689 matches
-
în bufetele unde poposea de la primele ore ale dimineții, transa bahică devenind o stare cronică, cvas-permanentă) cum se conturează adevărata etică a intelectualului, strict în spațiul culturii înalte, sau cu ajutorul unor contraste venind din viața privată (când Liiceanu îi relatează, contrariat, câteva episoade în care niște celebri "scriitori români la Paris" se pretează la niște gesturi mai mult decât penibile, Ivănescu le găsește scuze voit naive). Răspunsul e mereu altul decât cel scontat, concluziile așteptate sunt răsturnate, adevărurile - întoarse pe dos
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ta ca pe o pasiune, făcând dintr-o necesitate - ce altora le pare insipidă și umilitoare! - o activitate creatoare, o formă a libertății, deci. Și eu, În ceea ce mă privește, În ciuda atâtor decenii pe care le-am trăit opresat și contrariat brutal de un regim totalitar, nu am Întrevăzut libertatea În primul rând decât ca o formă a creației individuale; apoi, doar ca pe o formă a libertății sociale. Și, prin aceasta, m-am considerat totdeauna un urmaș, chiar și Îndepărtat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie, energică, "vigilentă", demascatoare, tensionată grație succesiunii rapide a afirmațiilor răspicate, chiar apodictice, și a ipotezelor cutezătoare. Theodor Codreanu face figura unui spirit alert și decomplexat, capabil să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cele cam 150 de fabliaux-uri care s-au păstrat, alături de "chantefable" alternanță de versuri asonantice destinate a fi cîntate și de bucăți de proză -, compuse în a doua jumătate a secolului al XIII-lea și consacrate poveștii unei idile adolescentine, contrariate, dar terminîndu-se în mod fericit: Aucassin și Nicolette, prima producție a unui gen reprodus fără încetare pînă în zilele noastre. Fără îndoială, însă, e că marea capodoperă literară a Evului Mediu, scrisă în limba vulgară în speță italiana -, rămîne puternic
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
poveste de dragoste între cei doi, dar mă încurcă Ana. Întreb curios: Ana a fost înainte sau după Maria? După. Sînt contrariat și curiozitatea mă îndeamnă să solicit amănunte: Omule, cum adică "după"? Ana este soacră-sa. Rămîn aiurit, buimăcit, contrariat. Îți bați joc de mine? Nu, deloc. Soacră-sa era tot o bețivă ca și dînsul, se potriveau și aveau cam aceeași vîrstă. Maria plîngea și încasa bătaie de la amîndoi. Plec fără nici un cuvînt. În cap am noțiunile de mahala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
salut. Dar, hei, hei? Un salut și mai mare. Nu este mulțumit și intrăm în muzeu. Chiar de la intrare vezi "buricul pămîntului" care era în centrul Templului lui Apollo. Grecii erau convinși că acolo era cu adevărat buricul pămîntului. Rămîn contrariat. Or fi grecii atît de ignoranți încît să nu știe că Florin Vitan, prefectul, este buricul pămîntului? Încep și eu să mă îndoiesc de unele adevăruri obținute fără demonstrații. În răcoarea muzeului îmi revin și visez că întreb și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
impresionat de cele văzute și de pățaniile lui Vasa, îl întreb pe amicul meu, aparent impasibil: Dacă Vasa nu ar fi fost o eroare, (avea centru de greutate prea sus) ce-ar fi fost acum Suedia? Mai puțin decît este. Contrariat, continuu cu sondajul. Adică? Ce este Olanda? Ce este Anglia? Ar fi urmat Suedia același drum? Cu siguranță. Dar noi ne-am fi împotmolit în Rusia. De ce? Doar ați cucerit Moscova. Și? Am devenit stăpînii lor? Suedia ar fi devenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
punga s-o porționez. Am spus, Ibisate, nu-i nevoie. Sînt intrigat de insistență și refuz categoric. Amicul meu însă insistă, prinde de pungă și trage cu putere. Cum întîmpină rezistență, bagă mîna în sacoșă. Caută ceva și eu privesc contrariat. Ce cauți acolo, omule? Nimic. Verific! Ce verifici? Ceva... După un timp scoate mîna din sacoșă și încearcă s-o ducă repede la spate. Stai puțin, ce ai luat de acolo? Se pierde și din mînă îi cade o greutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am împrietenit de la prima recepție la care am participat. A venit direct la mine și m-a abordat în franceză. Bună seara, excelență, sînt ambasadorul... Bună seara. Eu sînt ambasadorul României. O, nu-i nevoie, domnule profesor, vă știu. Rămîn contrariat! Mă gîndesc că anterior o fi fost în România! Probabil că fața mea exprimă nedumerire. Am citit CV-ul dumneavoastră, știu că sînteți și scriitor, ați fost primar. Sînt într-o postură incomodă. N-am reținut nici măcar cum îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-aș întîmpina oponență și nici observații verbale. Eforturi care nu se justifică. Mă uit atent sub borurile pălăriei să-i văd fața, să văd dacă dormitează sau chiar doarme. Poziția mea este nefirească și un turist se oprește, oarecum contrariat. Îi fac semn și-l arăt pe señor. Devine curios și adoptă aceeași poziție ca și mine, ca să vadă mai bine. Între timp, se mai opresc vreo doi și ne întrec în curiozitate. Doarme? mă întreabă o cucoană de sub o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care rasă stă pe șezlong și care rasă aduce cafeaua? Rasa neagră, adică soțul, pleacă să facă încă o cafea "stăpînilor". Docil, vine cu totul aranjat pe o tavă. Doar două ceșcuțe. Dumneavoastră nu doriți să bem cafeaua împreună? întreb contrariat. Nina sare și autorizează. Adu-ți și tu ceșcuța. Supus, negrul vine cu o ceașca mai urîtă. Încerc să-l antrenez în discuție. V-ați păstrat religiile? Dumneavoastră, albii, aveți zeii cei mai puternici. De ce credeți? Păi, vă ajută să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
iau distanță față de asemenea devieri temperamentale. Îți dai seama că ceva nu e în regulă și te apucă tristețea. E păcatul numărul cinci. Tristețea e starea care survine neîntârziat după un acces de furie, după o pagubă, după o dorință contrariată. Dar există și tristeți fără motiv, angoase difuze, crize de lehamite. Intră, astfel, în scenă un viciu insidios, greu de definit, o adevărată boală a sufletului, care se numește „acedie“: un amestec de somnolență, de adumbrire și instabilitate lăuntrică, o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Cârțan. Cu puține zile înainte, patriotul păstor mă surprinse cu vizita lui la Albergo di Russia. Descinzând ca să ies, numai ce dau ochii de Cârțan ce conversa cu portarul Otelului, încercând să-l convingă că-i este «fratello». Portarul riposta contrariat : - «Ma come, io fratello di questo contandino ?» - «Să trăiți domnule președinte, strigă Cârțan când mă văzu». - «Ce cauți aici, omul lui Dumnezeu, îl întrebai eu surprins.» - «Ce să caut domnule președinte ?...Columna lui Traian. Ca să știu unde să așez Coroana
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
octombrie, se întâmplă minuni !”, spune convinsă o femeie din acel grup. Mai participase anul trecut la pelerinaj, iar acum împărțea sfaturi, în stânga și în dreapta, oricui dorea să o asculte. „Ce minuni, mai exact ?”, întreb și eu, sub privirea tăioasă și contrariată a doamnei, luând de fapt contact cu prima dificultate a acestui teren de cercetare atât de special : încercarea de a te plasa în afara unei situații sociale date, în timp ce încerci, pe de altă parte, să stabilești un contact cu indivizii chestionați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ani, fost elev al învățătorului Ilie Mihăilescu (autorul volumului „Ionică Fluieraș” și tatăl violonistului Aurel Mihăilescu, profesorul de la Gimnaziul „Alecu Donici”). Bătrânul a participat ca hăitaș prin 1911 la o vânătoare cu Sadoveanu pe Deleleu. Ceata vânătorilor a rămas foarte contrariată atunci când, o căprioară adusă în bătaia puștii lui Sadoveanu, a fost lăsată să treacă, povestitorul contemplând sălbăticiunea care se ștergea în hățișul pădurii. După moartea lui Sadoveanu, țăranul cu pricina a făcut un gest care m-a impresionat: s-a
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
seama de unele idei valoroase înscrise pe panouri, s-ar îndrepta multe lucruri strâmbe, deși unii politicieni, umblați prin lume, ar putea spune că Turnul din Pisa stă în picioare tocmai pentru că e strâmb. Analizând aceste înscrisuri, rămâi nedumerit și contrariat că între sute și mii de cerințe, dorințe, păreri, sugestii, nu găsești una, măcar una, care să se refere la românii din afara granițelor României, la acordarea cetățeniei române pentru românii din Republica Moldova, căreia ar trebui să-i spunem „Moldova imperială
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
incapacitatea cunoașterii literelor și scrierii lor. Cauzele frecventei mari a tulburărilor lexicografice în rândul copiilor integrați în clasele obișnuite ale școlii de masă se regăsesc în tulburările de motricitate, în dezorganizări ale funcției vizual-motorii, în tulburări de lateralitate sau stângăcie contrariata, în tulburări de organizare și percepție spațio-temporală sau în tulburări de vorbire. Totuși, am observat că nu există o corelație absolută între tulburările de vorbire și dislexie-disgrafie, deși la elevii cu tulburări severe de limbaj și la cei cu vorbire
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
răspuns: "Data viitoare, când vei publica unul din poemele tale într-o revistă importantă, ai putea, oare, să creditezi, în calitate de autor, faptul că prima carte a Ninei Cassian în America, Blue Apple, a fost tradusă de Eva Feiler?". Răspunsul ei contrariat a fost: "Nu pot să fac asta! Nu am nici o putere!". Răspunsul meu: "Comparativ cu dintele șarpelui, cu atât mai ascuțit este al autorului care nu mulțumește". Nina s-a albit la față, și i-a spus soției mele: "Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vinovăție, două dintre „păcatele capitale” ale lumii contemporane. Fără să fi știut că la fel i-a zis și Zaharia Stancu în urmă cu trei decenii, l-am numit pe Bacovia „marele sfios”. Azi, reluînd Confesiunile lui Darie (1971) descopăr, contrariat, următoarea frază: „Cînd mă năpădesc amintirile mă gîndesc la marele poet și la marele sfios care a fost Bacovia”. Am pierdut un drept de autor, în schimb am dat peste o problemă pe care nu mi-o pusesem: de cîte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aristocrați, "izmenindu-se", pentru prima și ultima oară, așa. Atunci am văzut deschisă ușa principală de la living și în cadrul ei, într-o străfulgerare cețoasă, un domn distins, cărunt și cu un aer ușor somnolent. Era un episod aproape ireal și, contrariat, l-am șters cred din memoria imediată. Abia acum, știind multe alte nuanțe, aș putea înțelege mai exact ce se întâmpla de fapt, iar pentru asta ar trebui evocată aici principala funcție pe care, cu tenacitate și altruism, a întruchipat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o formalitate procedurală. Părând că m-a înțeles, a început cu numele: Mioara Răceanu... După ce mi-a comunicat toate datele solicitate, neavând altceva mai bun de făcut, i-am cerut și doamna Răceanu mi-a pus la dispoziție, tot mai contrariată și convinsă pesemne că o agasez inutil, datele complete despre soțul ei, Mircea Răceanu. Un nume care, iarăși, nu-mi spunea nimic. Când m-a informat că soțul ei s-a născut la Jilava, am făcut imprudența să o întreb
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
acele momente, nimănui nu i-a mai trecut prin minte că trebuie să-mi spună și mie ceva legat de caz. Până la urmă, nu am avut ce face și am întrebat-o unde plecau în acea seară. Deși tot mai contrariată și vădit agasată de aceste întrebări, stupide, firește, într-o anchetă obișnuită, doamna Răceanu a reușit să se stăpânească și mi-a răspuns că fuseseră invitați la o întâlnire protocolară la Ambasada Statelor Unite, o acțiune obișnuită, prilejuită în principal de
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
De furat mai merge ceva, de strigat în piața publică, așa și așa. Dar de scrâșnit și de înjurat cu năduf, nu poate fi oprit nimeni. Înjurăm ... BINE ! (Meridianul, An XI, nr. 30 (808), joi, 8 octombrie 2009) * Am rămas contrariat că în ambele mandate ale sale, bătălia politică a ajuns cu totul vulgară și neproductivă. Nu cred că n-a încălcat legea uneori, apropos de pământurile cumpărate, dar atacurile suburbane la persoane, îl vor târî în multe procese și mare
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
lui Berkovitz, declanșarea furiei, a gândurilor ostile și a predispozițiilor agresive (vezi figura 1, p. 141 ). Formarea experienței emoționale. Nu orice individ care a trăit o experiență neplăcută își declară furia sau teama. Uneori individul se poate simți anxios, deprimat, contrariat, vinovat ... Berkowitz crede că aceste senzații sunt rezultatul unei reflecții aprofundate asupra posibilelor consecințe ale evenimentului și, la nivel general, rezultatul formării personale a experienței emoționale. În acord cu Figura 1 Concepția cognitiv-neoasociaționistă Notă: Adaptată după Geen și Donnerstein, 1998
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de treabă? Probabil, starea de ebrietate a căpitanului englez n-a putut trece neobservată și astfel au hotărât să închidă incidentul, considerându-l fără importanță. Necunoscând orașul nu puteam ști direcția luată. Imediat însă mi-a apărut figura cel puțin contrariată a gardianului, care trăda o sigură îngrijorare. Gândurile mele n-au avut timp să meargă mai departe, deoarece jeepul se oprise în fața porții unei clădiri ce o cunoscusem deja. Poarta se deschise și intrând în curtea interioară a imobilului, se
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]