierarhice
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de organizații, zise civice, în numele cărora semnează nenumărați colonei și generali care și-au mutat lupta de pe frontul muncilor agricole pe frontul înalt al construcției simbolice, s-au hotărît subit să-i ocrotescă mistic pe cei mai sus pomeniți, adică pe Mihai Viteazul, pe Mircea cel Bătrîn - căruia Ceaușescu îi zicea cel Mare -, pe Bogdan Vodă, pe Mihai Eminescu etc., iar lista poate fi consulată
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]
-
în sensul tradițional al termenului. Personajul central este unul implicit, care există doar prin selecțiile pe care le operează în realitatea mediatică a zilei și prin judecățile sale care pot fi foarte bine opera unui eseist sau a unui memorialist. Construcția este ca și inexistentă, ea fiind, ca într-un jurnal, oarecum aleatorie, în funcție de agenda zilei și de fluxul gîndirii autorului (vag narator, pentru că multe fapte sunt reproduse tel quel). Într-un roman, fie el și postmodern, toate aceste colaje din
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
la 1934, când Eugen Ionescu ne descria drept o cultură minoră a falselor căutări și a falselor probleme, la 1982, când Ioan Petru Culianu vitupera sterilitatea absolută a creației postbelice. Cu un cuvânt dur, am fi o cultură second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru H.-R. Patapievici, tragedia culturii din România se datorează înseși originii sale: ea n-a crescut din adevăratele valori ale spitritului, ci din forma lor degradată, din așa-
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
-R. Patapievici, cultura română s-a dezvoltat în straturi suprapuse, incapabile de dialog, neinteresate unele de altele, așa cum un negustor nepriceput așază într-un galantar mărfurile într-o perfectă indiferență față de conținut, culoare, preț sau utilitate. Că la originea acestei construcții mortuare stă sau nu "cultura generală", se poate discuta. Dar că majoritatea produselor culturale românești sunt marfă inertă, pare a fi, în această logică, o axiomă. Ceea ce contestă autorul nu este valoarea culturii de la noi, ci proasta ei plasare în raport cu
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
chiar provincii, precum și din diminuarea, până la eliminare, a filozofiei ca mediator și liant între specialitățile particulare. "Idei în dialog" își propune, în contrabalans, crearea unui spațiu în care inhibițiile, blocajele, adversitățile prostești să fie înlocuite de dialog, de "efortul de construcție, de autodepășire și de obiectivitate". Cu aceste premise, e evident că ștacheta ridicată de H.-R. Patapievici e foarte înaltă. Oamenii trebuie duși la masa dialogului. Dar ei mai trebuie să și știe să dialogheze. Or, la acest capitol, stăm
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
scrie, la parametrii menționați, doar el însuși. Cum bine se știe, la noi specialiștii nu prea există, iar când se întâmplă să avem câte unul, el este - vorba lui Sorin Antohi - singurul pe domeniu. Mi-aș dori ca voința de construcție a directorului "Ideilor în dialog" să poată institui premisele unei întâlniri de gradul trei: adică apariția, în scurtă vreme, a unei populații de indivizi în care să se combine competența lui Aristotel cu forța de penetrare în mase a lui
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
reveleze, prin Ťteatralitatea lui spontanăť, Ťmiezul caragialian al ființei saleť. Caragialismul ar fi expresia sensibilității artistice care s-ar datora ascendenței sud-dunărene a lui Marian. Dar locvacitatea și jovialitatea temperamentului sudic sînt dublate de substanța ardelenească dobîndită și constînd în construcție, rigoare, datorie și muncă". într-o decupare încă mai pitorească, prin retragerea suportului simpatetic, apare Adrian Marino, tipul "savantului absolut", dedat "claustrului frigid și monologului", "posac și inclement în erudiția sa": "Din păcate, Adrian Marino a fost mai mult admirat
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
al replicii Tatălui. Insula: parodia cea mai direct literară a lumii ca teatru. Nepotul lui Rameau: puține rescrieri postmoderne reușesc un joc atît de subtil cu textul de la care pornesc. Piesa cea mai scurtă, Exact în același timp, are o construcție perfectă... Poate Eleonora oferă jocurile de imagini și de cuvinte cel mai puțin așteptate... Există o ierarhie imposibil de stabilit între piesele scrise de Gellu Naum. O identitate absolut proprie are fiecare piesă, și totuși un spirit comun există în
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
de imagini și de cuvinte cel mai puțin așteptate... Există o ierarhie imposibil de stabilit între piesele scrise de Gellu Naum. O identitate absolut proprie are fiecare piesă, și totuși un spirit comun există în teatrul lui Gellu Naum. E construcția care urmează, suprarealist, logica filmică a visului, într-o densitate de imagini șocante pe care visul nu o va avea niciodată? E jocul de cuvinte împins pînă la prea-plinul de sens care sfîrșește în vidul absurd al oricărui sens? Sînt
"E un joc monoton... Dar e bine ca e monoton..." by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12374_a_13699]
-
de clasificat. Biologic, el face parte din faimoasa generație șaizeci, dar nimic din scrisul său nu seamănă cu proza Nicolae Breban, Augustin Buzura, Paul Goma și a celorlalți congeneri din lumea literaturii. Dacă definiția potrivit căreia romanul este "personaj și construcție", atunci Dumitru Țepeneag este, prin definiție, romancierul timpului nostru. Pentru că nici un alt prozator român nu reușește să îmbine la fel de bine o inteligență narativă cu totul specială, cu un savuros talent de povestitor. Rareori am citit un prozator (nu numai român
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
a reușit prin volumul său de debut (Ieudul fără ieșire, 1994) să creeze un adevărat topos din blocul în care a locuit imediat ce a venit în București - Oltețului, numărul 15 -, cu puțin înainte de revoluție, pe când lucra pe un șantier de construcții. Cei doi s-au cunoscut în 1988 la Festivalul de Poezie din Sighetu Marmației și apoi au lucrat la Luceafărul lui Laurențiu Ulici. Nu doar poezia îi unea, dar și destinul de poeți veniți din provincie - unul din Maramureș, celălalt
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
Constantin Țoiu Literar vorbind, Vechiul Testament este proză, Noul Testament, ideologie. Întâia Carte a lui Moise reprezintă scenariul Creației lumii multimilenară, dacă nu luăm în seamă celelalte construcții ale Univeresului înregistrate de istorie... Recent, filmul american despre Patimile lui Isus a făcut vîlvă, stârnind polemici aprinse. Interesul laic îl depăși pe cel religios. De la marea schismă din secolul patru al erei creștine, interpretarea sacrosantului nu a mai fost
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
cu ritm, fluentă și armonioasă. Un detaliu stilistic, poate, pentru alții superfluu, dar care ar trebui să facă diferența. Fraza prea multor scriitori tineri e comună, seacă, indistinctă! Prozele scurte ale lui Bogdan Suceavă sunt mult prea bine scrise (narațiune, construcție, registre variate) pentru ca apariția unui (nou) roman să producă cine știe ce suspiciuni. Scrisul lui denotă predispoziția și pentru spații mari, cu mize narative pe măsură, iar romanul Venea din timpul lui diez nu înșală așteptările. Cu rezervele de rigoare, bineînțeles. După
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]