1,040 matches
-
Iancu și pînă la articolul de fond flasc al dlui Sandu Tudor din ultimul număr”. Flasc? Ce eufemism... Vitriolantul „Coliva lui moș Vinea“ (autor: Ilarie Voronca) conține o trimitere transparentă la această turnură „bisericoasă”. Căci recidivele nu lipsesc: tot la Contimporanul, și tot de pe poziții ortodoxiste, Sandu Tudor își va manifesta rezervele în raport cu polemica generaționistă prilejuită de „Itinerariul spiritual“ al lui Mircea Eliade și de „Manifestul «Crinului alb»”. Pînă în 1931, revista lui Vinea și Iancu va mai publica și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
preot ortodox Mihail Avramescu (colaborator la Ulise, Radical și Bilete de papagal, dar refuzat pentru „confuzie epigonică” la poșta redacțională a revistei unu). Interferențele dintre avangardă și Weltanschauung-ul „noii spiritualități” devin, oricum, tot mai numeroase. Și nu doar la Contimporanul. Este suficient să amintim cunoscutul articol-manifest din unu al ortodoxistului Paul Sterian („Poezie agresivă sau despre poemul-reportaj“) sau sexualismul autenticist, vitalist și „exasperat” al tînărului Geo Bogza, afin freneziei experiențialiste a lui Mircea Eliade. „Taxat” la rubrica de „revista revistelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poemul-reportaj“) sau sexualismul autenticist, vitalist și „exasperat” al tînărului Geo Bogza, afin freneziei experiențialiste a lui Mircea Eliade. „Taxat” la rubrica de „revista revistelor“ pentru un atac dur la adresa lui Tudor Arghezi, tînărul Constantin Noica va fi și el găzduit la Contimporanul cu un scurt și condescendent comentariu despre mutarea la București a revistei Viața românească, apoi cu o recenzie elogioasă despre Isabel și apele diavolului a congenerului Mircea Eliade. Recenzia venea să contracareze atacurile din Gîndirea, pledînd - cu solidaritate entuziast-amicală - pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o recenzie elogioasă despre Isabel și apele diavolului a congenerului Mircea Eliade. Recenzia venea să contracareze atacurile din Gîndirea, pledînd - cu solidaritate entuziast-amicală - pentru originalitatea, exotismul și profunzimea problematică a romanului. Eliade însuși va fi prezent ulterior în paginile Contimporanului cu o proză scurtă („Visul“, în nr. 78), într-o perioadă în care Vinea se arată tot mai preocupat de onirism, divinație și alte marote comune deopotrivă suprarealiștilor și noilor spiritualiști. Dar Eliade, Noica și Sandu Tudor nu sînt singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
78), într-o perioadă în care Vinea se arată tot mai preocupat de onirism, divinație și alte marote comune deopotrivă suprarealiștilor și noilor spiritualiști. Dar Eliade, Noica și Sandu Tudor nu sînt singurii membri ai „tinerei generații” care publică la Contimporanul. Vreme de aproape un an, Mihail Sebastian semnează regulat în ultima pagină a revistei o rubrică de „impresiuni” foarte liberă și... deloc avangardistă (Povestea vorbei). Nu e exclus aici un mic schimb de servicii reciproce, căci în paginile Cuvîntului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din 4 și 8 decembrie 1927, foarte tînărul publicist e prezent cu un eseu intitulat „Între experiență și temperament. Reflexii asupra modernismului românesc“, în care - cu toate că neagă modernismul românesc în calitate de curent constituit - recunoaște drept „moderniști” autentici doar cîțiva corifei ai... Contimporanului: Ion Vinea, Ion Barbu, Marcel Iancu, Brâncuși. O figură aparte, întru cîtva surprinzătoare - mai ales pentru cititorul de azi... - face însă articolul său intitulat „Fascism“. Sebastian vede în fascismul lui Mussolini — pe atunci încă nu explicit antisemit — o benignă „nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
militant (...) Comunism sau capitalism — iată două lucruri care crezute într-un fel puteau face liniștea și tăria unui suflet, iar crezute într-alt fel dezorganizarea sa. Atîta lucru mă interesează. Spirit nepolitic — ce vreți?”. Inconsecvență? Acuzată de „contradicții” ideologice, redacția Contimporanului ține să precizeze într-o notiță din nr. 87: „Ne luăm totuși răspunderea tuturor contradicțiilor”... * În paginile revistei Integral nu există referiri politice la fascismul italian. Reținem doar receptarea estetică - entuziastă - a futurismului și elogiile adresate de Mihail Cosma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Integral nu există referiri politice la fascismul italian. Reținem doar receptarea estetică - entuziastă - a futurismului și elogiile adresate de Mihail Cosma și Voronca lui F.T. Marinetti. Orientarea publicației lui M.H. Maxy era de altfel mai apropiată de bolșevism decît moderata Contimporanul. Atitudinile cele mai „proletarizante” și mai filosovietice aparțin colaboratorilor din țară, în special lui Ion Călugăru. Ideile acestuia sînt însă filtrate - ca și în cazul futuriștilor italieni - prin Nietzsche și Georges Sorel. Oricum, la Integral, „comisarul pentru cultură” Lunacearski pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mistică, suprarealismul poetic își asumă astfel un risc nobil: acela de a testa în permanență - ca un „Charlot explorator” - limitele actului artistic. Miza explorării este însăși libertatea umană: Un grand morceau de notre liberte en est l’enjeu. * Spre deosebire de Contimporanul, Punct și Integral, unu marchează un moment de radicalizare politică a avangardei autohtone. Suprapusă simpatiilor suprarealiste, opțiunea antifascistă este fermă și coerentă. Apropierea de bolșevism, tot mai evidentă cu trecerea timpului, are loc mai întîi prin intermediul lui Stephan Roll și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comunist îi va absorbi ca militanți abia după 1930. Altminteri, în ciuda eforturilor de politizare și a sponsorizărilor venite pe filiera serviciilor secrete sovietice, unu va păstra pînă la sfîrșit un aer de „subversiune artistică”, de esopism comunizant... Diferențele ideologice față de Contimporanul sînt la început discrete, manifestate prin intermediul unor înțepături veninoase la adresa colaboratorilor ne sau antiavangardiști ai revistei lui Vinea. În nr. 8, un text violent, intitulat „Cămașa de forță“, îl ia în vizor - fără a-l numi însă - pe Mihail Sebastian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atac: „Pentru M. Sebastian, Romulus Dianu, Sergiu Dan și ceilalți ucenici imunzi, cea mai francă și rapidă expediție”. Există și lovituri mai subtile, dar nu mai puțin eficiente; bunăoară, această însemnare ironică din nr. 16: „Dăm ca document al decrepitudinii Contimporanului notița lăudabilă de mai jos, apărută în Viața literară: Contimporanul apare cu mobilierul înnoit în stil clasic. D. Vinea în «manifestul despre îngeri» pare a mărturisi misticismul. Întîlnim aci pe d. Mircea Damian, cu o schiță umoristică. D. Pompiliu Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ucenici imunzi, cea mai francă și rapidă expediție”. Există și lovituri mai subtile, dar nu mai puțin eficiente; bunăoară, această însemnare ironică din nr. 16: „Dăm ca document al decrepitudinii Contimporanului notița lăudabilă de mai jos, apărută în Viața literară: Contimporanul apare cu mobilierul înnoit în stil clasic. D. Vinea în «manifestul despre îngeri» pare a mărturisi misticismul. Întîlnim aci pe d. Mircea Damian, cu o schiță umoristică. D. Pompiliu Constantinescu colaborează la Contimporanul cu articolul «Vieți romanțate». Este o surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de mai jos, apărută în Viața literară: Contimporanul apare cu mobilierul înnoit în stil clasic. D. Vinea în «manifestul despre îngeri» pare a mărturisi misticismul. Întîlnim aci pe d. Mircea Damian, cu o schiță umoristică. D. Pompiliu Constantinescu colaborează la Contimporanul cu articolul «Vieți romanțate». Este o surpriză, nu lipsită de semnificații.»” Conflictul cu Contimporanul lasă totuși loc, o vreme, și unor concesii tactice. Într-un articol panoramic, M.H. Maxy apreciază situarea inițială a publicației în speță la „stînga plasticei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasic. D. Vinea în «manifestul despre îngeri» pare a mărturisi misticismul. Întîlnim aci pe d. Mircea Damian, cu o schiță umoristică. D. Pompiliu Constantinescu colaborează la Contimporanul cu articolul «Vieți romanțate». Este o surpriză, nu lipsită de semnificații.»” Conflictul cu Contimporanul lasă totuși loc, o vreme, și unor concesii tactice. Într-un articol panoramic, M.H. Maxy apreciază situarea inițială a publicației în speță la „stînga plasticei și a lirismului poetic”, cu o „atitudine democratică cuviincioasă”. O notiță din nr. 18 comentează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la „stînga plasticei și a lirismului poetic”, cu o „atitudine democratică cuviincioasă”. O notiță din nr. 18 comentează amabil editorialul „Cheia viselor“ al lui Ion Vinea, iar afinitatea cu suprarealismul nu scapă comentatorului anonim, care își amintește astfel că directorul Contimporanului este „un literat de bună speță”. Nu va fi uitat însă faptul că, de la o vreme, revista condusă de el a (re)devenit mai mult politică decît literară. Politică - în ce sens? Autorul notiței vorbește despre un „compromis cu burghezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Politică - în ce sens? Autorul notiței vorbește despre un „compromis cu burghezia” - lucru nu lipsit de adevăr, dacă ne gîndim la apropierea lui Vinea de Partidul Național Țărănesc și la simpatia lui Jacques G. Costin pentru Virgil Madgearu... Ruptura de Contimporanul devine „oficială” (o adevărată „declarație de independență”, cf. lui Ion Pop) abia în numărul 29; mai precis, odată cu apariția editorialului-manifest „Coliva lui Moș Vinea“, scris de Ilarie Voronca și semnat - redacțional - unu. Merită să ne oprim mai atent asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cît autorul (fost la Punct, ulterior la 75 HP și Integral, constant mefient, în pofida colaborărilor sporadice, față de revista lui Vinea și Iancu) este o personalitate „de tranziție” între primul val avangardist și suprarealism. Nu numai inconsecvențele estetice și ideologice ale Contimporanului sînt incriminate aici. Critica „uniștilor” se exercită, acum, de pe poziții suprarealiste asumate. Căci, odată cu „compromiterea” futurismului și a constructivismului, mișcarea condusă de André Breton devenise portdrapelul revoltei artistice: „Contrastul dintre desenul publicat pe prima pagină a acestei reviste și atacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
niciodată o atitudine de frondă - cunoaștem ezitările domniei sale, în schimb domnul Marcel Iancu - a cărui bunăstare materială l-ar fi putut pune la adăpostul atîtor concesii, atîtor scăderi față de sine - poate fi ținut responsabil de inconsistența și lamentabila zvîrcolire a Contimporanului. Proclamarea, cu sfidarea oricărei consecvețe, a celor mai îndrăznețe principii pentru a le terfeli pe contrapagină, frățietatea, în aparență, cu cele cîteva spirite răzlețe din Europa, pentru a aduce în același timp laude lui Vasile Savel, nu va mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
principii pentru a le terfeli pe contrapagină, frățietatea, în aparență, cu cele cîteva spirite răzlețe din Europa, pentru a aduce în același timp laude lui Vasile Savel, nu va mai putea continua... Chiar dacă n-ar fi dubioasă flagranta atitudine a Contimporanului, mișcarea pe care ar voi s-o reprezinte, constructivismul, și în care s-a fixat de la apariția lui, e cu totul străină de vederile actuale ale lui unu, care își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist, rezolvat în arhitectură, și care clatină în havuzele visului apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie”. Delimitarea lui Voronca de Contimporanul nu era însă motivată prioritar de aspecte politico-ideologice. Deși „desfăcut de orice probleme și continuități” burgheze, „poemul” său nu e anexat unor țeluri politice opuse. Argumentele „declarației de independență” sînt de natură artistică: estetica evazionistă a visului vs estetica utilitaristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dizolvînd revista. Capitolul IX. „Periferii” avangardiste europene Mișcări artistice novatoare din țări centralși est-europene în publicațiile românești de avangardă din anii ’20 Ecouri maghiare Despre relații mai apropiate ale avangardei românești cu cea maghiară putem vorbi, cu adevărat, numai la Contimporanul, în parte grație relațiilor celor doi lideri ai acesteia — Marcel Iancu și Ion Vinea — cu Lajos Kassák și Támas Aladár. Simpatizanți comuniști, scriitorii radicali maghiari, în frunte cu poetul și gravorul Kassák, fuseseră nevoiți să se exileze în capitala Austriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Comunei lui Béla Kun și a instaurării regimului Horthy -, unde vor edita revista „activistă” Ma (Astăzi). Un element de legătură între cele două avangarde a fost și pictorul sas Hans Mattis Teutsch, colaborator - între altele - la revista maghiară și la Contimporanul. Despre gruparea Ma, Ov.S. Crohmălniceanu amintea că „nu era străină de principiile pe care le susținea în artă și literatură Der Sturm. Ele sînt proprii esteticii expresioniste (...) dar o notă particulară le-o dă rolul capital chemat să-l joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
română și expresionismul, ed. cit., p. 110). În volumul East-European Avangardism, english version - Pàl Varnai, Akademiai Kiado, Budapest, 1992, Endre Bojtar face însă o distincție clară între prima etapă, expresionist-activistă a revistei și faza a doua, constructivistă, afină programului de la Contimporanul: The expresionism of Ma, called activism, was, from 1922, replaced by constructivism (p. 74). Una dintre mărturiile prieteniei dintre Támas Aladár și Ion Vinea este scrisoarea celui din urmă către Tristan Tzara, reprodusă în revista Manuscriptum, nr. 2/1981 (43
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imita) și dă-i și indicații pentru a se descurca acolo”. În volumul Geografia literaturii române, azi. Vol. IV. Banatul, Ed. Paralela 45, Pitești, 2005, criticul Cornel Ungureanu aduce în atenție și o „filieră timișoreană” mediatoare între revista Ma și Contimporanul. Un personaj-cheie al ei ar fi omul politic și traducătorul Aurel Buteanu, în ale cărui amintiri este menționată o „vizită la Contimporanul (1923, 1924) în care l-ar fi cunoscut pe Kassák. Reîntîlnirea cu Kassák (în corespondență) e facilitată, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
45, Pitești, 2005, criticul Cornel Ungureanu aduce în atenție și o „filieră timișoreană” mediatoare între revista Ma și Contimporanul. Un personaj-cheie al ei ar fi omul politic și traducătorul Aurel Buteanu, în ale cărui amintiri este menționată o „vizită la Contimporanul (1923, 1924) în care l-ar fi cunoscut pe Kassák. Reîntîlnirea cu Kassák (în corespondență) e facilitată, evident, de timișoreanul (Robert) Reiter/(Franz) Liebhard. Și de traducerile din volumul apărut în 1971 pe care cei doi le fac împreună. Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]