KorAP: Find »[drukola/base=contrainformație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...33 >

818 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

mărirea efectivului, pe măsura extinderii necesităților informative/contrainformative. Aceștia aveau o specialitate profesională și se remarcaseră până la angajarea în Serviciul Secret în domeniile de activitate respective. Așa a fost cazul lui Florin Becescu (conspirativ Georgescu), care a devenit șeful Secției Contrainformații, N. D. Stănescu, care a activat în Secția Contrainformații și a avansat până a funcția de director-general al Serviciului, în perioada martie-aprilie 1945. C.2. Rezultate obținute în activitate Unul din cazurile cele mai importante în desăvârșirea capacităților Serviciului Secret

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
aveau o specialitate profesională și se remarcaseră până la angajarea în Serviciul Secret în domeniile de activitate respective. Așa a fost cazul lui Florin Becescu (conspirativ Georgescu), care a devenit șeful Secției Contrainformații, N. D. Stănescu, care a activat în Secția Contrainformații și a avansat până a funcția de director-general al Serviciului, în perioada martie-aprilie 1945. C.2. Rezultate obținute în activitate Unul din cazurile cele mai importante în desăvârșirea capacităților Serviciului Secret și a încrederii factorilor de decizie, în primul rând

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a pus acest act de sabotaj pe seama lui Rodwell. În ansamblu, eroina consideră că „un destin implacabil, căruia nu i se poate sustrage, o urmărește continuu”, punând-o mereu în legătură cu tot felul de organizații de spionaj, amice sau inamice. Secția Contrainformații nu a omis nici situația internă, mai ales problemele și nemulțumirile create de încălcarea legilor în vigoare. La începutul lunii ianuarie 1937 o notă informativă din Chișinău a atras atenția asupra deputatului de Lăpușna, Văluță, numit într-o comisie la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
deplasat în Germania sub acoperirea de a procura aparatură de specialitate pentru Serviciul Secret. Contactele cu omologii de la Abwehr au dat rezultate, iar cei doi au făcut schimb de date privind U.R.S.S. Niki Ștefănescu a discutat cu șeful Secției Contrainformații din Abwehr despre probleme politice, în timp ce Ionescu-Micandru a abordat organizarea Armatei Roșii. La finalul colocviului s-a stabilit „buna credință și seriozitatea” celor două părți, care au efectuat un schimb de date corect și reciproc avantajos. Anul următor, Moruzov a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
scontate, în principal din cauza fluctuației de personal. În cursul anului 1936 D.G.P., I.G.J. și Secția a II-a Informații au avut mai multe întâlniri în care au discutat posibilitatea de a eficientiza această activitate și plata cheltuielilor aferente. Biroul 2 Contrainformații din Secția a II-a Informații nu a fost interesat în a colabora „activ” la operațiile de verificare și exploatare a corespondenței, ci numai de a fi informat asupra chestiunilor rezultate, îndeosebi cele de ordin militar. Totodată, reprezentanții armatei și-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
să obțină unele succese de marcă. Organele de specialitate au reușit prevenirea și neutralizarea acțiunilor provenite din exteriorul României, însă nu au avut același succes în combaterea unora dintre mișcările extremiste din interiorul arealului național. CAPITOLUL III SERVICIILE DE INFORMAȚII/ CONTRAINFORMAȚII ÎN TIMPUL REGIMULUI PERSONAL AL REGELUI CAROL AL II-LEA (1938-1940) III.1. Evoluția sistemului politic din România La alegerile din decembrie 1937 nici un partid nu a obținut 40% din voturi, astfel încât să poată obține prima electorală și să formeze un

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
birocratism formalist” s-a dovedit nefolositoare pentru administrația județului. În schimb, prefectul a cerut D.G.P. să revină asupra mutărilor decise pentru comisarul dr. Victor Groza (la Timișoara) și agentului de informații Ilie Opriș (la Odorhei), extrem de utili în serviciul de contrainformații, mai ales în zona de graniță cu Cehoslovacia unde mișcarea comunistă s-a dovedit „acută”. În cel de-al treilea guvern condus de Patriarhul Miron Cristea a intrat, ca subsecretar de stat la Ministerul de Interne însărcinat cu conducerea Poliției

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
care a avut menirea „să înlăture improvizația” și să inițieze planuri de acțiune pentru probleme sociale, acțiuni informative/contrainformative, studii profesionale și directive de specialitate. De asemenea, pe lângă Cabinetul ministrului de Interne a luat ființă un Serviciu de Informații și Contrainformații cu „un caracter permanent”, în care au fost încadrați, ca șefi, locotenent-colonel Mihail Cireș și căpitan Ioan Diaconu. Noile modificări organizatorice au cerut timp pentru a se armoniza și omogeniza, însă acest lucru a fost greu de transpus în practică

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sociale și din toate mediile de interes. Ordinul D.G.P.S.S. a cerut să se pătrundă „prin orice mijloc și cu orice preț” în toate mișcările periculoase la adresa statului. Pentru punctarea obiectivelor urmărite au fost emise Instrucțiuni pentru Serviciul de Informații și Contrainformații, care cuprindeau, în detaliu, scopurile, organizarea, mijloacele și metodele de acțiune ce trebuie implementate de ofițeri, detectivi și agenți de informații. Având în vedere „acțiunea antiromânească și de sabotare” a dispozițiilor administrative care au fost constatate la minoritarii din Ardeal

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
structură informativă/contrainformativă, lucru pe care experiența și rezultatele profesionale l-au recomandat. La rândul său, Niki Ștefănescu a revenit, practic, în D.G.P., după ce a activat timp de șapte ani în Serviciul Secret de Informații, unde a ajuns șeful Secției Contrainformații. La 24 octombrie 1938, noul șef a emis un ordin privind reorganizarea profesională a Corpului Detectivilor. Conform noilor directive, activitatea Corpului Detectivilor a fost îndreptată către sistematizarea și concentrarea efortului informativ spre obiectivele de interes, specializarea profesională a funcționarilor și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
îi va duce în Palestina, iar după ce le-a luat banii a dispărut. A fost identificat de Corpul Detectivilor la București, în anturajul „unor samsari cunoscuți” și a fost semnalat organelor Prefecturii Poliției Capitalei pentru a fi reținut. În domeniul contrainformațiilor, Grupa a III-a a primit date dintr-o sursă „foarte serioasă” asupra lui Desideriu Hirsch, consilierul juridic al Legației Ungariei la București și colaborator „intim” al ministrului Laszlo Bardossy. Acesta a fost documentat că adună informații politice din România

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
tratate cu U.R.S.S., bazându-se pe forța militară a acesteia, au început să-și manifeste anumite reticențe, iar Japonia a atacat China (4 iunie 1937), fără teama unei intervenții a Armatei Roșii. Activitatea Grupei I de contraspionaj din cadrul Secției Contrainformații a S.S.I., desfășurată în cursul anului 1939, a avut ca prim obiectiv descoperirea organizațiilor și cazurilor de spionaj, precum și identificarea și stabilirea activității desfășurate de persoanele suspectate pentru diferite fapte care interesau siguranța statului român. Un număr de 22 de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
contrainformativă, acțiuni informative și operative. Pe întreg anul 1939, Biroul Evidenței a primit spre executare lucrări de la Marele Stat Major (1561), Ministerul Apărării Naționale (45), Ministerul Aerului și Marinei (38), Corpul 2 Armată (10) și, bineînțeles, de la organul superior, Secția Contrainformații (256). Au fost executate și finalizate toate cererile de la Secția Contrainformații și Corpul 2 Armată, în timp ce pentru celelalte instituții procentul a fost diferit (28 la Ministerul Aerului și Marinei, 40 la Ministerul Apărării Naționale și 968 pentru Marele Stat Major

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a primit spre executare lucrări de la Marele Stat Major (1561), Ministerul Apărării Naționale (45), Ministerul Aerului și Marinei (38), Corpul 2 Armată (10) și, bineînțeles, de la organul superior, Secția Contrainformații (256). Au fost executate și finalizate toate cererile de la Secția Contrainformații și Corpul 2 Armată, în timp ce pentru celelalte instituții procentul a fost diferit (28 la Ministerul Aerului și Marinei, 40 la Ministerul Apărării Naționale și 968 pentru Marele Stat Major). La activitatea informativă s-au adăugat și informațiile obținute în diverse

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
luate de clasa conducătoare, în principal de regele Carol al II-lea, cel care și-a asumat conducerea țării din februarie 1938. C. Secția a II-a Informații din Marele Stat Major C.1. Extinderea parametrilor informativi Serviciul de informații/contrainformații al armatei a continuat să reprezinte una din instituțiile de bază în sistemul securității naționale și în timpul regimului de autoritate monarhică, însă s-a situat în urma Serviciului Secret, care a dominat perioada respectivă. Accentul intelligence-ului militar a fost direcționat pe

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
domeniul ofensiv, însă metodele au impus o permanentă monitorizare a persoanelor, un control „riguros” la punctele de frontieră și o „strictă” supraveghere a călătorilor din trenuri și de pe celelalte mijloace de comunicații. Au fost identificate cazuri în care serviciul de contrainformații ungar a intenționat „să-și strecoare” agenții în rândurile Secției a II-a române, însă acțiunile au fost descoperite la timp. Analiștii militari au apreciat că, în Ungaria, printr-o educație „adecvată” a populației, structurile specializate tind să transforme fiecare

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
strecoare” agenții în rândurile Secției a II-a române, însă acțiunile au fost descoperite la timp. Analiștii militari au apreciat că, în Ungaria, printr-o educație „adecvată” a populației, structurile specializate tind să transforme fiecare cetățean într-un agent de contrainformații. Un alt studiu elaborat de Secția a II-a a prezentat conducerii „Szabad Csapatok” (Trupele/Cetele Libere), înființate cu scopul de a acționa defetist „pe teren” în teritoriile revendicate de Ungaria. Recrutarea a fost efectuată, inițial, din rândurile Organizației „Nyilas

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
extern, care să documenteze în cercuri cât mai largi erorile tezelor ungare. Prin mișcarea antirevizionistă, înființată în România, să se inițieze campanii de presă și elaborarea de lucrări științifice pentru a combate argumentele Budapestei. Pe plan intern, serviciul de informații/contrainformații al armatei a propus desființarea Partidului Maghiar, interzicerea preoților și învățătorilor minoritari de a activa politic, obligativitatea școlilor de stat sau confesionale de a avea profesori români, care să predea limba română și istoria națională. Publicațiile maghiare din România au

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
cu conaționalii minoritari din alte state și din rândul cărora s-au recrutat colaboratori valoroși. Cel mai dezvoltat organ informativ a aparținut armatei germane, care avea două paliere - unul conducător, respectiv cel activ - și trei direcții de acțiune principale: informații, contrainformații, studiu și tactică; propagandă; presă. Ministerul de Război a reprezentat cel mai important segment de conducere, acesta având un serviciu de informații organizat pe patru secții - Secția de protecție, Secția pentru străinătate, Secția pentru interior și Secția armatelor străine - care

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
segment de conducere, acesta având un serviciu de informații organizat pe patru secții - Secția de protecție, Secția pentru străinătate, Secția pentru interior și Secția armatelor străine - care conduceau „întreaga activitate” specifică. Secția de protecție era „organul central” de informații și contrainformații, organizat în șase grupe, iar grupele erau alcătuite din referenți. În 1935, Secția a avut încadrați 50 de ofițeri și referenți de specialitate, însă numărul acestora a crescut în anii următori. Secția pentru străinătate a primit rolul de a urmări

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Serviciul de Siguranță avea în frunte pe Reinhard Heydrich, inițial șeful Poliției Criminale, care și-a extins treptat activitatea pe lângă Statul Major al marilor comandamente teritoriale. Aceste nuclee au supravegheat toate evenimentele politice interne și au analizat individual cazurile de contrainformații identificate, luând măsurile care s-au impus. Deși în Germania nu exista o lege specială contra spionajului, autoritățile au avut la dispoziție legi, decrete și instituții care au urmărit această problemă. Controlul muncitorilor a fost inițiat în 1936 și a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a bazat pe experiența acumulată în primul război mondial, pe studiul metodelor utilizate de adversari, la care s-a adăugat o organizare care „nu are asemănare în întreaga lume”, după cum au apreciat analiștii militari români. În concluzie, serviciul de informații/ contrainformații al celui de-al III-lea Reich a primit următoarea calificare: „este cel mai perfecționat și cel mai gigantic organ de informații din toate statele civilizate”. Având în vedere dezvoltarea și extinderea acestuia în România, Secția a II-a a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
definită activitatea contrainformativă și au fost prezentate acțiunile preventive și represive pe acest palier. Aplicarea acestor instrucțiuni trebuia să constituie o preocupare principală a șefilor de departamente, instituții, organizații și întreprinderi, iar funcționarii și lucrătorii să devină elemente active de contrainformații în sfera lor de activitate. În esență, s-a urmărit înfăptuirea unei strânse colaborări între autorități și cetățeni pentru a împiedica actele subversive, prin păstrarea secretului, prin informarea rapidă a organelor specializate și prin dezvoltarea unui spirit de disciplină și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în special petrolul necesar mașinii de război, au fost analizate în studii și lucrări distincte, care au prezentat, pe larg, toate etapele pregătirii, desfășurării și finalizării acestei acțiuni, în care un rol important l-au deținut serviciile de informații și contrainformații din Germania, Marea Britanie, Franța și România. Normele de protecție în porturi au fost stabilite prin Instrucțiunile pentru autoritățile din porturile dunărene spre a împiedica actele de sabotaj care ar periclita navigația, încărcarea și descărcarea vaselor în porturi, elaborate de Secția

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
prin Instrucțiunile pentru autoritățile din porturile dunărene spre a împiedica actele de sabotaj care ar periclita navigația, încărcarea și descărcarea vaselor în porturi, elaborate de Secția a II-a, Biroul 2, Subbiroul 1. Acestea au prevăzut măsuri active de informații/contrainformații, cu accent pe utilizarea elementelor umane pentru a preîntâmpina eventuale cazuri de spionaj și sabotaj. Măsurile au avut la bază unele date că „s-ar intenționa” blocarea fluviului și a posibilităților de încărcare/descărcare a materiilor prime din porturi. Pentru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]