2,265 matches
-
o concepție integrativă despre organizație. Curentul funcționalist a dominat în mare parte analiza organizațională, dar unele limite ale lui au contribuit la apariția unei paradigme a "constructului social", care va veni cu o definiție diferită a organizației. 1.2. Paradigma "constructului social" și organizația Obiectivele furnizează, în paradigma funcționalistă, o orientare care joacă mai multe roluri: dă o logică a organizației, permite coordonarea activităților și evaluarea performanțelor. Totuși această concepție, care face din organizație un instrument rațional în jurul unui scop, poate
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
se generează raporturi de cooperare, de schimburi și de conflicte între actori cu interese divergente" (Friedberg, 1993, p. 67). Am reținut două definiții diferite despre ceea ce este o organizație. Ele se înscriu în două paradigme diferite (paradigma funcționalistă și paradigma "constructului social"). Dar, în plus, se sprijină pe două concepții diferite despre comportamentul uman. Lucrările dezvoltate în paradigma funcționalistă consideră că omul este pasiv: nu este decât piesa unei mașini montate de alții. Dimpotrivă, lucrările care se înscriu în logica unui
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
social"). Dar, în plus, se sprijină pe două concepții diferite despre comportamentul uman. Lucrările dezvoltate în paradigma funcționalistă consideră că omul este pasiv: nu este decât piesa unei mașini montate de alții. Dimpotrivă, lucrările care se înscriu în logica unui "construct social" văd individul ca pe un actor care face alegeri și dezvoltă strategii într-un univers de constrângeri și resurse. Vom trece acum în revistă câteva mari școli, evidențiind diferențele care le despart la nivelul concepției despre comportamentul uman. Vom
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
un echilibru natural; în curentul relațiilor umane, echilibrul este construit prin satisfacerea nevoilor sociale. În ambele cazuri, omul rămâne pasiv în organizații. Abia analiza strategică se va detașa de această perspectivă. În optica ei, organizația va fi definită ca "un construct social". 4. Analiza strategică Analiza strategică este un mod de abordare dezvoltat mai ales de Crozier (Crozier, Friedberg, 1977). Ea se bazează pe o contestare a principiului de convergență a obiectivelor susținut de OȘM și de curentul relațiilor umane. Două
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
asemenea, de aplicarea regulilor organizaționale: astfel, superiorul ierarhic poate închide ochii la unele abateri de la regulament ale salariaților. El obține puterea de a primi din partea lor comportamentul care-i convine... Pentru analiza strategică, echilibrul între salariat și organizație este un construct social creat de actori relativ autonomi dotați cu resurse și capacități particulare pentru a rezolva problema fundamentală în activitatea colectivă: cea a cooperării în cadrul unor orientări divergente. Conceptul de "sistem concret de acțiune" exprimă echilibrele construite pentru a face posibilă
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
proprii. Avem așadar strategii particulare formulate în jurul urmăririi scopurilor organizaționale. Vom numi "sistem concret de acțiune" modul în care actorii coordonează strategii opuse. Acest sistem rezultă dintr-un compromis care asociază scopurile personale și scopurile organizației. Este vorba de un construct social definit astfel: Putem defini prin urmare un sistem concret de acțiune ca un ansamblu uman structurat care coordonează acțiunile participanților săi prin mecanisme relativ stabile..." (Crozier, Friedberg, 1977, p. 37). Vom da un exemplu: am realizat, cu câțiva ani
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
salariatul este receptaculul unei culturi transmise din exterior (cultura națională) sau de către un grup dominant (conducerea). Dar salariații sunt totodată producătorii unei culturi care se modelează în jocul raporturilor organizate de muncă. Această cultură contribuie la definirea identităților colective. Acest construct al salariaților va fi analizat de Sainsaulieu (1985, ed. a II-a). Studii de mare amploare (peste 200 de convorbiri și 8.000 de chestionare) au fost realizate începând din anii '60 pe muncitori, funcționari, tehnicieni și cadre. Acești salariați
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
un catalizator. Aceste orientări se sprijină pe modelele de comportament uman în organizații prezentate în capitolul 1. Orientarea tehnocratică se bazează pe o perspectivă mecanistă asupra comportamentului uman. Când consultantul acționează ca un catalizator, el vede organizația ca pe un construct social. Distincția pe care am operat-o nu este atât de netă la nivelul practicii. Un consultant cu orientare tehnocratică va fi uneori constrâns să negocieze cu salariații aplicarea soluțiilor propuse de el. Cel care urmează un demers de catalizator
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
National culture and leadership profiles in Europe: some results from the globe study", European Journal of Work and Organizational Psychology, 8, 4, 503-520. Kopelman, R.; Greenhaus, J.; Cownoly, T. (1983). "A model of work, family and inter role conflict: a construct validation study", Organizational Behavior and Human Performance, 32, 198-215. Kotzeva, T.; Todorova, J. (1994). "The social situation of unemployed in Bulgaria, personnal strategies and resources", in Rose, R.; Russinova, V. (ed.), Psychosocial aspects of employment, TUP, Tilburg 271-284. Kouabenan, R.
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
90-91, 97, 99, 103, 110, 125-128, 131, 151-152, 167-169, 171-173, 176, 178, 180-181, 187, 191, 194-195, 201-202, 204, 209-210. Comportamentele liderului, 132-133, 136-139, 144 Comportamentul responsabililor, 131, 186. Concepție despre om, 123. Concepție, 28-29. Considerație, 32, 97, 108-109, 132-133, 142. Construct social, 29, 34-36, 209. Consultant, 62, 175, 197-210. Consultanță, 197. Coordonare, 27-28, 38-39, 46, 53, 58, 151, 158. Criză, 73, 75-76, 80, 120. Cultură, 82-83, 88, 179-195, 198. D Definirea organizațiilor, 27. Definirea structurii, 45. Dezvoltare personală, 93, 108, 144
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
a societății românești este definită în termenii decalajului dintre psihologia (sufletul) poporului român și idealul culturii apusene întruchipat în instituții, valori, comportamente, practici sociale, tehnologii. C. Rădulescu a decodificat decalajul dintre instituțiile apusene împrumutate și realitățile sociale românești în câteva constructe sociale cum sunt: politicianism; pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată; falsă europenizare versus europenizare autentică; individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv; pseudocultură versus cultură; semicultură, gregarism versus solidarism; colectivism versus individualism. Politicianismul este definit de autor ca o patologie a regimului democratic
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
unor procese de diferențiere (mai ales culturală/socială, dar și politică și economică), multicentricitate și fenomene imprevizibile, haotice. Diferențierea actuală limitează viteza unor procese de globalizare și, la anumite niveluri, o poate chiar bloca. De exemplu, identitatea europeană este un construct dezirabil, dar blocat la nivelul entităților naționale (vezi procesele dificile de creare a unei Europe sociale armonioase sau respingerea Constituției europene). Multicentricitatea se referă la faptul că centrele tradiționale de putere - statul-națiune - devin fluide și își pierd masiv din influență
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
conjugate este o dezagregare, cred, anarhetipală. Ștefan Borbély: Mai există un aspect aici: după mine, exemplul invocat de domnul profesor Muthu aduce apa la moara lui Corin. Întâmplător, știu istoria respectivei reclame Marlboro. Acolo este un stereotip cultural precis, un construct persuasiv, zămislit În perimetrul unei legislații interdictive. Reclama s-a născut așa și nu altfel pentru a răspunde interdicțiilor din societatea americană privind fumatul: există acolo legi foarte serioase, publice, privind modalitatea de a face reclamă fumatului, și aceste legi
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
S-ar părea că toate au fost experimente În sensul unui teatru anarhetipal... Sanda Cordoș: Și dacă lucrăm cu anarhetipul ca un instrument de lucru, e un concept, nu? Mircea Muthu: Absolut, dacă are funcție operatorie... Marius Jucan: E un construct, ceva, o jucărie... Ștefan Borbély: Impresia pe care o am este că ne aflăm Într-o situație de palimpsest - altfel spus, că Încercăm să excavăm În pregătirea noastră intelectuală modernă argumente pentru a susține un termen postmodern. De pildă, Doru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vede aplicabilitatea, necesitatea invenției, ceea ce se susține de obicei prin chiar organizarea lui Într-un discurs. E vorba de schema de sustenabilitate a conceptului. Dar aici este și marea provocare: ce discurs crezi că va fi apt să susțină un construct mobil, vulnerabil, fiabil totuși, mai viu? Mihaela Ursa: Până la urmă propun un discurs pe două coloane - una să o traducă pe cealaltă și fiecare să-și asume parțialitatea: coloana Întâi să fie anarhetipică, pe Înțelesul celor care au deja disponibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
continuarea teoriei receptării), alături de critica istoristă și de alte teorii, ce recuperează psihanaliza sau psihologia cognitivă, intenționează aproprierea discursului critic la nivelul celor mai naturale forme ale existenței umane. Concepția Întreținută de demonstrațiile poststructuraliste, după care lumea este un simplu construct lingvistic și social, pierde Încrederea criticilor, sub influența teoriilor științifice actuale, care nu mai ascultă de pozitivismul raționalist de tip umanist, ci alcătuiesc un Întreg sistem de ficțiuni ale haosului, indeterminării și ambiguității. Importanța teoriilor lecturii nu Încetează să crească
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cunoașterii științifice se dovedește corespondent cu orientarea, În teoria și practica lecturii/literaturii, spre modul În care literatura a redevenit posibil de apropriat prin intermediul unor „modele” care nu mai sunt arhetipurile jungiene, nici cele metafizice (delegitimate), ci mai degrabă niște constructe instrumentale, ficționale, ce fac posibilă și reintegrarea istoricității - ca memorie a subiectului-observator implicat. Faptul este cu atât mai relevant cu cât semnalează pregnanța interogației asupra umanului, interogație pe care refuzul metafizicii a aruncat-o În desuetudine, dar care reintră astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În care acesta se desfășoară. Participarea este implicarea până la nivelul la care fenomenul Își „deconspiră” semnificațiile și sensurile profunde. Bazându-se pe interacțiunea dintre situația analizată și subiectul analizator, participarea urmărește accesul la experiențe și la depășirea aparențelor sau a constructelor menite să blocheze accesul la realitate. Prin tehnicile observării se ajunge la cunoașterea profundă a contextului, iar cercetătorul dobândește o cunoaștere intimă a fenomenului. Observarea directă izvorăște din epistemologia intimității, a familiarizării profunde cu dimensiunea culturală a ființei umane (unde
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
norme culturale, percepții, ideologie, realitate socială -, elemente care sunt transcomportamentale. Ele sunt definite prin analizarea elementelor comune grupului, relația cu alte grupuri sau definirea grupului de către ceilalți. Noțiunea fundamentală a acestor abordări este aceea că Realitatea este produsă ca un „construct social”. Fiind rezultatul unui efort conștient și coerent la nivelul grupurilor umane, normele sociale ale acestor grupuri devin definitorii pentru că sunt tratate ca purtătoare ale sensului social. Un alt nivel al analizelor contextuale sunt practicile sociale (ca unități minimale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aduce un aer nou. Mi se pare că postmodernitatea propusă de tine, Cornel, există la nivel concret măcar prin felul În care este construit textul, pentru că ai apelat la anumite comentarii, Între paranteze și la subsol, care țin de un construct postmodern. Dar nu știu În ce măsură filosofia limbajului rezolvă problema postmodernității Într-un mod adecvat, la nivel de construcție, așa cum prezinți tu lucrurile. Nu mizezi foarte mult doar pe filosofia limbajului, pare-se; ne-ai spus că această carte (din care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și politic al „Junimii”, care face În general prima critică ideologică coerentă a modernității și modernizării românești. Critica maioresciană a inadecvării modernității românești reia teza hegeliană a corespondenței organice Între un „fond” și o „formă”, În care statalitatea ca și construct nu poate aparține decât unei dezvoltări „interioare” a națiunii. Merită observat că paradigma criticii maioresciene s-a păstrat aproape În Întregime Între cele două războaie mondiale, când diferiți ideologi și teoreticieni culturali au repus În drepturi inadecvarea modelului cultural românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În jurul anului 1950, presupun, nu? De asemenea, cred că foarte multe funcții de decizie În stat, și În Parlament totodată, sunt ocupate de optzeciști. În ceea ce privește generația ’70, mai exact sintagma generația ’70, eu sunt rezervată Întâi de toate față de acest construct. Deși știu că e o ipoteză cu oarecare circulație, nu cred că există o generație ’70, tocmai pentru că nu cred că promoția de scriitori care apare În acest deceniu, În anii ’70, ar schimba ca viziune, ca teme, ca motive
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
asumat acest destin, pentru că, În fond, probabil că atunci când vor ajunge la șaizeci de ani optzeciștii Își vor da seama că a fost cel mai bun lucru care li se putea Întâmpla. Au rămas ei Înșiși. Generația ’80, victima propriului construct social? Doru Pop: Eu cred că totuși discursul care se face auzit la această masă este reprezentativ tocmai pentru generația pe care o tot discutăm. Vorbim În termeni de rotația cadrelor, de succes politic garantat de succesul literar și așa
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Își păstrează sau nu memoria pe termen lung? Or, la generația ’80, memoria este un produs cultural prin definiție, este un produs generat În interiorul generației și pentru uzul exclusiv al acesteia. Risc să spun că generația ’80 este victima propriului construct social. Ea a glisat pe momentul acela nefericit al rotației cadrelor dintre generația ’50-’60 și impunerea comunismului obsesiv din anii ’80. Nimeni nu-și imagina, cel puțin nimeni din generația ’80 nu a dat vreo dovadă publică despre faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
va termina comunismul. De aceea generația ’80 și-a construit un proiect cultural pe următoarea „mie de ani” cu comunismul acolo și nici unul dintre ideologii generației nu se gândea că se va produce o schimbare de putere politică. Atunci când acest construct cultural a eșuat, ei au glisat pe constructul cultural capitalist, pe care iarăși nu și-l pot asuma În Întregime. O Întreagă generație culturală a Început să-și reconstruiască o memorie socială (și literară) și, mai grav, a Început să
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]