699 matches
-
Iroise, Marie Înălță capul spre ferestrele camerei. Lumina era aprinsă, văzu silueta lui Christian mergînd În lung și-n lat. Alergă, simțindu-se oarecum vinovată că-l vedea așteptînd-o, dar fericită la gîndul că i se va cuibări la piept. Contrariat, nu o lăsă să zăbovească lipită de el cînd i se aruncă În brațe. - Unde ai fost? Mi-am făcut griji! Arătă spre mobilul Mariei, abandonat pe pat. - Nici măcar nu puteam să dau de tine! - Și eu te-am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tocmai termina de Înfulecat o pizza Vulcano de patru porții. Era instalat confortabil la unul dintre birouri, În fața cutiei cu pizza deschisă dinaintea lui. Se Întrerupse din mestecat, surprins de zgomotul ușii de la intrare. În prag Își făcu apariția Nicolas. Contrariat, jandarmul i se adresă fără menajamente: - Ce treabă ai pe aici? - Vreau să vorbesc cu Pérec, zise băiatul, vizibil foarte Încordat. Vocea lui Nicolas Îl făcu pe medic să se ridice instantaneu În picioare În celulă. Îl interpelă cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din vehicul, apoi Îl Îndemnă să se ducă acasă. Tot mototolindu-și pachetul de cîrpe, În mod vizibil nepricepînd de ce Îi confisca Marie jucăria, dezamăgit și contrariat, Pierric se Îndepărtă În cele din urmă cu părere de rău. Lucas nu era probabil prea departe. TÎnăra polițistă străbătu situl, trecu de tumulus și aruncă o privire În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii. Recunoscu imediat haina din cașmir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gildas, Yves și Loïc... - Ce legătură au cu mine? SÎnt cumva suspectul ideal pentru că sînt un fost pușcăriaș? Marie Îi atrase atenția lui Ryan că seria crimelor Începuse la puțin timp de la instalarea lui la far. Se uită la ea, contrariat. - Mă obligi să Îți atrag la rîndul meu atenția că s-a Întîmplat și după sosirea dumitale la Lands’en. Dar eu nu mă grăbesc să trag de aici concluzii. Lucas preluă rapid ștafeta. - De ce este codat accesul la computer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fost dat În grija unui cuplu de vecini pe care poliția nu izbutește să-i identifice. Și nu mai există nici o urmă a lui pînă la vîrsta de douăzeci și cinci de ani. Marie era sfîrșită de puteri, dar mai cu seamă contrariată că nu Înaintaseră mai mult. O privire aruncată spre ceas, care arăta o oră tîrzie, o demoraliză și mai tare. Băgă de seamă că Lucas zîmbea privind-o. Înălță din sprîncene, Întrebătoare, vag bănuitoare, dar zîmbetul lui se accentuă. - Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vocea.) Judecătorul: Numele dumneavoastră, doamnă! Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): Cleopatra este numele meu după tată. Am optzeci și opt de ani și locuiesc la etajul opt. Nu am fost niciodată măritată, dar mai am speranțe. (Râsete în auditoriu. Contrariat, judecătorul își ridică casca de pe o ureche.) Judecătorul: Speranțe?... (Avocatul acuzării se ridică repede din scaun pentru a face o precizare. Din nou în fața auditoriului.) Avocatul acuzării: Clienta mea încă mai speră să găsească un partener loial lângă care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un creion ascuțit la ambele capete. De ce mi-l dai mie? îl întreb cu gândul la careul cu care m-am întâlnit de dimineață, pe care mi-l imaginez sub șenilele treierătoarei de nisip. Să scrii! Să scriu!? întreb din ce în ce mai contrariată. Ce să scriu? Nu am nimic de scris. Sunt în vacanță. Păi, să scrii tot ce-ți trece prin cap. Așa cum face toată lumea. Unde l-ai găsit? întreb, mereu cu gândul la mașina de treierat nisipul. Și îi smulg aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de sentimentele și latențele lor sau ale ei, despre acei curenți ce survolau în jurul ei, pe care-i simțeau cu toții și știau de bună seamă cum că-i simțeau cu toții. Îi simțeau cu toții mai mult sau mai puțin confuzi și contrariați de-a valma soți, copii, nepoți sau prieteni... Era ceva fascinant legat de prezența acestei femei; ea tulbura aerul în jurul ei, polariza ca un magnet atenția celor doi bărbați. La rândul lor, ei angrenau într-o efervescență și căutare continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sta oricând de vorbă cu Dumnezeu; condiția este să discutăm despre vreme, despre poezie, despre patimile firii. Nu trebuie să cutezăm să știm mai mult. Întreabă-te mai mult și ascultă cum se așterne tăcerea! Mă reașez lângă îngerul ușor contrariat, gata să-și desfacă aripile. Ești un înger complet nesincer! îi mai spun. La fel de nesinceră ți-e înfățișarea; nu se poate spune dacă ești înger sau pasăre. Mă uit semnificativ la mâinile ce-i freamătă pe punga de semințe... Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor, părea ochiul veghetor al lui Dumnezeu, atent la ceea ce se clădea În numele Lui, astfel Încât să nu se mai repete obrăznicia Babiloniei. Apoi arhitectul Își Întoarse capul, dându-și seama că era și poetul de față. Pentru câteva momente, păru contrariat să Îl vadă, apoi chipul i se lumină Într-un surâs palid, În timp ce se ridica În picioare. — Messer Alighieri, e o cinste să primim un prior al cetății pe umilul nostru șantier. Îmi pare rău că maestrul Arnolfo nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu un vârf. Un fel de zgârietură, un soi de desen... — Arată-mi. Repede! Dante se blestemă pentru că nu efectuase el Însuși examinarea trupului, În noaptea când fusese descoperit. — Acum e În subterană, lângă incurabili... Medicul șef Își Încrețise nasul contrariat. — E o simplă zgârietură... — Orice poate fi important. Să mergem. Priorul dăduse ușa de perete și ajunsese deja În galerie. Medicul Îl urmă fără nici un chef. Străbătură În grabă marile Încăperi pregătite pentru Îngrijirea bolnavilor, atingând paturile simple din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
primele cosmohozuri model). Unii s-au oprit și stau așa epuizați pe orbită. Am fost la fața locului, am discutat, am luat măsuri - nimic! În plus de asta, cu satelitul „Veac Nou” se întâmplă lucruri ciudate. — Ce lucruri? spuse Corodan contrariat, simțind vechea durere. — Să spun așa, direct, în plen? șovăi Felix S 23. Spune! — Păi, să vedeți, începu robotul. Era într-o vineri, de Sfânta Laika, și ploua... Episodul 2 Relatarea robotului Felix S 23 — Și, cum vă spuneam, ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
S 23. Pe sugativă, dacă scrii rapid, literele, chiar îngroșate, se mai pot vedea. Pe hârtia mea puteai să tot scrii, nu rămânea nimic. — Și la ce era bună hârtia asta? întrebă Getta 2. — De unde vrei să știu eu? răspunse contrariat Felix S 23. Eu o inventasem, aplicabilitatea se stabilea la alte niveluri. Când am prezentat-o mai sus, m-au întrebat dacă într-adevăr nu se zărește nimic după ce scrii. Am făcut o demonstrație: am luat un pix și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
alte gusturi obișnuite de ciorbă. Ce ciorbă e asta? — Ciorba nr. 3, răspunse tânăra mediocră de vizavi, înfulecând deja cu poftă. — Și - spuse comandantul răscolind cu atenție prin farfurie - pe ce bază e făcută? — Cum pe ce bază? spuse ușor contrariată tânăra. Pe bază de rețetă. Comandantul Aciobăniței mai învârti de vreo două-trei ori prin farfurie, căutând un semn caracteristic, vreun morcov, o legumă recognoscibilă, ceva. — Dar rețeta propriu-zisă - întrebă el - pe ce se bazează în principiu? La auzul acestor cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
politicos denumirile așa încât să fie ținute minte, vă rog, încă o dată, ca să pronunț cum trebuie. Am văzut cum mama și-a ridicat sprâncenele când le-a văzut pe femeile din Canaan cum foloseau sarea și am văzut-o pe Ada contrariată când Bilha a mai adăugat un pumn de ceapă proaspătă la friptura de capră care era deja făcută. Dar părerile erau bine ascunse de zâmbete subțiri și de graba de a prepara festinul. În timp ce femeile pregăteau masa, Esau și Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în cariera de pictor îi alintaseră două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea de a domina, încât nu mai accepta nici măcar din partea unui copil să fie contrazis, contrariat, iar eu îi semănam într-un fel; nu mă interesa decât ceea ce avea legătură cu mine. Era mărunt și rotofei, cu o burtă pe care încerca în zadar să și-o ascundă și, fiindcă avea complexul de a fi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un aer deosebit. — Și nu v-a fost frică? interveni sfios Dodo. Frică de ce? m-am prefăcut eu că nu înțeleg. — Ei, cum de ce? se văzu obligat Anton să precizeze. Frică de el, de Bătrânul. Mi-am luat un aer contrariat: — Domnilor, uitați că eu sunt un artist? Bătrânul mă aștepta, ridicat în picioare, nerăbdător. De ce întârziasem atât? A trebuit să-i explic că îngerul său păzitor, Francisc, se arătase deosebit de exigent la ritualul spălării mâinilor. Ceea ce i-a făcut plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
perechi de pantaloni care îi plăceau în mod deosebit, lăsându-le pe raftul alb al dulapului aproape gol. Legă sacul, se încălță și coborî grăbită scările pentru a duce voluminosul bagaj la gunoi. Observă că trecătorii se uitau la ea contrariați, dar îi ignoră declarând că nu-i pasă deloc și că nu o interesează ce are lumea de obiectat la adresa ei. Lăsă sacul lângă pubelă, gândindu-se că în acest fel va fi ferit de mizerie și luat în condiții
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproșuri. E amărăciunea că, de la Giordano Bruno, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura. Știi prea bine, Galilei, vehemența vine, de multe ori, dintr-o iubire contrariată. Ajungi să nu-i mai dai "bună ziua" cuiva pe care l-ai admirat și te-a dezamăgit. Trebuie să nu uiți că ai fost altfel decât noi și că de aici pleacă toate. Nu poți fi măsurat cu măsura comună
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se întoarcă peste câteva zile pentru excizie, pe care avea s-o facă pe gratis. I-am spus că nu era nevoie, explicându-i că în țara mea nu exista obiceiul ăsta, lucru de care s-a arătat surprinsă și contrariată. Fiica mea mi s-a părut la fel de frumoasă ca maică-sa, și la fel de albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o vedea ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din teacă, o îndreptă spre el și strigă: — Sări! Maddalena fu cât pe ce să leșine. Își acoperi ochii. Eram eu însumi îngrozit. Cu toate astea, messer Jacopo, care ieșise să-și întâmpine ginerele, nu spuse nimic. Părea, firește, foarte contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astea nu se aplică la Ahmed Nour. În plus... — Nu știa nimic. Dintr-odată Maggie își dădu seama de un lucru evident. Era un cărturar de vârsta a doua. Nu avea ce informații să ofere. —Da, așa e. Al-Shafi părea contrariat; căuta capcana. Americanca se dăduse prea ușor pe brazdă. De aceea israelienii trebuie să fie cei care l-au omorât. Ceea ce ar explica și accentul ciudat al ucigașilor. —Exact. Deci sunteți de acord cu mine? Care ar fi motivul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai zbat ușor. Grubi, cu o mătură, încearcă să le adune grămadă. Grubi mătură plictisit, înfrigurat, îmbrăcat într-o manta groasă și înfășurat cu un fular. E îmbătrânit și chinuit. Pe măsură ce mătură și se apropie de fotoliul-leagăn devine tot mai contrariat. În sfârșit, îl vede pe CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE și face ochii mari, pare că-și amintește ceva, rămâne mirat și indecis. Mătură în jurul călătorului, îi trage câteva păsări de sub fotoliul-leagăn, face gesturi largi și insistente, sperând să-l trezească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
savant redutabil, orice s-ar spune - amestecă fără ezitări istoria propriu-zisă cu filozofia istoriei, mistica religioasă, antropologia culturală, ocultismul... - Studiile mele n-au În ele nimic ocult... - Oare? Dar obsesia pentru Marea Lege? Dar teoria lumilor suprapuse? L-am privit contrariat. - Ați spus că nu sunteți specialist În istorie. - E adevărat. N-am spus Însă că nu sunt familiarizat cu activitatea și lucrările dumneavoastră. - În cele din urmă, organizatorii sesiunii de la Roma au acceptat, contrar uzanțelor, ca studiul să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pus Întâmplător și nici gratuit Întrebarea privitoare la creaționism și evoluționism. Așa cum ați sugerat, luate separat, nici una din cele două dogme esențiale nu răspunde mulțumitor la problema apariției vieții și a omului pe Terra. Luate Împreună Însă... L-am privit contrariat. Vorbea serios, Într-adevăr? Cum adică „luate Împreună”? Păi, tocmai aici era problema, că se excludeau, că erau imposibil de conciliat pe fond, În ciuda tentativelor capro-varziste ale unor gânditori, altfel demni de toată stima. N-am spus nimic: să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]