1,290 matches
-
pandișpan Victoria, care nu se găsea în India. În acest moment, strănută. Strănutul îi atrase atenția domnului Wiggs, care se uită în jur nervos, căutând pe cineva să-l sprijine în atmosfera rece care se instalase la popotă. Observă expresia contemplativă a tânărului Privett-Clampe și-și făcu iluzii că măcar unul din adunare apreciase subtilitatea argumentelor sale. Marionetă prostească a clipei, Privett-Clampe ridică privirea întâlnind-o pe cea a lui Wiggs. Gândindu-se că ar fi bine să zică ceva, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
om? — Farmecul. Dar tu? — Bunătatea. Ce apreciezi mai mult la un prieten? — Demnitatea, simțul onoarei, deșteptăciunea, umorul și cultura, preciză mătușa. — Care e principala trăsătură a caracterului tău? — Nerăbdarea, se grăbi Ioana să răspundă. Tu ce spui? — Eu sunt mai contemplativă, îmi place să visez cu ochii deschiși. Am trecut la altă întrebare: — Care e cel mai mare defect al tău? — Spiritul polemic, mărturisi Ioana. — De ce ar fi spiritul polemic un defect? m-am mirat. — Detest felul meu de a polemiza
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
contemple și ei o constelație cereasca "au să iasă să vadă măcar cum e câmpul. care după mine e mai frumos decât cerul? Dar mai există printre noi, românii, o categorie de oameni care sânt chiar așa cum îi vrea poetul, contemplativi... Tatăl meu era un astfel de om. Ar fi putut să stea pe prispa scăldată de soare, dacă nu s-ar fi lăsat noaptea, nu ore, ci zile întregi, spectacolul lumii, atât cât se vedea de pe prispa lui, fiindu-i
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și s-a uitat la cer. Toata lumea știa că se gătise cu apă din Dunăre și toți ziceau că e mult mai bun decât cu apă curată din puț. Foiște a oftat, și-a aruncat ochii peste Dunăre, așa, contemplativ, cum zicea el pe la ore - și-a șopocăit ca pentru el dar, al dracului, ca să-l audă și domnișoara Lori - crescută la oraș și venită prima oară la Ziua Învățătorului: «Ei, și când te gândești că-n aceste splendide unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu tulpini uscate de floarea-soarelui. Oamenii gospodari Își pun și ei prin curți cam ce au nevoie În casă: roșii, fasole, ceapă, vinete, cartofi, dovlecei, castraveți, chiar și porumb pentru floricele. Acolo, Însă, de generații Întregi de firi visătoare și contemplative nu se desțelenise ditamai curtea de buruieni. Așa că vestiții porci grași și leneși ai lui Florea Cucu creșteau precum caprele, cu tot soiul de verzituri și mai puțin cu grăunțe ori tărâțe. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, stăpânul pleca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
capitală. Nu pentru că se aștepta să găsească oarece câini cu covrigi în coadă; simțea însă că lumea îl aștepta, iar el ardea de nerăbdare să se dăruiască. Înainte de a se stinge, bunicul lui Ionică ținuse să-i repete nepotului, cam contemplativ de felul lui, povestea strămoșului care pusese bazele familiei. Numele său era Păvăluț și venise tocmai din Vințu de Jos. Era de-abia un băietan când intrase în Vințu de Sus. Cineva, văzându-l pricăjit și lihnit, îi pusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acum un an și patru luni venise Ionică în capitală. Niciodată n-am înțeles prea bine de ce părăsise natalul Vințu de Sus. Acolo familia sa se bucura de prestigiu, iar el ar fi putut împleti afacerile cu firea lui profund contemplativă; căci Ionică era o mare promisiune mistică. Plecase însă din sat sub apăsarea unei misiuni universale. Știu că termenii mei ar putea părea hazardați, dar eu l-am cunoscut pe acest om. Salvarea mondială era în mâinile lui. De cum sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele în Jean și începu să primească la mare ținută. Consumatorilor li se solicită, de asemenea, costumație decentă (în speță cămașă albastră și cravată roșie). Totodată, firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așa erau, într-adevăr. Șapte visători liniștiți în căutarea unui coșmar. Deși avea un fel de conștiință, Nostromo nu visa. Nu ăsta era rolul său, nici n-avea nevoie de efectele conservante ale congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice. Funcționa, analiza și avea grijă ca oamenii care hibernau în cuvele lor să fie feriți de moarte, acea moarte care pândea îndărătul somnului înghețat, ca un imens rechin cenușiu urmărind o corabie pe mare. Evidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ieșim astfel din istorie pentru că nu avem răbdarea să o privim cum curge și îi schimbăm permanent cursul. Pe de altă parte, cînd descoperim recurențe sau ne izbim de repetiții, cînd sîntem cuprinși de un febril sentiment de déjà-vu, devenim contemplativi, considerăm brusc că așa a fost dintotdeauna, că așa e românul și ăsta e sufletul lui, de la Traian și/sau Decebal încoace. Ieșim astfel din nou din istorie, de data aceasta pe ușa solemnă a eternității. Bucuria mea venea deci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
istorismul este teoretizarea devenirii istorice. Aceste acțiuni, ca și rezultatele obținute, ajung să coincidă. Chiar și elementele ce intermediază rezultatele amintite, ca și instrumentele lor metodologice, sfârșesc prin a se identifica, toate, cu rezultatele procesului dialectic, ce dizolvă orice element contemplativ noetic, asumând analitica în același proces dialectic. Acțiunea teoretică greacă se structura pe realismul obiectiv, pentru care a cunoaște însemna a vedea. Inteligibilitatea ideii condiționa procesul dialectic-discursiv iar cunoașterea dialectică surprindea raporturile universale și necesare ce făcea inteligibilă ființa și
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vorbi despre filosof și poate că, insistând pe această personalizare a discursului, se va putea ajunge, cu iscusință, la vreo altă considerație concluzivă. Ține de dispoziția interioară a filosofului să ia distanță, să privească de departe, să deschidă orizontul. Atitudinea contemplativă din antichitate este prezentă și astăzi sub forma capacității de suspendare a capcanelor evenimentelor și prejudecăților și a gândirii realității cu acea detașare ce permite problematizarea oricărei definiții sigure. Așadar, direcția intențională a filosofiei nu este cea a neangajării, ci
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
acea extindere și suprapunere a admirației peste cunoaștere; suspendarea judecății nu induce neliniște, alienare, blocare, ci mai degrabă o oarecare exaltare a conștiinței în fața unui plus de sens, a unei prezențe ce lărgește orizontul și substituie judecata cu un act contemplativ. Putem foarte ușor să observăm aici asemănarea cu atitudinea de credință. În acest caz nu mai vorbim de credința practică, cea care ne susține în activitățile noastre cotidiene, sau de credința pusă între paranteze cu scopul de a da întâietate
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sau de credința pusă între paranteze cu scopul de a da întâietate unei perspective teoretice, ci despre acel tip de credință religioasă, purtătoare a unui plus de sens față de ceea ce este ordinar, întrucât oferă conștiinței o plinătate deosebită, o dimensiune contemplativă în care mirarea se transformă în credință. Un alt element asupra căruia ne-am putea opri atenția ar putea fi acea gândire dusă până la capăt, ce caracterizează actul teoretic. A gândi până la capăt înseamnă a merge la rădăcina oricărui lucru
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
comunitate de Ihikuni. Învățase gramatica sanskrită, logica și metafizica mahayana. Faptul că memorizase peste 50.000 de sutra îi crease un prestigiu de care aflaseră nu numai instructorii și studenții faimoasei universități din Nalanda, dar mai mulți maeștri, asceți și contemplativi. Când împlinise 40 de ani, devenise discipola faimosului filozof Chandrakirti. Petrecea mai multe luni pe an într-o peșteră, meditând și transcriind operele maestrului ei. Acolo se afla când, dezlănțuindu-se o furtună, auzi trăsnetul căzând deasupra, în munte, apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
suferind ca instanță generatoare, imperativă și izbăvitoare în raport cu grosierul metafizic al mundaneității cotidiene. Mâinile ce par a implora în agonie, percepția aprofundată a detaliului sau al dualismului bine-rău drept constantă pentru realitatea umană implică, așadar, nu numai dobândirea unei profunzimi contemplative dar și demersul aderării la ceea ce această profunzime doar sesizează, descoperă fără a determina și defini propriu-zis. O astfel de aderare presupune reancorarea centrului atomar al ființei umane către solul spiritual nou relevat, preluarea tactului demiurgic al acestuia adică asumarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mijoc al frumuseții ci ea se topește metafizic în eflorescența acesteia, în erupția resurecționară a energiilor apollonice și dionysiace deopotrivă. Către acest vulcan ce-și oferă incandescent lava energiilor înalte se îndreaptă spre a zăbovi, spre a întârzia afectiv și contemplativ iubitorul operei de artă, admiratorul ce-și alunecă ființa indusă în extazul izbăvitor al frumuseții care-i surâde precum o taină înălțătoare. Reculegerea în fața operei de artă presupune, așadar, o astfel de pauză, de sincopă existențială în care pulsația conștiinței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se dădu un pas îndărăt. Apoi, tot fără să se uite la Tom, înșfăcă brațul băiatului, îl strivi aproape în strânsoarea lui de clește, pe urmă îl împinse puternic, cu palma mâinii întinse, și se întoarse încet la postura lui contemplativă. Tom se împletici îndărăt, dădu peste Emma, apoi își recăpătă echilibrul. — Fir-ar să fie! — Îmi pare rău... — Ei, ai văzut ce fel de om e? Sau mai curând n-ai văzut. — Și, mă rog, ce fel de om e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de o parte, traversate de intensitatea specifică religiozității și, pe de altă parte, exprimă o intensitate debordantă în raportul cu celălalt, și asta grație imaginilor împărtășite. Intensitate și densitate care, prezenteismul obligă, fiind efemere nu sunt mai puțin reale. Atitudinea "contemplativă" care prevalează asupra pulsiunii politice, specifică generațiilor precedente, faptul că în raporturile sociale intuiția câștigă teren în fața asociațiilor gândite (partid, sindicate), faptul de a privilegia toate ocaziile care "transportă" (transport festiv, efervescențe diverse), toate acestea creează o atmosferă specifică, în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
necesitatea de a vedea ceea ce este. Și de a ști să o spui. Nu folosind, așa cum indică M. Weber, cuvintele ca "spade pentru a ataca adversarii", ci mai degrabă ca "fier de plug pentru a afâna imensul câmp al gândirii contemplative"96. În același timp, împotriva a ceea ce putem considera ca o veritabilă ontologizare a Istoriei, în forma culminantă pe care a atins-o în dialectica hegeliană sau marxistă, trebuie să recunoaștem că există uimitoare reminiscențe, și chiar reveniri ale lucrurilor
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Inteligibilă și Lumea Sensibilă, de organizator al celei din urmă (II, 2, 14). Un suflet nu este doar forța motrice (ex se movetur II, 13, 7 et passim) și activă, amestecată cu materia pe care o ordonează, ci și activitatea contemplativă ce conține în sine ordinea pe care o impune, pentru că a contemplat această ordine în Intelect (I, 8, 4 omnemque animae cogitationem in sola divina dirigere): astfel Sufletul, pe de o parte, atinge Intelectul care este ordinea în sine, pe
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
ale Intelectului; valorile intelectuale sunt prin urmare valori morale (Comm. I, 1, 7; Enn. I, 1, 6). Macrobius împarte virtuțile în două nivele primare: virtuțile politice de rang inferior, instrument pentru cel de-al II-lea rang al virtuților, cele contemplative, obținând patru nivele care comportă patru virtuți fiecare 53, într-o ordine diferită: cel dintâi înțelepciune, curaj, moderație, dreptate (urmând ordinea adoptată de Plotin (I) și cea a lui Porphyrios din Sententiae; cel de-al doilea (virtuțile cathartice sau filozofice
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
viața, moartea, arta ca manifestare a aspirațiilor spre cunoaștere sau ca ofrandă dragostei, cunoașterea prin permanenta construcție și reconstrucție a sinelui, toate acestea sunt doar câteva dintre temele care alcătuiesc paradigma neliniștilor creatoare ale poetului, a cărui atitudine, mai degrabă contemplativă decât gravă, față de ceea ce constituie de facto lumea, se exprimă uneori nostalgic, alteori ironic sau ludic. Dominantă însă este tema dublului (ale cărei rădăcini sunt departe, la origini, la Gemelarii / Abel cel ucis și Cain, explicându-se astfel manifestarea schismatică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de consecințele acesteia, fiindcă, dacă mergem tot la Goethe, el împărțea, în teoria amintită la început, culorile în două clase: pozitive (galben, portocaliu, roșu-gălbui) și negative (albastru, indigo, violet), arătând că acestea generează stări de spirit distincte: dinamică, respectiv nostalgic contemplativă. Susținând nota oximoronică amintită, de-a lungul volumului, poeta îmbină lirismul subiectiv cu acela obiectiv, trecând de la contemplarea lumii dominate de culori la trăirea organică a acestora, fiindcă, acolo unde e prezent, eul liric mai întâi observă, meditează, iar apoi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
infinite pre supuneri despre cuplurile care ne ies în cale, cărora le pre fi răm specificul profesional, afectiv, etnic, religios, le comentăm vestimentația, gesticulația, statutul social, jubila țiile secrete, frustrările, complexele și iluziile compensatorii, nu este egalat decât de mania contemplativă (un colț de stâncă sau un Rembrandt, un corb rotindu-se în tăcerea văzduhului, o cascadă vivaldiană, un luminiș de Bach cu Glen Gould, un detaliu marmorean de Donatello, platanii din Lisboa, melcul de la Antim, trandafirii de la Cozia, străduțele din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]