5,191 matches
-
și Martin veți fi foarte fericiți. Te rog să mă crezi că această dorință va fi totdeauna aproape de inima mea. — Nu mă băga pe mine în chestia asta, Antonia. Nu puteam suporta gândul că devine penibilă în fața lui Georgie. Mă copleși un val de iubire protectoare pentru Antonia, o dorință de a o duce undeva departe și de a o ascunde, de a o proteja de privirea tânără și rece a unei sincerități mai riguroase. — Cum adică să nu te bag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
început să-mi construiesc în minte imaginea vieții mele viitoare în apartamentul din Lowndes Square. I-am spus Antoniei lucrul acesta și ea m-a felicitat. Când a venit timpul să plec, s-a agățat de mine și m-a copleșit de sărutări, iar eu am lăsat-o să facă ce vrea. — Iubitul meu Martin, treci diseară pe aici, după cină, te rog mult. Anderson ține foarte mult să te vadă. Atâta doar, să te vadă, mă-nțelegi? Iar acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în cele din urmă am tăcut, și am redevenit eu însumi, perfect conștient de pierderea unică pe care o suferisem. Mi-am acoperit fața cu mâinile și, dacă aș fi avut lacrimi, aș fi plâns. Am rămas astfel mult timp, copleșit de tristețe și de durere fizică, semnul sigur al unei stări emoționale reale. Apoi am auzit, parcă înlăuntrul capului meu, un sunet straniu. Am ridicat ochii, dezmeticit deodată. Când sunetul s-a auzit a doua oară, am recunoscut soneria de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dau o explicație când colega mea și-a ridicat mâna: — Scuzele mai târziu. Mai Întâi Înțelege, mașinile de cursă sunt de domeniul trecutului. S-a deplasat până la geamul minuscul și s-a uitat spre ecranul alb pe care proiectorul Îl copleșise cu atâta atenție nemeritată. — Ar putea la fel de bine rula invers. Oamenii viitorului călătoresc În gând. A vede pe B gândește, și gândește Întrebare. B vede În gând, gândește răspuns. Înțelegere fără cuvinte. Ridică o sprânceană. Dar problemă să Îți ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
După ce am cântărit diferite opțiuni (nume neaoșe germane precum Ingolf, Lothar și Wolfram), m-am hotărât pentru pseudonimul care-mi era cel mai la Îndemână, apoi am continuat să pedalez, accelerând. Pulsul Începu să-mi bată din nou, sălbatic și copleșit de dorință. Nu s-a astâmpărat până n-am deschis ușile hotelului și n-am intrat În foaier - ca și când aș fi trecut peste un prag și, neașteptat, m-aș fi trezit pe un teritoriu sigur. Acum, temperându-mi inima neîmblânzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care nici o ploaie n-o să-l ude vreodată. „OK, barosane“, zice el și apucă noua mea bâtă de baseball de undeva de la mijloc - și, spre uimirea mea, cu mâna stângă acolo unde ar trebui să-i fie dreapta. Tristețea mă copleșește brusc: îmi vine să-i spun Ei, ții mâinile aiurea, dar nu sunt în stare, de teamă să nu izbucnesc în plâns - sau să nu izbucnească el! „Hai, barosane, aruncă mingea“, îmi strigă el și eu mă execut, descoperind, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pasă! O să vând desculț ziare pe stradă. O să mă duc unde vreau, în vagoane de marfă, o să dorm sub cerul liber, îmi zic eu - și, pe urmă, e destul să dau cu ochii de sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii suferite. „Te urăsc!“ urlu eu din toți rărunchii, bușind ușa cu un galoș; „ești o împuțită!“ La auzul acestei măgării, al acestei erezii ce răbufnește pe coridoarele blocului în care maică-mea își dispută cu alte douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ceva îngrozitor, tăticule... În orice caz, o ia pe Hannah (auzi, dom’le, pe Hannah!), pe care până-n clipa aceea n-am considerat-o niciodată a fi obiectul real al iubirii cuiva, o strânge la piept și începe să-i copleșească cu sărutări moaca tristă și neiubită, spunând că fetița ei e singura făptură de pe lumea asta în care mai poate avea încredere... Dar dacă eu am opt ani, înseamnă că Hannah are doișpe ani și n-o mai ridică nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atât se rezumă succesele mele în materie de abateri. Uite ce-am făcut cu Maimuța - am lăsat-o baltă, am fugit înspăimântat de ea, de fata a cărei pizdă am visat s-o ling toată viața. Oare de ce mă simt copleșit la cea mai mică turbulență? Oare de ce se iscă iadul în sufletul meu la cea mai mică deviere de la convențiile respectabile? Când, de fapt, urăsc convențiile astea împuțite! Când, de fapt, nu dau doi bani pe tabuuri! Doctore, dom’ doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Când se întoarce în bucătărie, mama parcă-i un portret de El Greco. — Mâncați, dragii mamei flămânzi, ne zice ea cu glas stins, hai, drăguților, mâncați, dați-i drumul, n-are nici un rost să mai așteptați... Și cine n-ar fi copleșit de durere? Să ne gândim numai la anii ce vor veni - cei doi copilași ai ei orfani, ea însăși văduvă fără nici un sprijin material, și toate acestea din senin, fără nici un alt motiv decât că, exact când să pornească bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și mă așteptam ca orașul să fie cuprins de atmosfera evlavioasă și solemnă a Sabatului. Cu toate astea, mulțimea de evrei se arată a fi - din nou! - voioasă. Îmi studiez mădularul la lumina puternică a zilei și - din nou - sunt copleșit de spaimă când constat că pare să fie într-o stare de sănătate perfectă. Ies din cameră și mă duc să mă bălăcesc în apa mării, cu evreii cei fericiți. Fac baie unde-i îmbulzeala mai mare. Mă joc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Îl văzuse pe doctor cum străbătuse culoarul În sus și-n jos, În sus și-n jos, pe culoarul gol, ca să-și găsească un compartiment pe plac. Acum, fără să fi greșit cu nimic În ce-l privea, iată-l copleșit de oameni, Întrebări și apeluri care Îi asaltau mintea ca un huruit. Ea se așteptă la o izbucnire, la o remarcă rea și critică, una care să-l trimită pe omuleț, tremurând, acolo de unde venise. Blândețea replicii o surprinse. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cât ținea lungimea Rinului, era toată provincia ei. Nu exista oraș, mic sau mare, Între Köln și Mainz unde să nu fi căutat ceva de interes, plantând fraze dramatice pe buzele unor oameni ursuzi, patos pe buzele unor femei prea copleșite de durere ca să mai scoată vreun cuvânt. N-a existat sinucidere, femeie asasinată sau un copil abuzat care să-i fi stârnit cea mai mică emoție. Fusese un artist când era vorba să examineze critic, să privească, să asculte. Lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unei biserici peste și dincolo de copaci, cum se lasă și se-nalță În pasul inegal al omului, frumusețea unui coș ridicându-se spre nori și cufundându-se printre celelalte hornuri. Senzația mișcării trebuia transformată În proză și urgența necesității Îl copleși așa de tare, Încât Își dori să fi avut hârtie și creion câtă vreme Îl Încerca inspirația și se căi c-o invitase pe Janet Pardoe să vină la el după cină ca să stea de vorbă. Simțea nevoia să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am știut. N-am avut cum să bănuiesc. Era acum În compartiment atâta căldură Între ei că, fără să Închidă fereastra, el Îngenunche lângă pat și-i puse mâna pe față, pipăindu-i trăsăturile cu degete curioase. Se simți iar copleșit de gândul nou apărut: „Atât de dulce, atât de scumpă!“ Ea zăcea nemișcată, tresărind din când În când, În scurte puseuri de durere sau Înfiorare. Cineva din vagoanele de clasa a treia Începu să-l blesteme În nemțește pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dacă acesta ar fi fost un tribunal din Belgrad, Își spuse el În gând, cu jurnaliștii luându-și notițe În boxa lor, ar fi luptat pentru fiecare pas. Acum, că nu era nimeni căruia să i se adreseze, elocvența Îi copleșea mintea, născând cuvinte care puneau la zid și cuvinte care ar fi stors lacrimi. Nu mai era omul furios și taciturn care nu reușise s-o impresioneze pe doamna Peters. — Curtea se suspendă, spuse colonelul Hartep. În scurta liniște care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ridicându-se și mergând prin cameră. Trei expuneri! Dumnezeule mare! La ce să mai vrei parchet montat În formă de oase de hering, când tu ai aici mozaic original? Nu prea știu de unde să Încep, am spus, simțindu-mă deodată copleșită de munca pe care o anticipam. —Asta e o Încăpere minunată, cu linii grozave. Ce-ai zice de un tapet de culoarea celadonitului, inspirat de metoda italiană din secolul al XVIII-lea, cu buchete de trandafiri argintii realizați manual prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cuvânt că vorbesc serios, iar În cazul În care vă Întrebați de care, erau YSL1), grămezi de diamante galbene și atât de multă blană de vulpe cât era omenește posibil să se pună pe o femeie fără ca greutatea să o copleșească. Cortul era plin până la refuz, iar În capătul mai Îndepărtat cânta zgomotos o trupă folk rusească. Ni s-a dat Sbiten, un vin fiert care are gust de sirop fierbinte de arțar. Cu tot cu bijuterii, blănuri și zgomot, un lucru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Lauren. Ce să fii? Cea care părăsește! am urlat la el și am Închis, Într-un acces de furie provocat de melancolie și de nenorocirea În care eram. M-am uitat lung la telefonul din mâna mea. Acum mă copleșiseră Îndoielile. Hunter păruse sincer șocat. Și deloc vinovat. Dar, În mod sigur, bărbații vinovați Își cultivă În voce tonuri de nevinovăție, mi-am spus În sinea mea. Și apoi, Lauren Îmi spusese ceva groaznic despre bărbați care se poartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apropiere, cotind spre noi ca și cum ar fi vrut să tragă cu ochiul pe puntea noastră. În răstimpuri, se auzea vocea plăcută a vreunui membru al echipajului Întrebând: „Doriți ceva de băut“? —Auzi? zise Hunter, pe neașteptate. Ce e? am răspuns, copleșită de lene, de nici nu puteam să fac efortul de a-mi deschide ochii. Era mult prea plăcut să zac acolo, pe jumătate adormită, la soare. — S-ar putea să vrei să vezi asta, zise Hunter. Fără nici o tragere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Șifoniere în stilul barocului târziu. Tot nu se mai termină mobilele din lemn de arțar. Intarsii de sidef și de alamă aurită. Ecoul pașilor noștri pe ciment. Pe acoperișul de oțel răpăie ploaia. — Nu vă simțiți, cum să spun eu, copleșit de istorie? zice ea. Scoate cu unghiile ei roz un inel de chei din geanta asortată în alb și galben. — Vă dați seama că, orice-ați face în viață, nu va mai avea nici un sens peste o sută de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de lîngă hotel. O fi avînd vreo urgență la spital murmură, dîndu-și seama că și Vlad îl urmărește cum pleacă. Rămîi tu s-o aștepți vine răspunsul lui Vlad și-atunci femeia va avea de ales între cel ce-o copleșește cu atenții și cel ce se sacrifică pe altarul chirurgiei. Ba nu mai aștept deloc! hotărăște Mihai uitîndu-se la ceas. Dacă vine cursa, o avea atîta minte șoferul să-mi lase geamantanele la bagaje. Salut! Vlad face un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doctorului îi ating partea de sus a coapsei stângi, mișcându-se încet și palpând cu atenție carnea cu degete experte și grijulii. Bull înțepeni și, pentru prima dată în cei treizeci și ceva de ani pe care îi avea, fu copleșit de neliniște. Era altceva decât teama care îl stăpânea atunci când era atins de persoane străine sau trebuia să se dezbrace în fața lor. În asemenea situații, teama lui ascunsă era că aceștia ar putea să-i manevreze penisul ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Ar fi fost ipocrit dacă ar fi protestat prea mult. Mai demult, reușise să se descurce destul de bine ca jurnalist independent, așa că putea să facă din nou chestia asta. Și atunci de ce avea ochii înlăcrimați? De unde tensiunea asta care-l copleșea? I se părea că are gleznele pline cu apă; dacă își apăsa carnea, aceasta se făcea albă, înconjurată de un cearcăn roz. De fiecare dată când le privise, buzele vaginului erau despărțite, ca o analogie a stării lui de spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
om sărac venit de pe Pământ. Când ajunse în fața împăratului Ceresc, acesta îi refuză imediat cererea de a o revedea pe Zhinü. La repetatele rugăminți ale lui Niulang și ale celor doi copii, împăratul le permise în final o scurtă întâlnire. Copleșită de fericire și de durere totodată, Zhinü își întâlni bărbatul și copiii. După un scurt răgaz împreună, împăratul ordonă ca prințesa-țesătoare să fie închisă din nou. Mâhnit peste poate, Niulang împreună cu cei doi copii începură să alerge după Zhinü. Se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]