754 matches
-
ar trebui să se reflecteze mai mult și în România. Cum se produce metanoia, conversiunea la o doctrină ce pare să ofere aderenților o clavis universalis, în timp ce scepticilor le apare ca un sistem închis? Care sunt circumstanțele, motivațiile și cauzele conversiunii? În Statele Unite, în diverse universități și colegii, dar și în diverse cluburi, asociații și alte instituții (mai curând modeste, adesea având o dimensiune confesională sau ideologică dominantă, chiar dacă trebuie să adopte câte ceva din verbiajul „multicultural”), întâlnești o mentalitate sectară (de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
România, deja înainte de 1989, o raliere încruntată la diverse paradigme cu veleități de piatră filozofală, de la curente filozofice, logice și epistemologice analitice la ortodoxismul deja încercat, cu triste rezultate, între cele două războaie mondiale. Ca și în alte părți, asemenea conversiuni, chiar la doctrine laice, au o nuanță agresiv-defensivă, când nu de-a dreptul soteriologică (dar e vorba de mântuiți care nu se mulțumesc cu pacea interioară și spațiul privat, ci se duc în agora pentru a se bate cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de la auctoritas la potestas, tranziția se poate face pe nesimțite, atât din perspectiva individului implicat în proces, cât și din cea a observatorilor; printr-un derapaj fără sfârșit pe slippery slope; sau brusc, printr-un act de adeziune, printr-o conversiune, printr-o formă sau alta de oportunism, prin șantaj și sub amenințare, mereu sub presiunea istoriei. Cedând „tiranului interior”, intelectualul se prăbușește asemenea unui înger damnat, subjugat de demonia puterii, apoi de puterea însăși. Căderea sa în plasa tiraniei este
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de două noi aspecte care au schimbat în bună parte atitudinea clerului, pentru că acesta la rândul său s-a grăbit să-l imite pe Papa Silvestru în atitudinea lui. „Ah Constantine! - striga Dante - câte rele n-au izvorât - nu din conversiunea ta - ci din zestrea pe care a primit-o de la tine primul papă bogat’. Iubirea de câștig și patima bogățiilor au prins rădăcini adânci pe care spiritul legendar al timpului avea să-l consacre, spunându-se chiar că un înger
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de complementaritate, pe care o vedem exprimată și în vocabularul disciplinelor respective, psihologie și psihopatologie. Un aspect nou, în vocabularul și discursul despre tulburările psihice este adus de psihanaliză și psihoterapie. Apar termeni noi cum ar fi: catarsus, refulare, sublimare, conversiune somatică, protecție, transfer, complexe ideo-afective etc. Asistăm prin aceasta la o diferențiere internă a limbajului psihologiei și al psihopatologiei, în raport cu atitudinile doctrinare și modalitățile de acțiune practică asupra vieții psihice umane, normale sau patologice. Cum era și firesc, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de tip senil (demență senilă și presbiofrenia). b) Demențele secundare unor leziuni organice cerebrale de tip vascular, infecțios (luetic), traumatic, toxic (alcoolismul) etc. II) Tulburări mixte, psihosomatice, în cadrul cărora tabloul clinic este dominat de tulburările somato-viscerale, ca o consecință a „conversiunii somatice” a tulburărilor psihice, așa cum sunt ele întâlnite în următoarele situații: a) Conversiunea somatică din cursul isteriei. b) Afecțiuni clinice sine materia, psihice, somatice sau psihosomatice, induse sugestiv fie prin imitația altor bolnavi cu care individul vine în contact, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cerebrale de tip vascular, infecțios (luetic), traumatic, toxic (alcoolismul) etc. II) Tulburări mixte, psihosomatice, în cadrul cărora tabloul clinic este dominat de tulburările somato-viscerale, ca o consecință a „conversiunii somatice” a tulburărilor psihice, așa cum sunt ele întâlnite în următoarele situații: a) Conversiunea somatică din cursul isteriei. b) Afecțiuni clinice sine materia, psihice, somatice sau psihosomatice, induse sugestiv fie prin imitația altor bolnavi cu care individul vine în contact, fie prin inducție din contactele repetate cu medicii (consultații medicale repetate la diferite specialități
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primitive: - reacții explozive constând din agitație impulsivă, stări confuzionale sau crepusculare cu un mare potențial agresiv (suicid, omor, incendiu, viol, fuga, furt), - refulare cu formarea de complexe ideo-afective, ceea ce poate constitui o serioasa potențialitate pentru o viitoare nevroză sau psihoză, - conversiune de tip isteric (motor, senzorial, somatic sau psihic). b) Reacții ale personalității, determinate de tipul constituțional al subiectului și de modelul de răspuns al acestuia din punct de vedere emoțional-afectiv. El poate avea următoarele aspecte: paranoia senzitivilor, depresii reactive, fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
autism, dispoziție tristă, depresie. 3) Dezvoltările isterice Acestea se consideră a fi legate de complexele sexuale ale bolnavului fixate încă din copilăria acestuia (S. Freud). Se notează existența unei sugestibilități crescute, tendința la exhibiționism, imaturitate emoțional-afectivă, tendința la forme de conversiune isterică. În psihobiografia acestor indivizi se notează existența unor carențe emoțional-afective familiale în copilărie (absența tatălui, mame care și-au neglijat rolul etc.). 4) Dezvoltările ipohondriace Acest tip de tulburări sunt puse în legătură cu patologia pulsională (Hansen). Frica, suspiciunea, organizate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale vieții instinctuale; b) Psihonevrozele sau nevrozele de apărare, care au la baza lor situații conflictuale legate de dezvoltarea afectivă precoce, în special cea a sexualității infantile și în cadrul cărora delimitează următoarele forme: - psihonevrozele structurate sau de transfer (isteria de conversiune, nevroza obsesională și nevroza fobică) ale căror conflicte inconștiente sunt reactualizate grație transferului indus în cursul curei psihanalitice; - psihonevrozele narcisice, oare corespund, după S. Freud, cu PMD; - psihozele propriu-zise, reprezentate prin schizofrenie și paranoia. Un moment important este reprezentat de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pot dispare tot sub influența sugestiei sau a persuasiunii. Din punct de vedere clinic nevroza isterică se caracterizează prin diferite tulburări somatice, tranzitorii sau de durată, fără un substrat organic cerebral sau somatic; tulburări cunoscute sub numele de „simptome de conversiune”. La acestea se mai adaugă tulburări psihice de un mare polimorfism și de un anumit profil caracterial specific, cunoscut sub denumirea de „structura mintală a istericilor” (P. Janet). P. Janet a insistat în mod deosebit asupra „structurii mintale a istericilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu caracter de crize paroxistice, tulburări durabile de caracter și comportament. Le vom dezvolta în continuare pe fiecare dintre acestea. Simptomele somatice care apar în cursul nevrozei isterice interesează toate organele și ele sunt expresia unor dereglări neurovegetative de tipul conversiunii somatice, specifice isteriei. Se notează în toate cazurile absența oricăror atingeri organice. Simptomul de conversiune isterică este reversibil, având un caracter pur funcțional, nelezional. În cadrul simptomelor somatice menționăm următoarele tipuri de tulburări: - Tulburări de motricitate și tonus muscular, de tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuare pe fiecare dintre acestea. Simptomele somatice care apar în cursul nevrozei isterice interesează toate organele și ele sunt expresia unor dereglări neurovegetative de tipul conversiunii somatice, specifice isteriei. Se notează în toate cazurile absența oricăror atingeri organice. Simptomul de conversiune isterică este reversibil, având un caracter pur funcțional, nelezional. În cadrul simptomelor somatice menționăm următoarele tipuri de tulburări: - Tulburări de motricitate și tonus muscular, de tipul clasic al „crizei pseudo-convulsive” sau „epileptoide” clasică, descrisă la vremea sa de J.M. Charcot, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
multiformă care „maschează” simptomatologia psihiatrică, de fond a depresiei. Termenul de depresie mascată desemnează procesul depresiv exprimat din punct de vedere clinico-psihiatric prin manifestări de tip exclusiv somatic (P. Kielholz). Ceea ce caracterizează acest tip de tulburări psihopatologice este fenomenul de conversiune a simptomelor. El se observă, în special în cursul evoluției clinice al depresiilor psihogene și endogene, când procesul depresiv este acoperit („mascat”) de o diversitate de tulburări vegetative sau de tulburări organice funcționale. Cele mai frecvente manifestări clinice ale depresiei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
notează o permanentă stare de tensiune intrapsihică legată de căutarea unui statut și a unui rol psiho-social personal, în conformitate cu propriile lor tendințe și aspirații. Ei sunt permanent nemulțumiți de starea lor. Se consideră nedreptățiți, neînțeleși și lipsiți de drepturi. Momentul conversiunii Acesta este momentul cheie în viața persoanelor cu predispoziție paranoiacă. El se revelează în cazul plasării acestor indivizi în anumite situații-limită care prin problematica pe care o pun determină o schimbare, o deturnare a cursului obișnuit al vieții anterioare. Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este momentul cheie în viața persoanelor cu predispoziție paranoiacă. El se revelează în cazul plasării acestor indivizi în anumite situații-limită care prin problematica pe care o pun determină o schimbare, o deturnare a cursului obișnuit al vieții anterioare. Procesul de conversiune proiectează individul în alt registru existențial, cu o dinamică nouă, total diferită de cea anterioară și pe care bolnavul o „descoperă” ca reprezentând o „vocație” sau care, dimpotrivă, „i se impune” împotriva voinței sale, fiind, în același timp, incapabil de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
registru existențial, cu o dinamică nouă, total diferită de cea anterioară și pe care bolnavul o „descoperă” ca reprezentând o „vocație” sau care, dimpotrivă, „i se impune” împotriva voinței sale, fiind, în același timp, incapabil de a o refuza. Actul conversiunii va schimba „poziția” și „relațiile” bolnavului cu lumea, cu sistemul de valori al acesteia. Prin conversiune, delirul, aflat până atunci în stare larvată, erupe în exterior găsindu-și „forma” și „tematica” de exprimare. Prin actul de conversiune, bolnavul „ia cunoștiință
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descoperă” ca reprezentând o „vocație” sau care, dimpotrivă, „i se impune” împotriva voinței sale, fiind, în același timp, incapabil de a o refuza. Actul conversiunii va schimba „poziția” și „relațiile” bolnavului cu lumea, cu sistemul de valori al acesteia. Prin conversiune, delirul, aflat până atunci în stare larvată, erupe în exterior găsindu-și „forma” și „tematica” de exprimare. Prin actul de conversiune, bolnavul „ia cunoștiință de sine însuși”, dar într-o manieră nefirească, ireală și, în primul rând, ilogică. Noul său
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o refuza. Actul conversiunii va schimba „poziția” și „relațiile” bolnavului cu lumea, cu sistemul de valori al acesteia. Prin conversiune, delirul, aflat până atunci în stare larvată, erupe în exterior găsindu-și „forma” și „tematica” de exprimare. Prin actul de conversiune, bolnavul „ia cunoștiință de sine însuși”, dar într-o manieră nefirească, ireală și, în primul rând, ilogică. Noul său „model de gândire” va fi irațional, neconform cu sistemul de valori, motivat de mobiluri psihopatologice și care-l va deturna de la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manieră nefirească, ireală și, în primul rând, ilogică. Noul său „model de gândire” va fi irațional, neconform cu sistemul de valori, motivat de mobiluri psihopatologice și care-l va deturna de la desfășurarea firească a existenței sale anterioare. Orice act de conversiune este un „răspuns” pe care individul și-l dă la întrebările care-l frământă. Acest răspuns reprezintă un „act de descoperire”. Tensiunea intelectuală a omului de știință, a cercetătorului, constă în conducerea acestuia către „descoperirea adevărului”, pe când tensiunea motivată patologic
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-l frământă. Acest răspuns reprezintă un „act de descoperire”. Tensiunea intelectuală a omului de știință, a cercetătorului, constă în conducerea acestuia către „descoperirea adevărului”, pe când tensiunea motivată patologic a bolnavilor psihici, îi conduc către „descoperirea erorii”, a gândirii delirante. În urma conversiunii bolnavul „va vedea” în mod diferit, față de starea sa anterioară, atât propria sa persoană, cât și lumea exterioară, producându-se în felul acesta între bolnav și lume o „ruptură ontologică”. El va dori și va acționa, conform ideilor sale delirante
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
va dori și va acționa, conform ideilor sale delirante, în direcția schimbării lumii, a societății, a sistemului de valori, după noile sale „idei” venind astfel în conflict deschis cu ordinea socială. Dezvoltarea delirantă. Aceasta este etapa care urmează „crizei de conversiune” a personalității acestor indivizi; în prima fază este elaborată clar tematica delirantă. Ulterior se constată schimbarea modului de existență a bolnavului, acesta fiind în totalitate preocupat de efortul de „realizare” practică a propriilor sale idei delirante (erotice, reformiste, pasionale, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somatice ale unor tulburări psihice; manifestări somatice în cursul evoluției clinice a nevrozei obsesionale sau a psihozelor; tulburările psihice din cursul nevrozelor au adesea un caracter predominant somatic, ca formă de manifestare clinică (oboseală, insomnii, scăderea libidoului etc.); manifestări de conversiune motorie sau senzorială a unor tulburări psihice; tulburări neurovegetative datorate unor disfuncții emoționale (cardiospasme, vomismente, constipație sau diaree, astm bronșic, dificultăți de micțiune, ulcer gastric sau duodenal, hipertensiune arterială, dermatoze diferite); influențele psihogene asupra unor procese metabolice, endocrine sau imunitare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
polimorfism clinic, difuz și mobil, destul de greu de sistematizat, sunt, în esența lor, tulburări ale „utilizării propriului corp” de către bolnavi. Ne aflăm în fața unei patologii specifice, ca dinamică interioară, a schemei corporale sau a imaginii propriului corp. O patologie de conversiune, în cursul căreia persoana aflată în suferință elaborează o reinterpretare a normalei sale imagini corporale, într-o direcție a anormalității printr-o deplasare a investirii libidinale, în sensul unei înlocuiri a acesteia cu durerea, cu suferința, în general. Corpul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legătură între diaree și constipație și fantasmele nevrotice infantile. Pentru H.M. Fox există un raport strâns între tulburările clinice intestinale și dezvoltarea emoțională din prima copilărie. F. Deutsch susține că orice tulburare somatică de origine psihică este de fapt, o conversiune. În cazul conversiunii un „eveniment psihic” se poate exprima printr-o tulburare somatică care-l maschează; în felul acesta se afirmă că orice funcție somatică se găsește, de fapt, într-un raport de determinare cu conținuturile psihice inconștiente ale persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]