847 matches
-
Roșca lucrarea " Avem nevoie de Marină Militară?" La data de 31 martie 1938 a fost înaintat la gradul de contraamiral și a fost numit în funcția de comandant al Diviziei de Dunăre. În perioada 17 octombrie 1940 - 27 ianuarie 1941, contraamiralul Gheorghe Em. Koslinski a îndeplinit funcția de subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Marină, în guvernele conduse de mareșalul Ion Antonescu. La 27 ianuarie 1941, părăsește cariera militară din motive de sănătate. Este desemnat drept comisar al Guvernului
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
și prieten, un om cu un suflet de o distincțiune fără seamă, stând de vorbă cu camarazii săi, s-a lăsat încet pe o parte și a adormit pentru totdeauna pe un pat de scânduri în infirmeria închisorii de la Aiud."" Contraamiralul Gheorghe Em. Koslinski este autorul mai multor lucrări de tactică militară navală, dintre care menționăm:
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
nouă altele au plecat spre Anglia în dimineața zilei de 14 mai, iar câteva vase mai mici au fost sabordate. "HNLMS Johan Maurits van Nassau" a fost scufundat de bombardierele germane în timp ce traversa Canalul Mânecii. Comandantul principalului port olandez, Den Helder, contraamiralul Hoyte Jolles, a ajuns la concluzia că baza militară pe care o comandă, care avea o garnizoană de 10.000 de oameni, propria forță aeriană și cu fortificații terestre puternice, trebuie să continue rezistența. Winkelman l-a convins cu mare
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
la o înțelegere, iar documentul capitulării a fost semnat la 10:15. Provincia Zealand a continuat să lupte prin implicarea cu ajutorul trupelor franceze. Olandezii aveau în provincie opt batalioane ale trupelor terestre și navale. Olandezii s-au aflat sub comanda contraamiralului Hendrik Jan van der Stad care, în calitatea lui de ofițer de marină, era direct subordonat lui Winkelman. Regiunea se afla sub comanda marinei deoarece importanței portului Flushing de pe insula Walcheren, care controla accesul către Antwerp prin Westerschelde. Insulele nordice
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
debarcare) și 1.600 vase de sprijin, dintre care unele erau vase comerciale neînarmate. Comanda supremă a Forței Navale Expediționare Aliate era asigurată de amiralul Bertram Ramsay. Forța navală a fost împărțită în două flote separate: cea vestică, sub comanda contraamiralului Alan G Kirk și cea estică, sub comanda contraamiralului Philip Vian. Navele de război asigurau protecția transporturilor împotriva atacurilor navelor de suprafață, submarinelor și aviației inamice și asigurau sprijinul trupelor prin bombardamente navale imediat înainte și în timpul debarcării. Aliații au
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
unele erau vase comerciale neînarmate. Comanda supremă a Forței Navale Expediționare Aliate era asigurată de amiralul Bertram Ramsay. Forța navală a fost împărțită în două flote separate: cea vestică, sub comanda contraamiralului Alan G Kirk și cea estică, sub comanda contraamiralului Philip Vian. Navele de război asigurau protecția transporturilor împotriva atacurilor navelor de suprafață, submarinelor și aviației inamice și asigurau sprijinul trupelor prin bombardamente navale imediat înainte și în timpul debarcării. Aliații au folosit o multitudine de nume de cod pentru diferitele
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
Comandant al Armatei 3 era generalul de divizie Mihail Aslan iar comanda diviziilor era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă), contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
insulă este Sandspit ( cu o populație de 435 locuitori în 2001), situată în colțul de nord-est al insulei. Partea sudică a insulei este inclusă împreună cu o serie de insule mai mici în Parcul Național Gwaii Haanas. a fost numită după contraamiralul britanic Fairfax Moresby.
Insula Moresby () [Corola-website/Science/317024_a_318353]
-
(n. 1892; d. 1951) a fost un contraamiral român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. În anul 1943, comandorul a deținut funcția de comandant al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân" din Constanța. În același an, a fost numit în funcția de comandant al Comandamentul
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
în subordine detașamentele fluviale Dunărea de Sus, Dunărea de Mijloc, Dunărea de Jos (în total 37 de nave între care se aflau 7 monitoare, precum și un număr de baterii de artilerie, batalioane de infanterie marină, grăniceri). La 26 august 1944, contraamiralul Al. Stoianovici, comandantul Forțelor Fluviale s-a deplasat la Ismail și a s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate în zona Tulcei, să fie lăsate să
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
nave între care se aflau 7 monitoare, precum și un număr de baterii de artilerie, batalioane de infanterie marină, grăniceri). La 26 august 1944, contraamiralul Al. Stoianovici, comandantul Forțelor Fluviale s-a deplasat la Ismail și a s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate în zona Tulcei, să fie lăsate să treacă în susul Dunării pentru a participa la urmărirea unităților flotei germane. Contraamiralul sovietic i-a răspuns că
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
a s-a întâlnit cu contraamiralul rus Gorșkov, comandantul Forțelor Fluviale Sovietice, pentru a-i cere ca navele de război românești, aflate în zona Tulcei, să fie lăsate să treacă în susul Dunării pentru a participa la urmărirea unităților flotei germane. Contraamiralul sovietic i-a răspuns că nu are nici un ordin din partea forurilor superioare sovietice pentru încetarea ostilităților cu România, iar flota română, aflată la Tulcea, trebuie să se predea, în caz contrar ea urmând să fie distrusă. A doua zi, la
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
se afla, Comandamentul Forțelor Fluviale a predat Comandamentului sovietic vasele de care dispunea în zona Tulcea: un monitor, o vedetă fluvială, cinci remorchere armate și trei pontoane pentru transportul trupelor. La 29 august, ca urmare a unei convorbiri pe care contraamiralul Stoianovici a avut-o, la Ismail, cu contraamiralul Gorșkov, acesta din urmă a acceptat ca flota română de Dunăre să coopereze cu cea sovietică, dar să fie subordonată, din punct de vedere operativ, comandantului Flotei Sovietice de Dunăre. După acceptarea
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
sovietic vasele de care dispunea în zona Tulcea: un monitor, o vedetă fluvială, cinci remorchere armate și trei pontoane pentru transportul trupelor. La 29 august, ca urmare a unei convorbiri pe care contraamiralul Stoianovici a avut-o, la Ismail, cu contraamiralul Gorșkov, acesta din urmă a acceptat ca flota română de Dunăre să coopereze cu cea sovietică, dar să fie subordonată, din punct de vedere operativ, comandantului Flotei Sovietice de Dunăre. După acceptarea de către partea română a propunerii ruse, contraamiralul Gorșkov
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
cu contraamiralul Gorșkov, acesta din urmă a acceptat ca flota română de Dunăre să coopereze cu cea sovietică, dar să fie subordonată, din punct de vedere operativ, comandantului Flotei Sovietice de Dunăre. După acceptarea de către partea română a propunerii ruse, contraamiralul Gorșkov a ordonat ca toate navele românești aflate pe Dunăre să fie concentrate la Reni, apoi la Ismail, iar comandantul Forțelor Fluviale, împreună cu statul său major, să se prezinte cu toate documentele necesare întocmirii planului comun de acțiune pe Dunăre
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
toate navele românești aflate pe Dunăre să fie concentrate la Reni, apoi la Ismail, iar comandantul Forțelor Fluviale, împreună cu statul său major, să se prezinte cu toate documentele necesare întocmirii planului comun de acțiune pe Dunăre. În momentul în care contraamiralul Stoianovici și statul său major, cu toate documentele și navele, au ajuns la Ismail, ofițerii au fost arestați; echipajele debarcate au fost duse în mare parte în captivitate, navele românești au fost capturate, duse în apele teritoriale ale U.R.S.S.
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
navele, au ajuns la Ismail, ofițerii au fost arestați; echipajele debarcate au fost duse în mare parte în captivitate, navele românești au fost capturate, duse în apele teritoriale ale U.R.S.S., iar pavilionul românesc a fost înlocuit cu cel sovietic. Contraamiralul Stoianovici și ofițerii superiori au fost ținuți în izolare, până la 7 septembrie 1944, când au fost eliberați și transportați cu o navă sovietică la Tulcea. Contraamiralul Alexandru Stoianovici a încetat din viață în anul 1951. Contraamiralul Alexandru Stoianovici este autorul
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
apele teritoriale ale U.R.S.S., iar pavilionul românesc a fost înlocuit cu cel sovietic. Contraamiralul Stoianovici și ofițerii superiori au fost ținuți în izolare, până la 7 septembrie 1944, când au fost eliberați și transportați cu o navă sovietică la Tulcea. Contraamiralul Alexandru Stoianovici a încetat din viață în anul 1951. Contraamiralul Alexandru Stoianovici este autorul mai multor lucrări de tactică militară navală, dintre care menționăm:
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
înlocuit cu cel sovietic. Contraamiralul Stoianovici și ofițerii superiori au fost ținuți în izolare, până la 7 septembrie 1944, când au fost eliberați și transportați cu o navă sovietică la Tulcea. Contraamiralul Alexandru Stoianovici a încetat din viață în anul 1951. Contraamiralul Alexandru Stoianovici este autorul mai multor lucrări de tactică militară navală, dintre care menționăm:
Alexandru Stoianovici () [Corola-website/Science/307476_a_308805]
-
acord că unul dintre obiectivele principale era cucerirea aeroportului Maleme, ei au avut controverse cu privire la amploarea efectivelor zonele de parașutare pentru cucerirea altor obiective, precum aeroporturile mai mici de la Heraklion și Rethymnon. Comandantul "Luftwaffe", generalul Alexander Löhr, și comandantul naval, contraamiralul Karl-Georg Schuster, propuneau o concentrare masivă a atacului în zona aeroportului Maleme, prin care s-ar fi obținut o superioritate copleșitoare a forțelor. În schimb, generalul-maior Kurt von Student dorea dispersarea trupelor de parașutiști pe o suprafață mai mare, pentru
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
de transport inamice; totuși, au întâlnit decât jonci chinezești. Până la sfârșitul războiului, cele două nave și-au căpătat renumele de excelente nave de escortă pentru portavioane. Pe timpul războiului, ambele nave au făcut parte din Divizia 16 Crucișătoare 16 comandată de Contraamiralul Francis S. Low. După război, ambele nave au făcut parte din Gruparea 71 Navală, denumirea forțelor navale din cadrul Flotei a Șaptea a Statelor Unite care operau în marea Chinei de Nord. Misiunea acesteia era de a sprijini ocupația peninsulei Coreea de către
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
deliberat pe babordul lui Horneț, lângă prora. Cu motoarele scoase din funcțiune, Horneț a fost în imposibilitatea de a lansa sau a primi avioane la bord, aviatorii săi fiind obligați să aterizeze pe Enterprise sau să se prăbușească în ocean. Contraamiralul George D. Murray a ordonat crucișătorului greu Northampton să tracteze portavionul "Horneț" în afara teatrului de luptă. Deoarece avioanele japoneze au atacat Enterprise, acest lucru a permis crucișătorului Northampton să tracteze Horneț cu o viteză de aproximativ cinci noduri. Echipajele de
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
și au luat în posesia lor navă sub aparentă unei amenințări a navei japoneze. Mai târziu a luat parte la Bătălia de la Yalu cu "Naniwa" sub comanda generală a amiralului Tsuboi Kōzō. Tōgō după bătălie în 1895 a fost promovat contraamiral. Grade
Tōgō Heihachirō () [Corola-website/Science/326244_a_327573]
-
comandant al crucișătorului blindat HMS "Carnarvon" din Flota Mediteraneană în august 1906, comandant al cuirasatului HMS "Dominion" din Flota Canalului în ianuarie 1908 și apoi ofițer inspector la școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral la 1 decembrie 1911, a devenit amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare în aprilie 1912. De Robeck a primit comanda Escadrilei 9 Crucișătoare, nava-amiral fiind crucișătorul HMS "Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, și a capturat
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
un Curs academic superior la Academia Militară de Marină Leningrad (1957 - 1958). Grade: soldat voluntar - 1938, brevetat ofițer maritim punte - 1943, sergent major în rezervă - 1944, căpitan de rangul 2 - 26 octombrie 1950, căpitan de rangul 1 - 21 iunie 1951, contraamiral - 1953, degradat la gradul de sergent major în rezervă - 1959, contraamiral (r). Voluntar (febr. 1938), îmbarcat pe Distrugătoarele "Mărășești" și "Ferdinand" și Canoniera "Stihi" (mai 1938 - 1944). Lider al Sindicatului Marinarilor din Portul Constanța și marinar pe nave portuare (1944
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]