79,616 matches
-
literatură română / receptare occidentală: "O asemenea operație nu se poate face printr-un candid 'hei, rup' instituțional. Micile ingeniozități de gașcă, inflația privată a leului și veleitarismul genialoid nu fac nici o impresie pragmaticului editor european". Despre sentimentul tranziției la români: "Construim frecvent cu sentimentul că 'n-o să țină', iar cînd construcția ține, totuși, ne plictisim". Despre noi toți: "Din păcate, pasiunea demolării și jovialitatea parastasului, adică a monumentalizării postume, fac parte din firea românească și, e curios că uneori tocmai cei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
în care trăim și să ne exprimăm simbolic solidar cu dinamica acestuia, aspirația noastră este retroactivă și arogantă, ea încercînd mai degrabă să recupereze ceea ce nu s-a făcut la vreme și să se refugieze la adăpostul poncifelor, decît să construiască fără angoase și fără prejudecăți. Cele cîteva lucrări de for public care s-au ridicat pînă acum și care sînt, simultan, forme ale timpului și creații de mare anvergură, pot fi numărate pe degete: Discul lui Paul Neagu din Piața
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
manuale ale copilăriei mele (din anii '60) politizarea e prezentă, dar prinsă într-un cadru de euforizare a iernii care o face parcă nostalgic-acceptabilă: "Brăduleț, brăduț drăguț / Ninge peste tine", "serbarea pomului de iarnă", "orășelul copiilor" ("Tovarășe milițian, ce se construiește aici? - întreabă doi copii cu ghiozdanele în spate"), Moș Gerilă, zăpada care apără semănăturile, compunerea școlară: Afară ninge cu fulgi mari și rari" / "mari și deși" / "mici și deși", bătrîna care alunecă pe gheață și e ajutată să se ridice
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
Ada Brumaru În stil neorenaissance, Palatul Operei a fost construit după planurile arhitectului Ybl Miklós care a lăsat o amprentă decisivă și asupra altor imobile din cetatea Pesta. Aspectul ei este unitar, ordonat, solid, solemn. Opera o reprezintă în istoria secolelor 19 și 20. Inaugurată în 1884 și restaurată peste
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
puține în actul al doilea, eroul devine chiar autentic în ultimul. Restul ansamblului vocal solist (remarc pe Busa Tamŕs -Wolfram care are relief de la prima replică) și corul sunt, împreună, sigla profesionistă a teatrului. Cu astfel de echipe se poate construi un proiect wagnerian extins pentru întreaga stagiune. Urmează tetralogia Inelul Niebelungului. Un spectator consecvent va putea să se contamineze în timp scurt de amorul, greu de înfruntat, pentru 14 ore de muzică și filozofie wagneriană. Mai târziu urmează Parsifal. În
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
asocieri mai puțin stabile de termeni (birul oștii, birul lefilor, birul untului; darea pentru stupi; dijma din brînză etc.) - , dar foarte numeroase sînt seriile întregi de derivate, forme care atribuie noțiunii o mai mare persistență. Cea mai reprezentativă serie e construită cu sufixul supinului verbelor de conjugarea a IV-a (-it), frecvent atașat sufixului de agent -ar, producînd deci varianta -ărit: albinărit, beșlegărit, căminărit, cășărit, cepărit, cerărit, ciblărit, ciohodărit, cîrciumărit, concerit, cornărit, cotărit, fumărit, găletărit, gărdurărit, ghindărit, grosărit, ierbărit, măjărit, morărit
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
a tăcerii, un embargo capabil să anihileze orice tentativă de evadare a artei sunetelor din enclava în care este sortită să se zbată. Aproape că nu mai există eveniment componistic, fie el și sub forma scandalului. Nici măcar nu se mai construiesc nume și nu se mai regizează capodopere. Perioade de criză s-au mai perindat în istoria muzicii. Creația muzicală s-a mai izolat de publicul larg, identificîndu-se gustului unor elite. Niciodată însă această creație nu a fost excomunicată din cetate
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
mit, așadar un loc de retragere, de recluziune. Ulterior, termenul a ajuns să denumească un mic palat izolat sau un pavilion retras din incinta unui parc sau a unui palat. După moda apuseană a secolului al XVIII-lea, au fost construite și pentru țarii Rusiei asemenea ermitaje în care slugile, aflate la parter, își serveau stăpânii și oaspeții acestora, de la etaj, cu ajutorul unor mecanisme asemănătoare lifturilor, fără a-i mai inoportuna astfel cu prezența lor. Neavând nici un parc în jurul Palatului de
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
la parter, își serveau stăpânii și oaspeții acestora, de la etaj, cu ajutorul unor mecanisme asemănătoare lifturilor, fără a-i mai inoportuna astfel cu prezența lor. Neavând nici un parc în jurul Palatului de Iarnă, Ecaterina a II-a a cerut să i se construiască o clădire nouă, la nivelul mezaninului, în care să amenajeze o grădină și un loc de retragere, un ermitaj. Acesta cuprindea două mese a câte șase locuri fiecare, iar pe pereți, împărăteasa luminată atârnase, spre delectarea musafirilor ei, tablouri alese
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
Rastrelli (și refăcut, după incendiul devastator din 1837, de Vasili Stasov și Aleksandr Briullov); Micul Ermitaj, cel care a împrumutat numele întregului complex, construit, la cererea Ecaterinei cea Mare între 1764 și 1775 de Jean-Baptiste Vallin de la Mothe; Vechiul Ermitaj, construit de Iuri Velten între 1771 și 1787; Teatrul Ermitaj, ridicat în stil renascentist între 1783 și 1787 de arhitectul Giacomo Quarenghi și, în fine, Noul Ermitaj, cea mai târzie clădire, construită de Vasili Stasov și Nikolai Efimov între 1839 și
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
și 1775 de Jean-Baptiste Vallin de la Mothe; Vechiul Ermitaj, construit de Iuri Velten între 1771 și 1787; Teatrul Ermitaj, ridicat în stil renascentist între 1783 și 1787 de arhitectul Giacomo Quarenghi și, în fine, Noul Ermitaj, cea mai târzie clădire, construită de Vasili Stasov și Nikolai Efimov între 1839 și 1850, pentru a găzdui expozițiile Ermitajului Imperial, deschis spre vizitare din 1852. Galeria imperială începuse să capete trăsături de muzeu încă de la începutul secolului al XIX-lea. Vizitarea acesteia necesita însă
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezență socială sumară. Fără instincte de grup și fără vocația imaginii publice cu orice preț, discretă și solitară cu alte cuvinte, Claudia Todor își construiește în compensație o lume simbolică aproape imposibil de cartografiat. Tot ceea ce nu trăiește nemijlocit și nu experimentează în gestul cotidian se revarsă nestăpînit, ca o viitură după dezlănțuirile musonice, în jocurile imaginației și în cîmpurile mișcătoare ale reveriei. Aici se
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
variații (de articulare, folosire a pluralului). Contrastul dintre răspîndirea expresiei și modernitatea ei e amplificat în contextul limbajului popular-rural și chiar regional: "No, Ghio, când o trece turma de-ailaltă parte a tăpșanului, ț-oi da bip" (timpolis/986); citatul este construit cu evidentă intenție comică, dar enunțul nu e neverosimil. Mai recent, cuvîntul a suferit o nouă evoluție semantică, un sens al său specializîndu-se pentru sunetul cu care posturile de televiziune acoperă cuvinte obscene și/sau înjurături: "drăgălășenii verbale, de-alea
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
Șușară Ion Dumitriu s-a impus în pictura noastră din ultimele decenii printr-o perfectă continuitate stilistică și printr-o la fel de mare fidelitate față de universul pe care și l-a identificat. Ritmurile ciclurilor, diversitatea formelor, schimbarea perspectivei din care își construiește imaginea n-au făcut, în ultimă instanță, decît să adîncească și să precizeze cu o mai evidentă acuratețe aceeași problematică plastică și filosofică. Fascinat de obiectul arhaic și de o lume rurală generică, deposedată de orice culoare locală și fără
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
dintre scrierile latine. în schimb, pare să nu fi fost încercată încă o examinare sistematică a reprezentărilor literare romane asupra spațiului punic cu dimensiunile sale reale ori legendare, examinare axată asupra felului cum i-au imaginat latinii pe rivalii lor construindu-și implicit și o imagine despre ei înșiși. Cartagina i-a preocupat întotdeauna și pe autorii latini, atât în perioada de concurență și conflict între cele două state, cât și mai târziu. Operele istorice, a lui Titus Livius în primul
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
Duminica lui Arcimboldo oferă cititorului un sentiment straniu. O combinație de originalitate și déjŕ vu, de sentimente și jocuri stilistice marca Bădiliță rostite în ritmurile unei muzici care sună foarte cunoscut în urechile celor familiarizați cu poezia română. Așa cum Arcimboldo construiește din fructe portretele recognoscibile ale unor personaje ale vremii sale, Cristian Bădiliță scrie, din cuvinte și forme poetice intrate de multă vreme în manuale, o poezie a timpului nostru. Parodie și pastișă, etern clin d'oeil spre cititor, Duminica lui
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
Mircea Mihăieș Stimulat de figura viclean-zâmbitoare a lui Năstase, imortalizată în mii de afișe auto-laudative, mi-am propus să caut, la rându-mi, câteva fapte pozitive din societatea românească. "Am construit treizeci și două de mii de locuințe pentru tineri", grăiește una din umflările în pene năstăsiote. Alături, drept dovadă, doi tineri beneficiari ai harului de homo-faber al premierului-minune, zâmbeau ca mironosițele scăpate la barul de noapte. Drăgălășenia întipărită pe fețele
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
a reuși în viață, apărute la noi între 1840-1940. Cu această ocazie, mă voi opri însă asupra altor două cărți, cele mai recente, legate în bună măsură între ele. Strategii ale comportamentului european (recenzată la apariție chiar în "România literară"), construită după modelul universitar (repere bibliografice, microantologie ilustrativă, studiu de caz), este un foarte util punct de pornire pentru cei interesați de retorica comportamentului în paralel cu schimbările pe parcursul a secole din cadrul literaturii. Odată baza stabilită cu ideile unor Aristotel, Zumthor
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
de-a doua, romanul Deșertul roșu. Nu i se poate reproșa autorului, în primul rând, ambiția. Să te apuci de o asemenea amplă construcție epică conștient fiind că sunt tot mai puțini cei dispuși să o citească până la capăt, să construiești realist atmosfera românească - preponderent rurală - din vremea schimbărilor radicale aduse de noul regim comunist, iarăși conștient că acest tip de literatură nu se încadrează prea bine în trend, să creezi cu talent (asta însemnând, printre altele, să și poți evita
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
darul de povestitor al autorului. Narațiunea curge nestingherită, nu se împiedică de experimente stilistice inoportune, nu caută o originalitate stridentă și are un aer de firesc atrăgător. Unul dintre punctele slabe ale romanului este modul în care Daniel Dragomirescu își construiește personajele. Acestea sunt puțin șlefuite, "bidimensionale", fără note individualizante remarcabile și prea idilic prezentate. Par cam multe pentru o scenă îngustă iar lumea în care se mișcă este ternă, lipsită de conflicte notabile, de asperități. Idiosincrasiile țăranilor sunt antrenate doar
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
în același timp, senzația reconfortantă dată de prezența unei excepționale forțe creatoare. Forță care, aflată într-o permanentă erupție, acționează. E ceva ce poate să nu ne placă defel sau, dimpotrivă, ceva ce ne cucerește, ne captivează. Zholdak nu-și construiește imaginile - imagini atât de personale! - cu ajutorul tehnologiilor moderne, al virtualului ori al sistemelor numerice. Imaginile lui prind în vârtejul lor trupuri, folosesc elemente (pământ, apă) sau materii (laptele mai ales), uluindu-ne cu forța concreteței lor. Materiale și derutante, ele
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
Simona Vasilache Există, printre reprezentările posibile ale cărturarului, în cultura noastră, una care mă face să mă gîndesc, toute proportion gardée, la Comenius, la Didactica magna, la pansophia și, poate, la greul alegerii între a-ți construi un "sistem" și a face școală. Mă refer la modelul enciclopedic, adică la en kyklos paideia: mai multe cercuri care, în interior, lucrează toate, deși noi, la suprafață, nu vedem decît unul. La Petru Creția, vizibilă este eticheta, asumată "testamentar
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
tropismul" lor unul pentru altul. Printr-o seamă de reorientări, se ajunge, într-o succesiune care poate fi sau poate nu fi întîmplătoare, de la etica stoică la morala din Banchetul. Le apropie, dînd unitate cărții, două idei pe care se construiesc studiile lui Petru Creția: școala și frumosul. "Să joci frumos rolul primit", atît poți face, spune Epictet în Encheiridion. La capătul celălalt al ocolului, exegetul Banchetului notează: " Banchetul nu este ultimul cuvînt al lui Platon despre iubire. Peste mulți ani
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
este lumina unei taine. Nu mi se cade să vă călăuzesc mai departe, fiind, cu întreaga mea inimă, doar unul dintre voi." Frumosul înseamnă cumpătare, alegere a locului potrivit, între libertate și necesitate. Altfel spus, structura pe care Creția o construiește se încheagă în jurul unui ideal de armonie, al unui clasicism ușor melancolic. Astăzi, i s-ar putea reproșa acestei cărți "de ieri" inactualitatea. Este, poate, datată ca stil, scriere a unui autor prea implicat în discursul lui dar, altfel, o
Despre alegerile bune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12626_a_13951]
-
3) Acum aproape un secol, avangardiștii - mai puțin John Cage, Harry Partch și Loo Harrysson - mizau exclusiv pe un arsenal timbral consacrat, spre deosebire de cei contemporani, avizi de obiecte naturale, rechiziționate și recondiționate abuziv, "instrumente" confecționate ori ready-made-uri confiscate, inventându-se, construindu-se, meșterindu-se întru devenirea lor în sine or nu în mijloc de exprimare sonoră. Se respinge astfel mediocritatea masei obiectelor uzuale care, prin trans-substanțializare și re-potențare, se prefac în instrumente cântătoare. Dar se și acceptă preluarea unor surse datate
Experimentalismul tomnatic by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12633_a_13958]