760 matches
-
-l interesează. Dacă Viky se prezintă tot timpul ca fiind draguță, Ioana apare pe rând urâtă și frumoasă. Ioana e un personaj construit într-o logică binară, respectând tezele pentru care teoreticianul Holban pleda, și anume cele ale seriilor de contraziceri simultane. Fizonomia e prezentată într-un mod extremist, fără să existe termen de mijloc. Când se supără Ioana “devine slabă de tot, capătă riduri pe față, vânăt împrejurul ochilor, pistrui mulți iar mișcările sunt fără grații” pentru ca în momentele următoare
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
umbră filosofiei lui Nietzsche și a nihilismului afirmativ, participând, Într-un stil cu totul radical, la contestarea modernității de la Descartes la Hegel. Deleuze este anti- hegelian Într-o manieră radicală. Pentru el, dialectica, În calitate de artă a atingerii adevărului, a descoperirii contrazicerilor În raționamentul adversarului, În calitate de teorie generală a dezvoltării naturii, societății și gândirii, si de metodă de cunoaștere și transformare a lumii, este o ideologie a resentimentului și a neputinței. Prin negativitaea hegeliana se distruge conținutul unui concept pentru a crea
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
reductio ad absurdum, „un act de extremă trufie“, fie reinterpretăm totul, pentru „a găsi o clauză de salvgardare prin care contradicția să fie eliminată“. A reduce la absurd înseamnă a lăsa să se vadă cum asumarea unei teze duce la contrazicere de sine. Adevărul unei teze este stabilit prin dovedirea falsității tezei contradictorii. Procedeul, folosit mult în tradiția aristotelică, este socotit uneori mai puternic decât oricare altul. O singură consecință falsă este suficientă din punct de vedere formal pentru a vorbi
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pierde sensul dialogic al filozofiei. E un mod de a gândi ce ar ține de o formă căzută a filozofiei. Unele 140 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 139. 140. relații sunt înțelese ca simple polarități neutre, iar contradicția - de fapt, contrazicerea - ajunge în simplă dependență de nega ție. În această chestiune ar trebui gândit altfel, consideră Noica. „Este deci absurd să spunem: omul e și altceva decât o ființă rațională. Fiind ceva rațional, el este tot ce este, chiar și ce
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
mea se purta și contra Partidului Național Român care a comis greșeli ireparabile. Cuvintele mele i s-au părut exagerate. Am adăugat că la ultimul mijloc, capabil de a repara această eroare, nu vom avea niciodată recurs, pentru că este în contrazicere cu tot trecutul nostru și cu caracterul intelectualilor de la noi. V-am făcut acest preambul istoric, pentru ca să pot trage concluziunile. N-am nici o nevoie de a fi profet, pentru ca să știu ce curs vor lua evenimentele și care va fi atitudinea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
el ținea pur și simplu să îndeplinească dorința Anei de a vesti pe mamă-sa că e căsătorit. - Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut amândoi. Stănică își trecu mâna prin părul mare, ca un avocat contrariat de contrazicerile clientului său. Aglae sări furioasă: - Ce-asculți tu, Stănică, ce spune el? Nu vezi, săracul, înce hal e? Nici vorbă că l-a atras în casă cu familia ei și l-au strâns cu ușa. - Mă rog, mă rog, insistă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Profesorul recunoaște că lui boala, vârsta etțetera i-au împuținat puterea de a suporta infatuările, țâfna, nesuferita vanitate a tinereții inteligente. Ceea ce nu mai recunoaște în public este că, de la cei mai dotați și mai străluciți dintre discipoli, a întâmpinat contraziceri, a citit recenzii negatoare la studiile lui sau i s-au transmis cuvinte deloc măgulitoare. Pe scurt, a primit lovituri care i-au atins omenescul orgoliu. Iată, între altele, explicația că până la urmă nu acești Ivani tenebroși, ci blândul Alioșa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
catadicsește să se poarte cuviincios, ca o persoană ce ia parte la o sindrofie. Un spectacol de prost-gust, observă nemulțumită tânăra mamă, care face salonul nostru asemănător cu o petrecere de mahala. Dar tot a mahala ar aduce și o contrazicere în public cu soțul ei pe acest subiect, unde, ca și în altele, nu se întâlnesc. Sophie își ascunde chipul nemulțumit în spatele evantaiului și face prezicerea că foarte curând copila va provoca o dandana și se va regreta énormément greșeala
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care cine mai poate rămâne neatins, dacă nu de insultă și calomnie, măcar de o insinuație subțire ? Pentru că de la dușmani trecem la amicii neaflați de față, răul nefiind, bineînțeles, numai în tabăra celorlalți. La fiecare dintre ai noștri am observat contraziceri între spusă și faptă, josnice lașități, mici ticăloșii, alianțe rușinoase ! Despre fiecare dintre ai noștri am putea vorbi destul, și chiar vorbim, pentru că îi cunoaștem mai de aproape... De ce însă, și la această vârstă la care iluziile ar fi trebuit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
conștiința poporului se-ncurcase în mod estrem în urma acuzării de erezie și persecutării pentru niște dogme aprobate ieri-alaltăieri de sinod chiar, dogme despre a cărora înțeles, cuprins și mod de esprimare vuia mereu o logomachie și insipidă, și plină de contraziceri, și fără nici un rezultat hotărât. Voiau să aprofundeze neaprofundabila ființă a lui Dumnezeu și, fiindcă nimeni nu pricepea cum, fiecine se credea în drept de-a o tâlcui cu vorbe goale, cari erau recunoscute de toți de adânci adevăruri. Cine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despre vro legătură pe cale nelegitimă, care s-ar cam potrivi cu feliul de trai al lui Mircea, nu ne putem pronunța din cauza lipsei de date. Supărarea lui Wladislaw pe Ungaria și legătura sa cu Mircea răsărise din purtarea plină de contraziceri și egoistă a regelui {EminescuOpXIV 183} maghiar Sigismund, care, deși ales arbitru în pricinile dintre regele polon și ordinul german din Prusia, totuși în anul 1410 puse trupele sale să irumpă în Polonia sub conducerea lui Siborius, voievodul Ardealului, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai de-aceea nu e capabil d-a fi amăgit pentru [că] aduce cu sine simț prozaic și îndreptat numai asupra adevărului natural. Comp. Bode, Istoria artei poetice eline, III, p. 50. {EminescuOpXIV 237} legile lumei spiritelor. Acesta nu află contrazicerea acolo unde materialul deja ne amintește aparința frumoasă și ține departe cerința unei amăgiri sensuale. Arborele depins, floarea, espresiunea (plină de simț) însuflețită a omului într-o situațiune oarecare nu ne încîntă pentru că privim în el o copie fidelă a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
espresiunei spiritualităței. Ținoarea cea mai spirituală esprimată de-un astfel de ton și e degradată și produce în noi simțirea plină de turment că vedem coprinsul însemnat a unei fantazii pline de avânt încredințat unui vas atât [de] grosier, o contrazicere ce vatămă absolut dispozițiunea îndreptată mereu pe pătrunderea coprinsului (fondului) și a formei. Tonul fără timbru poate, prin spiritualitatea accentului, s-o aducă la espresiunea idealului; tonul ordinar însă cu formă si fond să se pa trundă să se confunde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cât fizionomia reprezintatorului e mai puțin specific otărîtă și totodată și mai volubilă cu atâta corespunde mai mult chemărei sale. Bălănescu C. {EminescuOpXIV 257} lor. Espresiunea specială însă a unei localități, care rămâne în urma espresiunei spirituale a naționalităței, stă în contrazicere evidentă cu idealitatea. Dialectul însă esprimă (ținoarea) fondul ideal a unei națiuni, care se-ndreaptă cătră colectivul spiritelor culte, într-un mod propriu numai unei localități, mod care nu a fost primit în cercul espresiunei devenite (generală) universală. Dialectul ni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pretenția la reprezentarea unei role ar închide în sine o vădită infestare a publicului și a poetului, că în asemenea caz direcția are dreptul unui veto, dar totuși chiar dacă urmarea liberei concurențe ar fi adesea niște produceri greșite și în contrazicere cu puterile actorului, totuși toate acestea n-ar putea să și fie considerante contra întemeieri principiului, tot așa precum unele abuzuri ale presei nu sânt în stare a nimici principiul libertății presei, ca punct de izvorâre a vieței și mișcărei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceste forme în mod necesar de lucruri în sine însele sau numai de intuițiunea noastră despre lucruri. Pe când acei cari susțin realitatea absolută a spațiului ș-a timpului, primeasc-o ca subsistentă sau ca inerentă, se văd nevoiți a fi în contrazicere cu principiele experienței înseși. Căci de se decid pentru cea întîi (în genere partida naturaliștilor matematici), atunci trebuie să admită două lucruri ca nelucrurile eterne și infinite existente pentru sine (timp și spațiu) cari sânt (fără ca ceva real să fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al adevărului nici nu poate fi dat. Fiindcă mai sus am numit cuprinsul unei cunoștințe materia sa, vom trebui să zicem: despre adevărul unei cunoștințe în privirea materiei sale nu se poate da nici un indiciu general, căci ar fi o contrazicere. Ceea ce s-atinge însă de forma numai a cunoștinței (lăsînd la o parte tot cuprinsul) e tot atât de clar că o logică, întru cât propune regulele generale și necesarii ale inteligenței, ni expune într-atîta în aceste reguli criterii ale adevărului. Căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte tot cuprinsul) e tot atât de clar că o logică, întru cât propune regulele generale și necesarii ale inteligenței, ni expune într-atîta în aceste reguli criterii ale adevărului. Căci ceea ce contrazice acestora e fals, pentru că-n asemenea caz inteligența e-n contrazicere cu regulele ei proprii, prin urmare cu sine însăși. Aceste criterii însă privesc numai forma adevărului, adică a cugetărei în genere, și-ntr-atîta sânt cu totul certe, deși nu suficiente. Căci deși o cunoștință poate fi cu totul conform formei logice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
condiția generală, deși numai negativă, a tuturor judecăților noastre este ca ele să nu se contrazică cu sine înșile; căci în caz contrar aceste judecăți sânt nimica, chiar fără privire la obiect. Dar chiar daca în judecata noastră n-ar fi contrazicere, totuși este cu putință ca ea să împreuneze astfel noțiunile cum n-o cere obiectul, sau să le împreuneze fără ca să avem rațiuni apriori sau aposteriori care să ne-ndreptățească a face o asemenea judecată; și de aceea o judecată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cere obiectul, sau să le împreuneze fără ca să avem rațiuni apriori sau aposteriori care să ne-ndreptățească a face o asemenea judecată; și de aceea o judecată poate fi falsă sau nefondată, (deși) chiar daca îndealtfel ar fi liberă de orice contrazicere înlăuntrul ei. Principiul că nici unui lucru nu i se poate atribui un predicat care-i contrazice se numește principiul contradicțiunii și este un criteriu general, deși numai negativ, a oricărui adevăr; de aceea însă se și ține numai de logică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se numește principiul contradicțiunii și este un criteriu general, deși numai negativ, a oricărui adevăr; de aceea însă se și ține numai de logică, pentru că tratează cunoștințele ca cunoștințe în genere, abstracție făcând de la cuprinsul lor: el zice numai că contrazicerea le nimicește și le ridică (aufheben). Dar putem întrebuința acest principiu și în mod pozitiv, adică nu numai pentru a alunga neadevăr sau eroare (întru cât acestea se întemeiază pe contradicție), ci totodată și pentru a cunoaște adevărul. Căci daca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afaceri de grație însă să le păstreze pentru sine. Mai adaog apoi că un principe trebuie să întîmpine pe cei mari cu respect, fără de-a excita însă ura poporului. Multora li se va părea că ideile acestea stau în contrazicere cu exemplul împăraților romani, dintre cari mulți au guvernat minunat de bine și au dovedit excelente puteri ale spiritului și cu toate acestea și-au pierdut tronul și viața prin conspirații. Voi întîmpina obiecțiunea aceasta trecând în revistă caracterele unora
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e, c ar fi rămas, în total sau în parte, această rămășiță de cauză ar trebui să mai producă și alte efecte; efectul lui c ar trebui să fie mai mare decât e (c e), ceea ce însă ar fi în contrazicere cu supoziția, făcută din capul locului, că c = e. Așadar, fiindcă c trece în e, e în f ș. a. m. d., de aceea mărimile acestea trebuiesc considerate ca fenomene deosebite ale unuia și aceluiaș (obiect) princip. Capacitatea de-a putea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din plin posibilitatea construirii unor proiecte de sisteme adecvate, consistente și neparadoxale. Pe de altă parte, un câmp de acțiune pentru logician se deschide aici prin faptul că autoritatea normativă se poate contrazice, iar din punct de vedere logic această contrazicere este foarte interesantă. Se poate încerca fie soluționarea acestor contradicții, fie studierea situației în care se află subiectul supus unor norme contradictorii. Ce pot să spun însă, în concluzie, este că am mers pe calea ușoară a logicii. Calea grea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu și-l amintea decât în cea mai bună stare de spirit, fiind mai întotdeauna împreună cu generalul. Cei doi prieteni nu se mai despărțeau nici o clipă. Prințul auzea uneori discuții zgomotoase și aprinse la catul de sus, hohote de râs, contraziceri vesele; o dată chiar, seara târziu, ajunseră până la el sunetele unui cântec bahico-soldățesc, care începuse brusc și pe neașteptate, printre interpreți fiind ușor de recunoscut generalul, cu vocea lui răgușită de bas. Dar cântecul nu se închegă și se întrerupse iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]