1,465 matches
-
european nenumărate ținuturi necunoscute, care a transformat în bunuri spirituale o infinitate de tezaure necunoscute, care a îmbogățit substanța latinității cu experiențe, cu peisagii și cu gesturi considerate pînă atunci fără nici o posibilitate de a fi prefăcute în obiecte de contemplație, în valori spirituale de circulație." Nu cu mult diferit, după cum ne demonstrează autorul eseului, au stat lucrurile în cazul lui Eminescu. Despre traducerea poemelor, numai de bine; atît cele din portugheză, aparținînd lui H.R. Radian și Aurel Covaci, cît și
O ediție bilingvă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14992_a_16317]
-
în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și personajul sfîrșitului de sec. XIX sau începutului de sec. XX reprezintă ipostaze ale aceleiași realități exemplare și inalterabile. Un eros estetic și o senzualitate culturală plină de vitalitate străbat evident actul contemplației și gesticulația de creator ale lui Peter Jacobi. După cum, în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei, transpare o enormă capacitate de admirație și de solidaritate față de existențele ieșite din comun. Mormintele unor mari personalități, Ionescu
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
au învins gravitația și au dobîndit o natură imponderabilă. Obsesia peisajului a devenit o obsesie a raporturilor, a dialogului cromatic, a relației pure într-un sistem vizual care a nimicit nenumăratele variante ale mimetismului. Tacit, privirea s-a transformat în contemplație, formele naturale în semne ale unei realități superioare, iar imaginea convențională a tabloului în pretext pentru o lectură în cod spiritual. Floarea soarelui, cu spectaculosul ei potențial expresiv, s-a topit într-un ceremonial de forme și culori care trimite
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
regret, de „romantismul demodat din mine” - un „vals fosil” ce „supără urechea mea modernă”. Idealurile „antediluviene” sunt cenzurate de „năzuința de-a nu mai năzui”, fără măști calofile, sufletul se livrează contemplării propriei drame: „Mormântu-ți îmi astupă toată zarea”, dar contemplația revelă și bogăția lumii, în care „șchiopătând va reîncepe viața”. Cu ochi de plastician, S. compune scene de gen, cultivând pitorescul domestic și o peisagistică antropomorfă, unde valul mării răstoarnă trupul ca „un amant grăbit”, iar duna de nisip spulberată
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
să unifice cele două expresii ale aceleiași experiențe. Ceea ce Înseamnă că pasajul din Zerlendi despre dispariția involuntară trebuie riguros considerat ca un pandant de același grad al pasajului din Eliade - „etica, asceza, gnoza, «secretul yogăi» Însuși nu sunt decât preliminarii. Contemplația finală nu mai e un «act», și ea nu poate să fie realizată prin voință. Ea se Împlinește În mod natural” (Y I, p. 93). Evident Însă că sunt alte trimiteri la teză pe care Eliade nu le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
transgresează realitatea în planul sensibilului, dominată fiind de o senzualitate oarecum rafinată, într-un registru ce decurge din stilistica manieristă. Ulterior lirica lui S. evoluează spre un discurs încărcat metaforic, unde cotidianul capătă rezonanță și fior, într-o stare de contemplație cumva dramatică, mereu întoarsă spre trăiri latente. Astfel, „sensul lucrurilor lăcrimează/ Ca o corabie ce se depărtează/ Cu fructele dulci ale existenței” (Toporașii), poetul ținând să își declare despărțirea de orice aroganță în fața spectacolului lumii și să își definească implicarea
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
colaborare cu Al. Andrițoiu, a alcătuit Antologie de poezie canadiană de limbă franceză (1976). Precizată de la început, menținută pe parcursul deceniilor, caracteristica poeziei scrise de Ș. e un lirism în care intră intimitate sobră, confidențe cuminți, melancolie discretă și, mai ales, contemplație interiorizantă. O figurație rurală, în covârșitoare proporție, devine suportul unei sensibilități ușor maladive. Factura versurilor, libere cu moderație, când albe, când rimate, fluente în permanență, la modul minor, adesea elegiace, produce o tonalitate vag simbolistă: „Puțin dacă în toamnă ar
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
în care viețuiau prin Bărăgan sciții, precum și spre veacurile în care strămoșii poetei „plecau [...] în toamnele tăcute, / Cu turme și ciubare / Prin burguri cu grofi aprigi și târguieli amare / La Lipsca și Trieste, la Viena, Amsterdam”. Pe orizontală, adică geografic, contemplația se deplasează de pe meleagurile autohtone tocmai spre Vestul îndepărtat american, încât, într-un ciclu al volumului Reîntoarcerile (1973), se regăsesc priveliști de preerii nesfârșite, cu bivoli sălbatici, turme de bizoni, șamani, șerpi, șoimi irochezi și alte păsări exotice, între care
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
bivoli sălbatici, turme de bizoni, șamani, șerpi, șoimi irochezi și alte păsări exotice, între care se distinge, fioros, Marele Eagle, ce „urcă spre piscuri semețe, / Ciocul plin de pești și de șerpi să și-l șteargă de stânci”. Nu rareori, contemplația și confesiunea au ca suport o reflexivitate fără accent personal, fără relief. SCRIERI: Drum prin zodii, București, 1938; Cer troglodit, București, 1943; Poeme, București, 1967; Poeme, Cluj, 1970; Reîntoarcerile, București, 1973; Peisaj interior, București, 1980; Pendul cosmic, București, 1984; Mărturisiri
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
1994, 1; Constantin Cubleșan, Vârste poetice, ST, 1996, 7-8; Ioan Țepelea, O linie a echilibrului și a candorii, „Unu”, 1996, 7-8; Titu Popescu, „Rouă medievală”, „Observator” (München), 1996, septembrie-octombrie; Nicolae Savin, Mic tratat despre rouă, VTRA, 1996, 10; Ștefan Melancu, Contemplația elegiacă, APF, 1997, 1-2; Gheorghe Grigurcu, Dualități lirice, VR, 1997, 5-6; George Vulturescu, „Rouă medievală”, PSS, 1997, 7-8; Augustin Cozmuța, Himera ca o ultimă paranteză, „Graiul Maramureșului”, 1998, 21 iunie; Alexandru Pintescu, „Țărmul himerei”, PSS, 1998, 5-6; Titu Popescu, „Țărmul
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
povestirile din Întâlnirea din Pământuri și mai ales în Moromeții, viziunea asupra țăranului. Deosebirea față de Rebreanu e esențială. Pentru P. țăranul este un individ complex, cu părți întunecate în ființa lui, dar și cu un spirit capabil să ajungă la contemplație. Se prefigurează, încă de pe acum, ceea ce s-ar putea numi natura moromețiană: ironică, subtilă, imaginativă, în stare de o reprezentare complexă despre lume. Pațanghel din O adunare liniștită e un exemplu. Este, apoi, stilul epic, construit după modelul lui I. L
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
timp, la încă ceva, și anume ceva ce este „între auz și vedere”. Poezie cosmogonică? Poezie despre suferința cunoașterii? Poezie despre relația dintre existențial și cosmic? Sau, cum mărturisește poetul, o stare rea de existență care provoacă o criză a contemplației și o dorință, dramatică și impertinentă, de a cuprinde cu mâinile spiritului și cu ochiul imaginației necuprinsul, imperceptibilul, nepipăitul, nevăzutul (vechile fantasme ale lui Arthur Rimbaud, adică fantasmele spiritului modern). Punctul de plecare este o criză de natură existențială. Dar
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru sună,/ Trec cernite înserări,/ Nopți adânci cu lună”. Alte texte memorabile sunt Balada munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori Balada popii din Rudeni, unde contemplația se însoțește cu o discretă notă de umor. În pasteluri T. cultivă o poezie delicată, suavă și grațioasă, ca în Rapsodii de primăvară, comunicând exuberanța și vitalitatea anotimpului tinereții, și se manifestă ca un colorist și un artist al miniaturii
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
plachete cu șaptezeci și șapte de sonete intitulate livresc La steaua singurătății (2003) se vrea o declarație nerostită de reîntoarcere la literatură. Poeziile, datate între 1998 și 2003, sunt frumoase, corecte formal și aduc în schema lor clasică sentimente, meditații, contemplații vechi și mai noi. Autorul lasă impresia că intră în concurs cu alți sonetiști, iubind, cam ca Shakespeare, sau exhibând dragostea, cu ochii la Emil Brumaru, însă cu mai multă pudibonderie. SCRIERI: 1100 de zile risipite, Cluj-Napoca, 1975; Soarele de pe
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
ucraineană. S-a vorbit cu temei de prezența unor accente sau a unui „duh” expresionist în lirica lui V., însă trebuie observat că atributele care o definesc nu sunt vigoarea ori energetismul expresiei, nici capacitatea de a exalta, ci, dimpotrivă, contemplația, reflecția ori reveria potolită, detașarea afectat resemnată și chiar ironia hâtră, drapată înșelător sub semnalele morozității. Versurile par cuprinse de o atmosferă de tânjire difuză și de apăsarea unui regret neexplicitat, referitor, probabil, la intense combustii dejucate sau amânate de
VANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
picioarelor ce-au stat / întinse goale-n umbră sub brațe de smochini”. Începând cu poezia din Marathon (1936), poate sub influența grupării Iconar, al cărei program îl împărtășește, intimismul muzical e copleșit de vizualul iconografic, efuziunea sentimentală se condensează în contemplație. Iubitei frenetice i se substituie „o fată ca Iisus de doisprezece ani”, sunt contemplați „patriarhi biblici cu barba ca iernile / și mantii albe ca helgile”, care ies din cer făcându-și loc „prin miriștea de stele”. Poetul visează și aventuri
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
modelul este același, așa cum am văzut mai sus, atât pentru mare cât și pentru mic. Atât pentru Cosmos, cât și pentru Pământ. Atât pentru cel de lângă mine, cât și pentru mine. Deci este o metodă de autocunoaștere. O meditație prin contemplație. Nivelul de percepție, cu siguranță, va varia. Ține de mediu, de cultură, de vârstă, de educație, ca și de dorința de a cunoaște și pătrunde. Spranger a demonstrat că în domeniul valorilor teoretice predomină inteligența abstractă, pe când în domeniul artistic
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
așa cum am văzut mai sus va fi același atât pentru cel de lângă mine, cât și pentru mine. Grija față de sine înseamnă, deci, grijă față de semen. Este o metodă de autocunoaștere și de integrare a sinelui în TOT; o meditație prin contemplație ce vor duce la conștientizare - cum spun psihologii, la trezire - cum spun teologii. Nu se devine uman decât aparținând la o comunitate și nu se dă sens vieții proprii decât făcând din această relație comunitară o întâlnire autentică, adică un
ROLUL EDUCAŢIEI PLASTICE ŞI A EDUCATORULUI DE ARSMATETICĂ ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE EŞEC ŞCOLAR SAU DE CE AVEM NEVOIE DE DESEN CA DISCIPLINĂ DE STUDIU. In: Arta de a fi părinte by Geanina Luminiţa Vatamanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1419]
-
începutul secolului al XX-lea. Prozodic, și în tot stilul exterior, versurile sunt de factură clasică, însă temperatura lor, pulsația interioară aparțin sensibilității romantice. Delicate, limpezi, tăiate elegant, concentrate, adesea până la cristal, ele comunică duioșii, nostalgii, reverii, priveliști transfigurate de contemplație. Nu lipsesc formulările sentențioase. Aparent, poetul cântă lucruri obișnuite, obiecte și vietăți: oglinda, covorul, vioara, scrânciobul, fluturele, licuriciul, calendarul, însă acestea sunt doar pretexte, prilejuri de confesiune sau reflecție, uneori termeni de comparație sau material alegoric. La modul minor, în
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
și de mine însumi faci să-mi fie teamă”, toamna „lumini târzii se zdrențuie pe crânguri; / cresc adieri din lanuri cu tăciune, / și frunze slabe degetele strâng,/ să închircească-n scrum o rugăciune”. Reflexiv elegiac în Penumbre, poetul se abandonează contemplației, fără a-și reprima predispoziția meditativă, în Culori de apă, ciclu din volumul Poezie (1968), ce însumează grațioase stampe și inscripții marine. În câte două strofe sau în una singură, foarte sigur articulate, sunt prinse frânturi de peisaj sau încrustate
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
concentrarea expresiei, formularea (uneori) eliptică, versul liber, imaginea șocantă. Circumscrise în formula miniaturalului și grațiosului sau revărsate fără îngrădiri, poemele cuprind când viniete cu motive câmpenești, stilizate subtil, când reprezentări ale unei naturi frenetice, explozive. Catrene abil articulate propun spre contemplație desene delicate: un copac, un râu, o fântână, o stea, soarele, luna, un nor, un porumbel, un miel, evocă amiaza, amurgul, dimineața, surprinse în diverse anotimpuri, cu sugestii adeseori erotice, în virtutea cărora alunecarea în parnasianism este evitată. În poemele mai
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Îl întâmpină și îl îmbrățișează „soața bătrână cu caier de lână”: hiperraționala împletitoare și despletitoare a giulgiului absolut... * Acest Ulise nu mai este tânărul călător de altădată. A devenit un sedentar, pentru că gândește. Imobilitatea este condiția sine qua non a contemplației. Nu poți gândi dacă hălăduiești prin lume. Nomadul, migratorul, turistul nu cugetă; ei văd lumea, adică „vizionează” lucrurile și ciudățeniile ei, așa cum apar ele ochiului, minunându-se necontenit, fără să înțeleagă ceva. Această cunoaștere superficială este proprie tinereții și necesită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
op. cit., p. 294. 6. Se poate găsi la Eustatius (profesor de retorică la Academia din Constantinopol și episcop de Salonic în secolul al XII-lea) această interpretare fermecătoare: „Calipso este fiica acestui Atlas în sens mai înalt: noțiunea acestei axe, contemplația sa, studiul său au un scop, un rezultat și dau, pentru a spune așa, un copil, care este Calipso: este faptul de a observa cerul, care acoperă de sus pământul, îl face un acoperiș, care cuprinde și el și le
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și atitudinile fundamentale ale spiritului. Definirile sunt simple și poetizante. Astfel, sufletul „realist” este mânat de „avântul către lumea exterioară” și îi sunt proprii „observația și acțiunea”, în vreme ce spiritul romantic este ispitit să se afunde „pe calea visului și a contemplației în lumea dinăuntru, în lumea întâmplărilor psihice”, la care accede prin imaginație și reflexivitate: „Firea romantică este mereu atrasă de propriile ei adâncuri. Sufletul realist, dimpotrivă, nu simte atât de des nevoia întoarcerii acasă, ca romanticul, exilat oarecum în viața
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]