3,537 matches
-
opt, iar eu vreo nouă. N-aș fi putut s-o recunosc după voce, nu mai era a fetiței de altă dată, În schimb, chipul era același. Privirea mea scufun dată, deșteptată brusc, urcase pînă aproape de suprafață, iar acum o contempla În voie. Nici nu puteam s-o văd altfel decît ca-n urmă cu mai bine de 25 de ani — cu o șuviță galbenă lunecîndu-i pe frunte ca ea s-o dea mereu la o parte, cu ochii de o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sensul că da, Însă numai după ce ea se va fi dus. I-a dăruit În schimb un exemplar neînrămat. E aceeași fotografie, pusă acum la București Într-un album de unde Nicole o scoate din cînd În cînd ca s-o contemple și să cadă pe gînduri... Dar și pentru ca fotografia, simt asta, În imposibilitatea mea de a o face, s-o contemple pe ea. După plecarea mea din Rătești, pe tanti Emma Geiger am mai Întîlnit-o o dată. Era În vacanța studențească
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fotografie, pusă acum la București Într-un album de unde Nicole o scoate din cînd În cînd ca s-o contemple și să cadă pe gînduri... Dar și pentru ca fotografia, simt asta, În imposibilitatea mea de a o face, s-o contemple pe ea. După plecarea mea din Rătești, pe tanti Emma Geiger am mai Întîlnit-o o dată. Era În vacanța studențească În care revenisem și dădusem la pivnițe de Vilmoș și de alți prieteni. Trăsesem la Ionel Caița, unde urma să rămîn
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acum ceea ce scriu, o face ea, Vivi C., de undeva, dintr-un colț al cerului. În schimb, ceilalți bărbați, cei ai experienței obișnuite de viață, bărbații regulii generale, să zicem, Întorc capul după femeile arătoase, le sorb din ochi, le contemplă Îndelung, le fac cu ochiul, le dezbracă din priviri. Asupra lor impactul inițial al feminității e vizual și, de multe ori, pur vizual ră mîne el pînă la capăt. Sintagma coup de foudre e de o mare forță plastică nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
orice distanță.“ Înseamnă că fiecare făptură omenească este dublată În plan energetic de una perfectă În corporalitatea sa subtilă. Odată trecută dincolo, ființa e restabilită În idealitatea sa, cu toate mădularele complete și toate simțurile tefere. Fostul nevăzător poate să contemple Îndelung de deasupra, cu noul organ al mirării, cadavrul trupului cu care a Împărțit viața tocmai Încheiată. Rezultă din ipoteza citată mai sus că există o conștiință independentă de creierul anatomic, ea Însoțește corpul subtil și ajută noul eu să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
primul mort pe care am să-l văd voi fi chiar eu... Da, bineînțeles eu, așa după cum și alții, care pretind că au fost pe punctul de a trece dincolo, povestesc că, desprinzîndu-se din ei Înșiși, Înainte de toate, și-au contemplat speriați propriul lor corp. Eu nu m-am mai contemplat de pe la oglinzile vîrstei de zece ani: o față de var, păr negru, capul ușor Înclinat Într-o parte ca la orice copil care vede mai bine cu un ochi decît cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chiar eu... Da, bineînțeles eu, așa după cum și alții, care pretind că au fost pe punctul de a trece dincolo, povestesc că, desprinzîndu-se din ei Înșiși, Înainte de toate, și-au contemplat speriați propriul lor corp. Eu nu m-am mai contemplat de pe la oglinzile vîrstei de zece ani: o față de var, păr negru, capul ușor Înclinat Într-o parte ca la orice copil care vede mai bine cu un ochi decît cu celălalt. Apoi oglinda, ca și mobilierul din jur, de o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atrage atenția că vulgata lansată de National Geographic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la început, Isus „își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33)58. Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu un altar în mijloc. În jurul altarului sunt doisprezece preoți. Unii „își jertfesc propriii copii, alții propriile femei; alții se culcă cu bărbați, alții săvârșesc omoruri; alții fac o mulțime de păcate și de crime” (p. 38
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
hotărât să nu ierte o asemenea faptă. Intercesiunea constituie pentru autor cel mai plauzibil pretext de a ne descrie sălașul dumnezeiesc. * Prima călătorie vizionară a lui Enoh este rezumatul celei de-a doua, descrisă în capitolele XXI-XXXVI. Printre altele, Enoh contemplă: piatra unghiulară a pământului, cele patru duhuri care susțin pământul și tăria ca niște stâlpi gigantici, îngerii care pun în mișcare roata soarelui și a stelelor și șapte munți din pietre prețioase. Pe vârful celui din mijloc se află un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sfârșitul zilelor, ca să judece, altfel spus, să-i aleagă pe drepți de păcătoși, pe buni de răi. „Atunci munții vor sări ca berbecii,/ dealurile vor tremura ca și caprele cu ugerele pline de lapte” (LI, 4). Purtat către vest, Enoh contemplă „tainele cerului ce va să fie”: un munte de fier, altul de aramă, altul de argint, de aur, de metal ușor de topit, de plumb. Toți acești munți vor deveni mai moi „decât ceara” în prezența Fiului Omului. Modelul, ușor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
imaginea lunii, sub chipul unei femei. Luna este văzută ca descendenta femeii din Paradis, aliata îngerului Samael (plantatorul viței-de-vie), așadar complicea diavolului și instrumentul prin care răul s-a strecurat în firea omenească. În mijlocul câmpiei din al patrulea cer Baruh contemplă un lac populat de numeroase specii de păsări cu totul diferite de cele pământești, nu atât prin natură, cât prin dimensiuni incredibile (berzele, de pildă, sunt de mărimea boilor). Aici se află sălașul sufletelor drepte. Din lac vin ploile ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat deasupra picioarelor oaspetelui, Abraham culege „semnele” și le ascunde în sân, sincer încredințat că Mihail nu bănuiește nimic. Urmează ospățul îmbelșugat, într-o încăpere pregătită anume de către Isaac. Arhanghelul însă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trup și arhanghelul Mihail îl urcă imediat la Domnul. Revenind însă la primul refuz la lui Abraham, el provoacă indirect călătoria cerească și apocalipsa din capitolele 10-14. Înainte de a muri, Abraham îi cere lui Dumnezeu un ultim hatâr: să poată contempla în trup fiind întreg pământul, de la un capăt la celălalt, în toată bogăția și diversitatea vieții sale. și rugămintea i se împlinește neîntârziat. Arhanghelul îl așază pe bătrânul patriarh într-un car format din heruvimi și tras de șaizeci de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de taur, de vultur 120) și șase aripi. După ce-și termină cântecul de slavă, cei patru heruvimi încep să se amenințe, prilej cu care Iaoel intervine, afirmându-și funcția de arbitru, de împăciuitor al făpturilor cerești. În spatele heruvimilor Abraham contemplă un car cu roți de foc121. Roțile au o mulțime de ochi. Deasupra carului se află așezat Tronul văzut mai înainte. Se face așadar sinteza Tron-Car. După aceea, glasul din interiorul flăcărilor îi poruncește patriarhului să privească cerurile de sub el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucrul acesta? Înseamnă următorul lucru: prăpastia dintre creatură și Creator - văzut ca Rege, în toată maiestatea lui fascinantă, dar și înspăimântătoare - nu poate fi trecută nici măcar prin extaz mistic, așadar nici măcar prin cea mai înaltă formă de cunoaștere omenească. Misticul contemplă Tronul Regelui, dar Regele însuși îi rămâne ascuns; doar glasul străbate din interiorul flăcărilor în afară 123. De aici și deosebirea majoră față de gnoza păgână, străbătută de la un capăt la altul de sentimentul imanentismului divin. A doua observație joacă dublul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu esența Sa. Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, sunt diferite de esența divină, ce rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști în inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente în favoarea unei mistici creștine de natură practică, și nu doar rațională (ca la Origen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pătruns în Țara Moldovei cu gând ascuns de a-l îndepărta de la tron pe Vodă Constantin și de a îngloba Moldova și apoi Valahia în sfera lui de interese militare și politice-economicești. Odată ajuns în Țara de Sus a Moldovei, contempla cu multă băgare de seamă frumusețea și rodnicia unor locuri asupra cărora nu i-a fost dat să ajungă stăpân urmare a unor campanii anterioare, care îi provocau niște amintiri nu tocmai plăcute. Că moldovenii îl urmăreau atunci îndeaproape și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Distrugi apartamentul și tulburi liniștea vecinilor! i s-a adresat nevasta, apărută instantaneu, cu apelativul de la birou, despre care el nu i-a vorbit niciodată. A fost unicul lucru ce i-a reținut atenția pe moment și a rămas mut contemplându-și isprava și regretând că este nevoit să-și întrerupă lucrarea înainte de a o fi isprăvit. Că, până la aflarea temutelor instalații, ce i-au fost implantate în apartament, mai era o cale destul de lungă: sufrageria, bucătăria, baia și holul trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în taberele de pionieri și școlari din România. Urmau ștampila și semnăturile de rigoare. Vijelie mare, fraților, la Cernăuți! Stopăm și noi recrutările! A conchis inspectorul general. Huțulii Noi sîntem urmașii dacilor liberi, asemănători cu cei pe care îi puteți contempla pe basoreliefurile de pe cunoscuta Columnă și pe metopele de la Tropaeum Traiani, dar ținem să se știe că înaintașii noștri munteni n-au fost îngenuncheați sau înlănțuiți vreodată și nici trecuți prin foc și sabie nu au fost. Noi sîntem stăpânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se întretăiau. Calea Lactee dispare într-un roi de sori. Stele negre înghit sisteme de sori. Feerie de lumină. Luminițe fac paradă, circulă la infinit. Spectacolul e indescriptibil. Lucia privește cerul. Când toate se vor fi evaporat, numai Lucia va rămâne, contemplând întunericul și văzând parada culorilor, infinitele transformări pe fondul luminat negru. Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
covoare zburătoare și fortificații în vânt erau ale tale, într-o privire spre pământul depărtărilor, spre pământul altor tărâmuri. Iar sus, lângă noi, se simțea arta pură care există preț de un moment, într-o dulce melancolie . Se poate numai contempla și trăi, apoi păstra în minte ca pe ceva unic și sacru. Angi trăia în demnitate și regret un sentiment ca acesta. Respecta și iubea sincer cerul, arta, individul. Era un artist nemărturisit. Să nu mi se fi părut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
om, viață. Doru simți un izbitor iz de mentă. Dumnezeule, cât nu-i plăcea menta! Avea gust tipa. Îmbinase normal plăcutul, utilul și frumosul. Predomina o nuanță de roz și una de lila. Făceau o plăcută impresie. Doru rămase puțin contemplând locuința, apoi se puse pe treabă. Aceeași senzație stupidă. Imprevizibil, emoție, prostii... Prea încărcat și ireal. O presimțire încărcată. Fiecare obiect pe care-1 atingea i se părea venit din altă parte. Fie din cauza vechimii atât de bine ascunsă, fie avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la ceva la care aspir 1 Ținut imaginar din America de Sud, pe care cuceritorii spanioli îl credeau bogat în aur și în pietre prețioase. 36 Rareș Tiron neîntrerupt, dar la care nu pot ajunge, însă n-am încetat nicicând a o contempla cu nesaț, pentru că nimic nu este mai frumos, decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care cuceritorii spanioli îl credeau bogat în aur și în pietre prețioase. 36 Rareș Tiron neîntrerupt, dar la care nu pot ajunge, însă n-am încetat nicicând a o contempla cu nesaț, pentru că nimic nu este mai frumos, decât să contempli ceea ce nu poți avea! Pe urmă, în răstimpul ce a urmat, totul revenise la starea inițială în viața mea. Devenisem din nou teribil de pustiu pe dinăuntru, fără reguli și rece ca gheața, căci începuse curând să dospească în mine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți doar s-o contempli și în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât de bine era ea confirmată de realitate atunci. Silvestru, însă, cu toate că focul dragostei îl cuprinsese și îl înviorase pe deplin, se simțea cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]