1,467 matches
-
platoniciană a ideilor. În acest loc, legătura cu textul despre Kant, cu care am început, poate fi refăcută. În Programm der kommenden Philosophie, „experiența“ era nume le dat „unității cunoașterii“, continuității formelor sale multiple. Aceeași unitate este acum realizată prin intermediul contemplației: „Als Einheit im Sein und nicht als Einheit im Begriff ist die Wahrheit außer aller Frage. Während der Begriff aus der Spontaneität des Verstandes hervorgeht, sind die Ideen der Betrachtung gegeben. [...] So definiert die Sonderung der Wahrheit von dem Zusammenhange
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
als Einheit im Begriff ist die Wahrheit außer aller Frage. Während der Begriff aus der Spontaneität des Verstandes hervorgeht, sind die Ideen der Betrachtung gegeben. [...] So definiert die Sonderung der Wahrheit von dem Zusammenhange des Erkennens die Idee als Sein.“ Contemplația ideii devine locul sesizării conceptelor originare, oarecum neclar prezentată de Benjamin la început, în textul despre Kant. Iar ideea care poate fi reținută din perspectiva lucrării de față este, așadar, că experiența nu definește o modalitate a cunoașterii obiectelor, ci
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
originare, oarecum neclar prezentată de Benjamin la început, în textul despre Kant. Iar ideea care poate fi reținută din perspectiva lucrării de față este, așadar, că experiența nu definește o modalitate a cunoașterii obiectelor, ci unitatea acestei cunoașteri sau forma contemplației ideilor, trimițând la o modalitate „fenomeno logică“ a speculativului, înțeles ca „luminiș“ al ființei. O problemă importantă este acum aceea a relației dintre idee și fenomen. Benjamin conturează elementele unei ontologii care va sta, mai târziu, la baza descrierii lumii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu eternizându-l, ci tocmai dezvăluindu-i caracterul de lucru. Ruinele Romei antice vorbesc, altfel spus, mai cu putere de spre Cetatea Eternă decât reconstrucția sa actuală. Considerarea lucrului ca ruină și a semnului ca scriere le salvează astfel, dialectic: contemplația care le face să survină nu este subiectivă, reverie, calcul abstract al formei sau divinație, ci ea provine, de fapt, neinten țional, din structura lucrului ca atare sau din semnul în mate rialitatea sa ireductibilă: „Wo das Symbol den Menschen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
după cum notează Benjamin, „mișcările creaturii“, ea ajunge să reflecte mișcarea dialectică a acumulării și a dispersiei, ca îmbinare de fragmente, („ausgebro chenen Redestücken“). Ea nu comunică, ci exprimă, prin scriitură, suprafața lumii. Exercițiul lingvistic, proiectat asupra lucrurilor în ruină, devine contemplație melancolică a acestora. Benjamin descrie, s-ar putea spune, natura melancolică a limbii, în forma ei scrisă, singura legitimă din punct de vedere onto logic. Interioritatea sunetului, caracterul său ideal (după cum îl descria Hegel, în Prelegeri de estetică) sunt, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a trecutului. El nu se identifică istoricismului, care reconstruiește trecutul „așa cum a fost“. Obiectul pe care îl descrie este, în mod esențial, o ruină a unui trecut irecuperabil ca atare. Doar ca ruină găsindu-se în momentul prezent al unei contemplații, el își eliberează vocea mesianică și eliberează câmpul de posibilități pe care îl conține: „While the materialist historian constructs a particular past accor ding to the dictates of the hour, the historicist painstakingly recons tructs some bygone era out of
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în care se găsesc din punct de vedere cotidian. Dialectica despre care a fost vorba mai sus (cea dintre orașul-peisaj și orașul-cameră) are tocmai rolul să scoată lucrurile din raporturile lor tehnice și să le aducă în fața unui act de contemplație. Flaneurul este un „animal ascetic“ (asketisches Tier), în sensul că se dedică contemplației, și nu con sumului, el percepe lucrurile nu prin cate goria utilității (și nici prin categorii estetice, s ar putea adăuga), ci prin cea a adevărului. Un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fost vorba mai sus (cea dintre orașul-peisaj și orașul-cameră) are tocmai rolul să scoată lucrurile din raporturile lor tehnice și să le aducă în fața unui act de contemplație. Flaneurul este un „animal ascetic“ (asketisches Tier), în sensul că se dedică contemplației, și nu con sumului, el percepe lucrurile nu prin cate goria utilității (și nici prin categorii estetice, s ar putea adăuga), ci prin cea a adevărului. Un fragment extrem de dens al Passagen Werk descrie exercițiul unei astfel de contemplații. Când
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
dedică contemplației, și nu con sumului, el percepe lucrurile nu prin cate goria utilității (și nici prin categorii estetice, s ar putea adăuga), ci prin cea a adevărului. Un fragment extrem de dens al Passagen Werk descrie exercițiul unei astfel de contemplații. Când lucrurile ajung să se suprapună și să-și amestece marginile, mai exact când li niile perspectivei din peisaj se închid între pereții camerei, survin similaritățile între lucruri, sub forma acelor trăsături care nu încetează a fi proprii, deși se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lumii, însă întrebările rămân în plan secund, precumpănitoare fiind sugestia unor stări care surprind evanescența realului într-o ființare imaterială și mai ales linia fragilă dintre cele două lumi, astfel încât dilema hamletiană devine „a fi și a nu fi”. Prin contemplație, deopotrivă afect și concentrare, existența nu mai e limitată în timp, golul pierderilor sufletești este compensat de prezența permanentă a celui dispărut, iar sincronizarea cu umbra sau cu ecoul face posibilă comunicarea : „Care dintre noi doi e-adevărat? / Căci glasul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
timpului. Autorul oferă o viziune spiritualizată asupra lumii în volumul Dincolo - De l’autre côté (2000), în care propune, într-un limbaj abstract apropiat de cel al lui Cezar Baltag sau al lui Nichita Stănescu, un exercițiu de purificare prin contemplație, o tentativă de a descifra înțelesurile ultime și de a transcende concretul și propriile trăiri spre a regăsi, dincolo de contingent și temporalitate, sentimentul participării la unitatea primordială a universului. Intitulat cu numele unor graffiti de pe culoarele metroului parizian, volumul Tags
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
Renașterii italiene, "creierul" clasicismului italian din secolul al XVI-lea. Această artă a "Cinquecento-ului" intenționează să fie o sinteză a realizărilor secolului al XV-lea (căutarea Frumosului, reflectarea spiritului divin prin ordine și armonie) și să călăuzească spectatorul în contemplația armoniei divine și în aprofundarea semnificației sale. Încă de la începutul secolului al XV-lea, prin curățenie și prin frumusețe, pontifii au vrutvsă facă din Orașul Etern capitala universului: astfel, Sixt al IV-lea apelează la artiștii toscani cei mai cunoscuți
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
vieții duhovnicești, atât prin cunoașterea propriei păcătoșenii, cât și prin sesizarea bunurilor duhovnicești către care sufletul este îndemnat. Norul din deșert exprimă îndepărtarea de lucrurile deșarte omenești în vederea apropierii de bunurile dumnezeiești, această etapă fiind caracterizată, în apogeul ei, de contemplație (θεωρία) ca primă etapă spre nepătimire (ἀπάθεια)<footnote Ierom. Dr. Agapie Corbu, Sfânta Scriptură și tâlcuirea ei în opera Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura Teofania, Sibiu, 2002, pp. 227-228. footnote>. Odată ce l-a identificat pe Moise ca relevând modelul prototip
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
într-un descriptiv simbolic: Rondelul cupei de Murano sau Rondelul apei din ograda japonezului propun simboluri ale elevației și purității artei (ipostază a motivului „excelsior”); chiar formula artistică a acestor jocuri de virtuozitate gratuită corespunde idealului „periheliei”, al desprinderii prin contemplație de pământ, de relativ („Dând răsunet de cristale/ Apei lui de prin ogradă”). De o mare coerență în complexitatea ei, poezia relevă o structură romantică dominată de tensiunea real-ideal, de obsesia eului și a „soartei”. Amară în fulgerările ei satirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și pseudonimul Gabaldo) e bine primită „factura nouă” din volumul Versuri. Ideea. Ciclul morții de Camil Petrescu, autor pe care „îți face impresia că numai războiul l-a făcut poet și că în alt gen n-ar reuși”, sau simplicitatea contemplației din Povestea omului de Demostene Botez, dar e calificată ca o decepție reeditarea cărții lui Radu D. Rosetti, Din Egipt. Note din călătorie. O linie clasicizant normativă și tardiv sămănătoristă asumă L. prin editorialul lui D.I. Atanasiu din numărul 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
ar putea spune că prin cădere omul și lumea lui se condamnă la o funcționare de tip individual-general. Ieșirea din Paradis înseamnă ieșirea din teritoriul universalului, unde îndeletnicirea firească a omului originar consta în contemplarea Unului. în regim mundan, această contemplație devine trudnică, supranaturală, nu ne mai stă la îndemînă, trebuie cucerită. Finitudinea, diferențierea potențial conflictuală, legile de tip concurență, ale naturii și ale societății, sînt cele care ne stabilesc din afară portretul. Lupta ascetului sau a omului spiritual constă în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
alta. Recurgînd la o etimologie care deriva cuvîntul suflet (psyché) din psychros (rece), Origen considera că fiecare ființă avea în sine posibilitatea de a arde în contemplarea Unului, dar avea și posibilitatea de a se răci, de a neglija această contemplație, de a se plictisi ori sătura de ea. Amorțirea, coagularea mai mare ori mai mică provocată în ființe de intelectul lor răcit, care devenise astfel doar suflet, produsese multitudinea eurilor individuale, reconfigurase ființe mai mult sau mai puțin zgribulite asupra
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
infinitul divin precum picătura cufundată în ocean (op. cit., pp. 105-109). într-un text al lui Ițhak din Acra (secolul al XIII-lea), Moise, necesar pentru împlinirea economiei divine asupra comunității lui Israel, e avertizat de Dumnezeu să nu-și ducă contemplația pînă la cufundarea totală, fără întoarcere, în Ocean. Aceeași temă se regăsește la contemplativi musulmani. Ibn Arabî, în Revelațiile de la Mecca I : Cufundă-te în oceanul Coranului dacă ai un suflu destul de puternic. Dacă nu, mărginește te la studiul lucrărilor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și s-au cufundat acolo pentru veșnicie (cf. Michel Chodkiewicz, Un océan sans rivages. Ibn Arabi, le Livre et la Loi, Seuil, Paris, 1992). Așadar, chiar în cazul experienței unitive se păstrează distincția dintre o unio verticală definitivă și o contemplație care evită anihilarea, din grijă față de lume, istorie, temporalitate. căci nu e vorba în primul rînd de stadii ale unei religii, ci de atitudini spirituale, de dominante ale doctrinei și ale vieții religioase, iar combinațiile lor în multe variante și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mațe învie și mațele care se umflă încep să / duhnească dezmorțindu-se alene // în alcoolul adierea și țărâna/peste piciorul și talpa / lângă pieptul unei vulpi în corsaj de muselină / tu singur știi cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un suprarealism fără metodă” (Ion Buzera), observație totuși contestabilă, deoarece suprarealiste ar fi, la rigoare, doar elementele de stranietate și abaterile față de o logică expozitivă comună, curentă în poezia modernistă „cuminte”, poeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Jurământul legionarilor și al gradelor legionare). Cultura creștină se spunea că este o formă de încântare a celor ce trăiesc în huzur, desprinși de suferința maselor, dar nu cunoșteau roadele educației prin artă și transfigurării ființei umane prin asceză și contemplație. Pentru că legionarii nu se prăbușeau din atitudinea lor de constanță în rezistența împotriva reeducării, s-a recurs la ultima armă a perfidiei, atacul la persoană, la demolarea „idolilor”. Dar șefii și conducătorii legionari n-au ocupat în sufletele noastre poziție
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Războiul pâinii”, LCF, 1974, 35; Mircea Constantinescu, Între reportaj și roman, VR, 1974, 11; Cristea, Domeniul, 320-324; Titel, Pasiunea, 173-175; Val Condurache, Istorie și actualitate, CL, 1976, 5; Vasile Petre Fati, Refuzând pitorescul, VR, 1976, 7; Valentin F. Mihăescu, Literatura contemplației active, LCF, 1977, 46; Valentin F. Mihăescu, Dreptul de-a fi om, LCF, 1978, 22; Iorgulescu, Scriitori, 215-217; Ștefănescu, Jurnal, 165; Radu Anton Roman, Recursul la metodă, LCF, 1981, 24; Nicolae Manolescu, Tot despre proza scurtă, RL, 1981, 26; Vasile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
Londra, scriu povestea Rosinei și a tot ce s-a întâmplat mai târziu. După ce mașina a pornit-o în viteză, am rămas locului, împietrit de șoc, acel șoc care anihilează spațiul și timpul și te lasă într-o stare de contemplație. Eram paralizat. Nu văd cum de n-am căzut lat, atât de puternic a fost impactul inițial al revelației. La început am avut senzația - nu știu de ce m-a afectat în acest chip - nu a întâlnirii cu un lucru rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
e pentru el o desfătare, iar ziua în are a pus mâna pe penel a fost o zi de grație. Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de efect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment. Impresia de ansamblu e una de șăgalnici în teme curente ale artei naive, teme care de altfel nu au dat niciodată în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
românești contemporane și întrevăd o dezvoltare luminoasă a virtuosului și autenticului său talent” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor in Filozofie „... .Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de afect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment.” Tudor Octavian- jurnalist „De o mare coerență și unitate stilistică, denotând o personalitate artistică puternic individualizată, ce a evoluat spectaculos de la an
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]