2,388 matches
-
în istoria științelor, lucrurile s-au normalizat mai repede, în filozofie a mers foarte greu, deși o perioadă mi s-a părut că totul e bine, iar înainte de ´90 chiar mult mai bine decât după. După, au început să apară contestatarii, care nu sunt mulți, dar e de ajuns, cum zice proverbul, o măciucă la un car de oale. Ei contestă propriul trecut, ca și cum ar fi fost sloboziți din cer. Pe ce teren s-au născut? Nu s-au format într-
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
în istoria științelor, lucrurile s-au normalizat mai repede, în filozofie a mers foarte greu, deși o perioadă mi s-a părut că totul e bine, iar înainte de ´90 chiar mult mai bine decât după. După, au început să apară contestatarii, care nu sunt mulți, dar e de ajuns, cum zice proverbul, o măciucă la un car de oale. Ei contestă propriul trecut, ca și cum ar fi fost sloboziți din cer. Pe ce teren s-au născut? Nu s-au format într-
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
1921 și 1926, în 1944 se înscrie în Partidul Social Democrat, renuntând la calitatea de membru al Partidului Socialist. A avut și o funcție importantă în cadrul P.S.D., aceea de președinte al organizației județene Vâlcea. Gheorghe Cristescu a fost unul dintre contestatarii fuziunii dintre Partidul Comunist din România și Partidul Social Democrat, din 21 - 23 februarie 1948. Din acest motiv a fost dezavuat de conducerea Partidului Muncitoresc Român, având în frunte pe Gheorghe Gheorghiu Dej. Îl găsim înregimentat în Partidul Social Democrat
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
de antrenament Al-Qaida pentru a omorâ oameni nevinovați din Europa și chiar din propria lor țară. Procurorul musulman din Marea Britanie Nazir Afzal, relatat de ziarul The Guardian, vede în fascinația adolescenților englezi față de Statul Islamic continuarea la zi a mișcărilor contestatare din America anilor '60 ai secolului trecut. Mai exact, dacă în cuprinsul mișcării Flower Power idolii adolescenților de ieri erau, printre alții, membrii trupei Beatles, astăzi ei sunt cei din formația On Direction sau Justin Bieber. La limită, locul starurilor
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
atașează celor două categorii examinate: nașterea miraculoasă și instanța ursitoarelor. Tendința de distrugere a nou-născutului apare manifestată în actele unor duhuri necurate. Judecând după studiile lui Van Gennep, toate acestea aparțin separării dificile, ruperii nou-născutului de lumea prenatală, demonică și contestatară a nașterii. Balansul, dubla trecere a nou-născutului din lumea umană în cea a răpitorilor supranaturali și invers, ține de liminaritate. Trecerea se face din stadiul prenatal în stadiul natal, iar lumenul (pragul) trecut prin legănare se află între aceste două
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
vreme după celelalte democrații populare, alegeri libere consfințesc victoria opoziției și în această țară. Implozia URSS Dacă prăbușirea democrațiilor populare și reunificarea Germaniei sub egida RFG, oficializată pe 3 octombrie 1990, lasă URSS fără reacție, ele suscită și aici mișcări contestatare. Cel de-al XXVIII-lea Congres al PCUS, care și-a ținut lucrările în iulie 1990, a fost cântecul de lebădă al comunismului sovietic. într-adevăr, încă din februarie 1989, la Tbilisi manifestanții cereau independența Georgiei, iar la Tallin, 100000
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
circulă sub forma samizdat sau a edițiilor străine în limba rusă - în particular, monumentalul Arhipelag Gulag al lui Soljenițîn, Povestirile din Kolîma ale lui șalamov, Viața și destin de Grossman - este un puternic instrument pentru trezirea conștiinței în rândurile intelighenției contestatare. începând cu anii 1970, aceste opere influențează puternic atitudinea intelectualilor și a opiniei publice din Occident. Sunt mai puțin cunoscute arta și teatrul Gulagului, unele exemple fiind totuși păstrate grației Memorialului și câtorva muzee din Gulag. Albumul Eufrosinei Kernovskaia, Vinovată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
n-a mai lăsat nicio speranță nici celei mai mici atitudini disidente. Astăzi, ideea de disidență mai este adoptată de opozanții lui Fidel Castro - Mișcarea Creștină de Eliberare susținând „proiectul Valera” (referendum asupra libertăților) sau pe Doamnele Albe, soții ale contestatarilor arestați în 2003, ambele mișcări bucurându-se de susținerea lui Vaclav Havel. Prăbușirea sistemului comunist în 1989-1991 a marcat victoria morală a disidenților, dar constituirea unui câmp politic nou a fost uneori fatală însuși spiritului disidenței în sine. în Rusia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lucru. Negocierile asupra problemelor strategice sunt reluate. URSS se dezangajează din țările lumii a treia pentru a se concentra asupra problemelor interne și a teatrului european. Dar reformele inițiate de Gorbaciov agravează criza economiei sovietice, în timp ce relaxarea controlului permite forțelor contestatare să se exprime cu mai multă vigoare. Legitimitatea ideologică a regimului, deja puternic erodată, se prăbușește odată cu căderea surprinzătoare a Zidului Berlinului. Gorbaciov refuză să recurgă la forță pentru a-i salva pe sateliții est-europeni ai URSS. în mai puțin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după războiul israelo-arab din 1967, cea de-a doua țintă majoră a taberei antirăzboinice în care comuniștii pălesc cel mai adesea când sunt puși alături de altermondialiști și de islamiști. M MAI 1968 Anul 1968 a devenit simbolul apogeului unei mișcări contestatare studențești pe scară mondială, după modelul campusurilor americane care protestau contra războiului din Vietnam*, al manifestațiilor studenților polonezi din luna martie - reprimate cu duritate - sau al tinerilor cehi care sfidau trupele Tratatului de la Varșovia venite să înăbușe Primăvara de la Praga
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1970, care-i vor accentua, de altfel, declinul. Cu excepția Ligii Comuniste Revoluționare (troțkiste) și a grupului anarho-maoist Vive la Rîvolution, grupurile stângiste, ieșite la început întărite de evenimente, rămân și ele prizonierele culturii lor leniniste. Dacă, în mai 1968, mișcarea contestatară din Franța rămâne veselă, în Germania și în Italia ea capătă o formă violentă cu Fracțiunea Armata Roșie* și respectiv cu un „Mai mocnit” apoi cu Brigăzile Roșii: o parte a grupurilor de extremă stânga adoptă lupta armată*. în Franța
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
intelectualii democrați și burghezia națională. A doua „primăvară” începe în toamna lui 1978, printr-un protest împotriva rănilor provocate tinerilor de Revoluția Culturală*. Este pregătită de diverse incidente, mai ales acela al afișelor puse în 1973 în Canton de tinerii contestatari ai grupului „Li Yizhe” care afirmă că este necesar nu numai ca Lin Biao să fie criticat, ci trebuie să-i fie suprimat și sistemul feudal. Mișcarea este o consecință a reglării de conturi în cadrul grupului conducător, care se desfășoară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este, de altfel, vehiculul prin care se și dezvoltă o cultură de masă paralelă. Vîsoțki întruchipează elanul unei contraculturi prin extraordinarul succes de care se bucură, în pofida opoziției autorităților - un singur disc i-a fost editat în timpul vieții. Cântecele lui contestatare, acuzatoare, amare, difuzate prin casete-pirat, ajung la un public foarte larg. La înmormântarea sa, în 1980, mai multe zeci de mii de persoane se adună în fața teatrului în care lucrase, Taganka. Exportarea modelului Toate regimurile comuniste create după 1945 au
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru a le aminti că puterea navală americană este predominantă în emisfera vestică. Atunci când autoritatea unei puteri navale era contestată în regiuni coloniale sau semicoloniale, fie de indigeni, fie de puteri rivale, statul respectiv trimitea nave de război în zonele contestatarilor ca reprezentanți simbolici ai forței sale. Un exemplu faimos al acestui tip de politică este vizita pe care a întreprins-o Wilhelm al II-lea în 1905, la bordul unei nave de luptă germane în Tanger, un port marocan, pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a face cu o ideologie imperialistă sau cu adevărata expresie a unei politici de statu-quo. Incertitudinea este prezentă atunci când dintr-o ideologie nu poate fi derivată o anumită politică, ci ea poate fi însușită atât de apărătorii, cât și de contestatarii ordinii existente. În mod tradițional, mai precis în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, balanța de putere a fost folosită ca armă politică atât de cei care voiau să mențină statu-quoul, cât și de promotorii imperialismului 11. În
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
intervenție a poliției. În mod necesar, o forță de poliție internațională ar trebui să fie alcătuită dintr-un număr proporțional sau egal de cetățeni ai diferitelor națiuni. Însă aceste state, după cum am văzut, sunt aproape mereu împărțite în apărători și contestatari ai statu-quoului - adică apărători și contestatari ai ordinii și legii existente. Cetățenii acestor națiuni, ajunși membri ai forței de poliție internaționale, nu ar putea să nu împărtășească preferințele naționale cu privire la această problemă. Ne-am putea aștepta ca ei să lupte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o forță de poliție internațională ar trebui să fie alcătuită dintr-un număr proporțional sau egal de cetățeni ai diferitelor națiuni. Însă aceste state, după cum am văzut, sunt aproape mereu împărțite în apărători și contestatari ai statu-quoului - adică apărători și contestatari ai ordinii și legii existente. Cetățenii acestor națiuni, ajunși membri ai forței de poliție internaționale, nu ar putea să nu împărtășească preferințele naționale cu privire la această problemă. Ne-am putea aștepta ca ei să lupte împotriva propriilor state pentru a apăra
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se apere făcând uz de forță. Pe de altă parte, disensiunile care dezbină societatea divizează și organizarea sa coercitivă, adică statul. Astfel, statul fie încetează să opereze ca un organism unitar, iar părțile sale divergente se vor alătura diferitelor grupuri contestatare din societate, iar unitatea statului se va dizolva într-un război civil, fie - iar aceasta este o variantă mai probabilă în vremurile noastre, având în vedere monopolul asupra puterii efective pe care tehnologia modernă îl oferă statului - problemele care divizează
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
oamenilor, fiecare virtute și fiecare acțiune prudentă se bazează pe compromis și troc. Punem în balanță inconvenientele; oferim și primim; renunțăm la unele drepturi pentru a ne putea bucura de altele; și alegem să fim mai degrabă cetățeni mulțumiți decât contestatari subtili. Așa cum trebuie să renunțăm la o parte din libertatea naturală pentru a ne bucura de avantajele de cetățeni, la fel trebuie să sacrificăm unele libertăți individuale pentru avantajele date de apartenența la un mare imperiu. Dar, în toate tratativele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
minorități din cadrul societății. Se introduce astfel o dimensiune strategică, iar unele dintre temele avansate sunt incluse astăzi În „mașina” ordinii În vigoare, În general pentru a servi drept supape. O lungă tradiție Printre cei care i-au inspirat pe tinerii contestatari din anii 1960-1970 trebuie să-l menționăm pe eseistul, memorialistul și poetul american Henry David Thoreau (1817-1862). Autor al lucrării Nesupunerea civică (1849), el povestește În acest text despre șederea sa În Închisoare ca urmare a refuzului de a plăti
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o transgresiune din partea drogaților Înșiși: «adevărata» viață, pentru ei, nu mai este În cadrul societății, ci la marginea sau În exteriorul ei. Marginea constituie refugiul, «contracultura, contra-societatea necesară», secretată de descompunerea ucigătoare a societăților existente” (Juilliard, 1996, pp. 682-683). Curentele muzicale contestatare, alimentate de mișcări sociale pe care, la rândul lor, le alimentează, constituie elemente importante ale contraculturii. Este cazul cântecelor licențioase, al cântecelor și imnurilor revoluționare, precum și al curentelor jazz, hardcore, hip-hop, house, folk, punk, reggae, ska, techno sau world music
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru copiii celor bogați. O relativă standardizare a modurilor de viață se organizează În jurul tinerilor. Cultura tineretului și societatea de consum vor sfârși prin a se contopi, chiar dacă prima are la Început pretenția de a se construi ca un spațiu contestatar autonom (Marcus, 1998). O dată cu rock-ul și succedaneele sale, contemplăm ă și auzim ă „concentrate” de evoluții nonviolente, influența anumitor forme de comunicare și a anumitor stiluri cinematografice. Este vorba despre o mișcare profundă, care se Întinde pe durata a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
funcționare a cetății cere ca el să renunțe singur la exercitarea puterii și să respecte ierarhia impusă de Atotputernicul. Referirea la popor ia o turnură ofensivă În secolele al XV-lea și al XVI-lea, dar registrul unitar rămâne privilegiat: contestatarii monarhiei proclamă dreptul poporului de a se revolta Împotriva suveranului. John Locke definește poporul drept produs al pactului ce leagă indivizi liberi și egali prin natura lor. Jean-Jacques Rousseau Îl caracterizează ca fiind un „corp moral și colectiv”. Mergând pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
simbolică, spune Pierre Bourdieu, s-ar exprima ca supremație culturală a clasei dominante: impunerea unor ierarhii În privința cunoștințelor, a gusturilor, a bunelor maniere fără experiența subiectivă a suferinței. Însă putem vorbi despre violență dacă nu există constrângere explicită? Atât violențele contestatare (greve, ocuparea unor spații publice, asasinarea de lideri politici), cât și manifestările coerciției de stat (represiune, teroare, tiranie, puciuri) țin de domeniul politicului. Culme a arbitrarului, puterea unui regim totalitar exercită teroarea Închizându-și sau suprimându-și oponenții (spânzurătoare, ghilotină
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
personalitatea mea de cititor). Până la a argumenta ceva atât „de grav“, ar trebui să mai curgă ceva „semne cu spații“ în pagina asta oferită de George. În plus, nu ai aceeași senzație stupidă că lumea literară se împarte categoric între contestatarii fără nuanțe și purtătorii de encomion la fel de inodori, incolori și impotenți? Nu ai aceeași senzație că nu mai există eleganța discursului polemic? Că între a arunca roșii stricate și a clădi statui nu există prea mari diferențe de substanță? Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]