9,951 matches
-
Melancolie) Dac? odinioar? „credin? a" cea care „zugr?ve?te icoanele-n biserici" Îmb?ls?mă sufletul poetului cu ale sale „pove? ți feerice" (simbol al vârstei edenice), acum, cănd „ale vie?îi valuri" i-au mai l?sat „abia contururi triste ?i umbre" pe inima-i „pustie", tabloul lumii este, ca Într-un peisaj expresionist, golit de via??, Înv?luit de „promoroac?": „ Bogat? În Întinderi st? lumea n promoroac?, Ce sate ?i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
deziluzii: „Biserica-n ruin? St? cuvioas?, trist?, pustie ?i b?trân?, ?i prin ferestre sparte, prin u?i ?iuie vântulSe pare c? vr?je? te ?i c?-i auzi cuvântul??untrul ei pe stâlpii i, p?re?i, iconostas, Abia conture triste ?i umbre-au mai r?mas ". „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" st?? ?i fiin?a poetului Între ruinele lumii. „Cuvioas?", „trist?", „pustie" ?i „b?trân?" se stinge ?i pânză argintie a luminii În mormântul cerului. „Biserica-n ruin
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mântesc / uman, fiind st?panițe de acela?i sentiment: „melancolia sfâr?ițului". Semnificativ? pentru aceast? unitate: peisaj stare sufleteasc?, este repetarea aceluia?i vers În dou? secven?e diferite: „Dar de-ale vie?îi valuri, de-al furtunii pas Abia contururi triste ?i umbre-au mai ??mas", ce identific? simbolic ruină credin?ei poetului cu ruină bisericii ?i, implicit, a peisajului. Exist? Ins?? ?i o alt? semnifică?ie pe care o comunic? acest peisaj dominant de „nouri", de „mormântul albastru al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mintea poetului creeaz? spa?îi „nesfâr?ițe", imagini ? i sugestii ce uimesc prin for?a lor plasticizant?. Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" ' se contureaz? pe de o parte la nivelul con? inutului imagistic -fantezia creatoare a artistului f?urind contururi de orizonturi ?i de spa? îi poetice impresionante -, dar ?i la nivelul expresiei poetice; În poezie, cuvantul, imaginea, efectul fonetic creeaz? astfel rela?ia complex? a fiin?ei umane cu spa?iul infinit. Extraordinar „poet al dep?rt?rilor", „dotat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
necunoscute În acest ?inut În care „aburi se ridic? din fund de v?i spre dealuri", „o insul? departe s-a fost ivind din valuri", În care totul devine Inc?rcat de sens, mai aproape de hotarul cunoa?terii; de asemenea, contururile spa?iilor se modeleaz? În func?ie de „lumină" ce se reflect? asupra lor (valurile m?rii „cresc", ??rmul negru „cre?te"). Prin for?a revelatoare a luminii sale, luna „pare s? reînnoiasc? gestul Demiurgului care, f??? a ie? i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sugestie a unei atmosfere ce eman? misterul, vraja unei lumi pe care numai fantezia eminescian? o putea crea. În prima parte a poemului „ ??lin -file din poveste " de exemplu, razele ro?iatice ale lunii ce se ivesc pe cer deseneaz? contururile „str? vechilor codri", ale castelului singuratic ?i ale apelor râului, În fire de lumin? urzite din „vatra de j?ratic" a cerului: „Pe un deal r?sare luna, ca o vatr? de j?ratic, Rumenind str?vechii codri ? i castelul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
devine simbol al transfigur?rii lirice a realului, relevând nonsensul lumii cu iluziile, dramele ?i dezam?girile ei („Apari, tu, lun?-n cer / ?i f? din vis viea??, din umbre adev?r!" „Mure?an") -„amurg al eului" În care „abia contururi triste ?i umbre au ?? mas" (Melancolie). „Poet selenar prin excelen??, Eminescu a acordat straniului element ceresc un loc precump?nitor În opera să ?i a scos În repetate rânduri efecte deosebite de cadru ?i atmosfer? din folosirea perspectivei lunare " . (Zoe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
deapănă amintiri împreună. Pentru regie și scenografie, intertextualitatea este un procedeu recurent în teatrul românesc. Pe scenă, intertextualitatea dramaturgică, de tipul celei cultivate de Horia Gârbea, bănuiesc că ar limita contrastele de neevitat ale montării la exigențele unui desen în contururi realiste, aspirînd la unitatea semnificativă a relațiilor. Cît despre parodie, Stăpînul tăcerii din volumul Doamna Bovary... este o mică bijuterie. Intertextul evoluează plan, numai la nivelul limbajului și limbii personajelor și actualizează cu savoare o epopee politică, la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
printr-o sutură cu ajutorul mâinilor,în fața unei comisii medicale. In jurul fiecărei ființe vii există mai multe câmpuri,iar cel mai important este câmpul electromagnetic.In jurul corpului uman există o “aură”,care difera de la individ la individ atât prin contur,cât și prin culoare. Dupa culoarea aurei se poate deosebi un om benefic de un om malefic. După mai multe cercetări asupra fenomenului Djuna s-a ajuns la concluzia că metoda terapeutică are o influența de natură psihofizică,numită metoda
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
erau placați cu material ceramic de culoare grena.Lumina era stroboscopică. In dreapta mea era practicat un gol de ușa. Am pătruns într-o încăpere ovală. O mulțime de tinere doamne,de vârstă medie stăteau pe scaune înalte,dispuse pe conturul camerei. La prima vedere erau toate genurile de culori:blonde,brune,roșcate și șatene. Toate păreau candidate la un concurs de „Miss”. Costumele de baie le subliniau frumusețea. Ca într-o expoziție,în jurul doamnelor se plimbau numeroși bărbați. Niciunul însoțit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
încât nu poți da un exemplu fără să te amuzi”. E o seara de august.Un ilustru necunoscut rătăcește printr-un mare oraș. Impins de ultimii călători necunoscutul urcă într-un troleibuz.Destinație necunoscută.Este presat din toate părțile.Simte conturul unui trup de femeie.Ii percepe parfumul.O aromă de fruct tropical.Se eliberează un loc.Femeia se așează.Poate să-i observe trăsăturile;poate să facă speculații privind vârsta.Vreo 30 de ani?! Se eliberează un loc lângă ea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și de un tablou în ramă aurie.Tabloul era poziționat deasupra biroului. Emil îl privi atent.Imaginea era compusă dintr-o paletă de culori.Nu distingea subiectul. -Trebuie privit de la distanță,îl sfătui Alinta. Se depărtă de pictură și observă conturul unei corăbii alunecând printre stânci,cu pânzele purpurii strânse.Aivazovski,pictorul mării? -E superb.Are ceva din stilul pictorului Sorin Ionescu.La dânsul tematica o constituie coloristica florală.Cine a pictat tabloul? -Nu-l cunosc pe artist,dar pare-mi-se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
azi, clic, clic, clic, lumile prin care trece, sărind de pe o treaptă pe alta, dintr-o cameră în alta, dintr-un pătrat în altul, ca într-un paradoxal joc de șotron temporal. Cu diferența că fotograful acesta nu vizualizează niciodată conturul pătrățelelor. El nu știe niciodată unde ajunge... Dar sare, fără să obosească. Iar atunci când revine în realitatea sa, intră (probabil) într-o debara obscură și atârnă la uscat fotografiile. Multe fotografii. Dar (din nou probabil) nu le arată nimănui. Fiindcă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
deseori o idee citită într-o formă apropiată, acum uitată), bucuria de a mă surprinde uneori drept "altul" decât cel cu care m-am familiarizat în traiul cotidian; un "altul" apropiat de un ideal de sine ce își schimbă continuu contururile. ٭ Postmodernismul constată falimentul rațiunii sau îl proclamă? Cred că mai curând îi evidențiază caracterul de ideal, de orientare a acțiunii și nu de normă a ei. Înghesuim faptele în ceea ce știm despre posibilul lor, în explicațiile la îndemână sau care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sensuri, și asta o facem, culmea, adăugând cuvinte. Adică, pentru a transmitem mai puțin trebuie să spunem mai mult. O bună parte din sensurile sub care "cad" lucrurile sunt umanizate; lucrurile ne apar încărcate de atribute umane, și asta dă contur lumii. Liantul unei societăți nu-l constituie legea (în sensul juridic al termenului), ci convenția (chiar dacă și legea poate fi gândită, la limită, ca un tip special de convenție). Convenția determinantă în ceea ce privește existența unei societăți o constituie limbajul. Să ne
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de vedere și-l argumentăm cu zel, luptând să-i demonstrăm justificarea în fața altora și a noastră. Ne însușim atât de puternic acel punct de vedere încât el devine o parte din Sine, în dovedirea lui jucându-se unul din contururile propriei identități. Acesta este unul din motivele situației în care luăm în mod personal o dezbatere asupra ideilor. Deontologia dezbaterilor publice ne cere să evităm personalizarea ideilor pentru a putea fi deschiși la argumente; din punctul de vedere al dialogului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
idei ce nu convin multora, idei care, odată rostite, trec parcă neauzite, fiind absorbite de gaura neagră a unei uitări forțate. La limită, avem chiar și capacitatea de a nu auzi vorbele ce nu ne plac. Acest "auz selectiv" dă conturul locului în care se pierd ideile ce ne deranjează. Marea provocare lansată de E. Lévinas o reprezintă încercarea de a gândi renunțând la unificare, la legare, la totalizare. Este o gândire fără capăt ce se orientează către infinit. Punctul de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
lecturile anterioare suprapuse (sau concomitente) cu ceea ce numim generic experiență de viață; astfel, creatorul umple golul ivit prin evoluțiile creatoare ale altor autori, ca și cum ar umple de culoare o carte de colorat. Abia geniul este cel care reușește să traseze conturul unor noi schițe; dar și el pleacă de la ce au făcut alții înaintea lui. Și așa se ajunge la tăria conceptului de umanitate. Păcat capital: a scrie fără a avea nimic de spus. La asta obligă sistemul de evaluare universitară
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
prezența cărora devenim mai înțelepți. Ce face diferența? În plus, noi ce declanșăm în alții? Iată o dimensiune a umanului care ne scapă! Pare-se că doar îngerii mai pot constitui răspunsul. Fiecare spusă a noastră antrenează cu ea un contur al alterității; prin ea presupunem un mod de-a fi cel puțin al unei conștiințe. Enervarea pe ceilalți dă seama de o neconcordanță între modul în care rostirile noastre le-au proiectat contururi și răspunsul diferit față de ceea ce anticipasem al
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
spusă a noastră antrenează cu ea un contur al alterității; prin ea presupunem un mod de-a fi cel puțin al unei conștiințe. Enervarea pe ceilalți dă seama de o neconcordanță între modul în care rostirile noastre le-au proiectat contururi și răspunsul diferit față de ceea ce anticipasem al acestora. Când ceilalți ne greșesc suntem deci vinovați de o deficitară presimțire a lor. În tot acest joc conceptul de realitate nu este decât ultimul contur la care am reușit să ajungem. În
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în care rostirile noastre le-au proiectat contururi și răspunsul diferit față de ceea ce anticipasem al acestora. Când ceilalți ne greșesc suntem deci vinovați de o deficitară presimțire a lor. În tot acest joc conceptul de realitate nu este decât ultimul contur la care am reușit să ajungem. În bună măsură clasificările prin intermediul cărora sistematizăm lumea sunt rodul modului nostru de gândire, ele derivând în special din formele de organizare a învățării. Altfel spus, nu știu câte din clasificări ar mai fi existat dacă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
verificate. Împlinirea a 600 ANI DE ATESTARE DOCUMENTARĂ, la 18 aprilie 2009, a așezării și 175 de ani de când localitatea LESPEZI a fost declarată TÂRG, la 1 iunie 1825, reprezintă un prilej de reflecție și orgoliu pentru ca monografia să prindă contur. Despre Lespezi s-au scris și pagini de frumusețe stilistică, dar cu conținut documentar, însă s-au păstrat într-un număr mic, iar altele sunt risipite prin diverse publicații greu de găsit. Lucrarea își propune să devină un instrument util
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
corp fizic are o inerție a sa în fața coroziunii timpului. Scoarța pământului rezistă imploziei celor ce viețuiesc pe ea. O casă cu oamenii ei rezistă furtunii, în timp ce furtuna încearcă să îi transforme în stihie. Piatra vrea să rămână piatră, cu contururile și duritatea ei de piatră și cu măcinarea, lăuntrică, lentă și infinită; fluviul să fie curgere și aluviune; trupul să își forțeze celulele să producă etern ca el să poată fi în continuă mișcare; omul să fie el cu plăcerile
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
să se topească în aer și aerul pe locul acela se reface fără urmă. Toată claritatea lumii absoarbe viața noastră." (p. 137). E claritatea, mai bună decît a oricărei poze în culori, a fotografiei în sepia. Frumoasă, suplă, elegantă. În contururile ei, cîtă umbră! Cîtă nevoință trăită, pentru liniștea unei amintiri...
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
arborescențe genealogice, mai încolo, în Harta caporalului Maximilian Scurtu. Reiau, așadar, întrebarea inițială și îi adaug, en passant, răspunsul. Unde, în structura acestor povestiri, apar faliile care justifică fragmentarea suplimentară a celor câtorva insule narative? Ce anume face, între un contur și replica acestuia, diferența? Gradul diferit de ficționalizare. Cunoscându-l pe Florin Manolescu drept un specialist în jocurile cu mai multe strategii, problema nu riscă să cadă în gol. Mentaliștii se pretează, așadar, de minune unor asemenea investigații de amănunt
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]