2,395 matches
-
Pandelică, ridică pe rând fiecare crac al pantalonilor, îi privi pulpele, pe care le pipăi cu mânuțele ei atât de fine și calde ca un șuvoi de apă tămăduitoare, iar lacrimile încetară să-i mai umezească ochișorii ei de mură coaptă, îi reveni zâmbetul pe buze că nu văzuse nicio mușcătură, zise cu un glscior de cinteză trufașe: așa mă bucur!... V-ați speriat degeaba, boierule!... „Prostul... era să omoare bietul câine” Ce bine... că nu v-a rupt piciaorele, și
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
părea să fie conform unui ritual ancestral. Tu doar intrai în rolul ce-ți era desemnat de totdeauna. Repetai aceleași obiceiuri în ritmuri predefinite, transmise ție de bunici și părinți. Era plină de semnificații vacanța la Săliște. Ca un fruct copt, aromat, din care te-nfruptai. Iar noi ne defineam, creșteam, cu suflete pline. Iubitoare." Înțelepciunea sătenilor autoarei este subliniată și de rândurile în care redă câteva vorbe bine cumpănite ale nonagenarului Nicolae Stan Petruțiu, așezate într-o carte cu titlu
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]
-
și nu prea, fiindcă nu-nțeleg despre ce fel de domnnișoară-mi vorbești. - O domnișoară ca oricare alta. - M-ai lămurit buștean. Și cum arată, mă rog, domnișoara asta? E trupeșă, e frumoasă, cum e? - Hm, văd că te interesează! Destul de coaptă. - Vrei să-mi spui că domnul Howard la anii lui... - Ei, ați auzit, fetelor? Am spus eu că bărbaților numai la vrăbiuțe le zboară mintea? - Zău dacă mai pricep ceva!, încercă Mike să se apere. Dar în gând se tot
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 782 din 20 februarie 2013 Toate Articolele Autorului BERE VREAU! Beau o bere din plăcere! Să mă răcoresc cu bere! O bere și nu mai multe! La interval de cinci minute! Cu cârnați și porumb copt, Mai trăiesc și eu cum pot! Cu așa condiție precară, Îmi duc viața de la țară! Cu un astfel de subiect, De ce să nu sa fii poet? Referință Bibliografică: BERE VREAU! Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 782, Anul
BERE VREAU! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352020_a_353349]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ȘAPTE ȘOAPTE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Șapte șuiere de șoapte, Șarjă karmică și sacră Zemuind de fructe coapte Și de voluptate macră. Șapte șoapte-n șapte ceruri Pe altarul cărnii tale, Stalactite cu creneluri În mici peșteri abisale. Șapte șoapte îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de buze Cu mici
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
parcurge prin contemplație, stând pe loc în fața unor tablouri paralele: „Lângă înaltele piscuri albe/ zboară-n ochiul albastru /respirând orizontul dimineții/ așteptarea.// În- tre păduri fără arbori,/ se naște un izvor în inimă/ grăbit/ unde sosește marea lumină / a cuvântului copt. // Toți care înțelesul îl știu /simt/ nești- indu-l. // Visul se-mplinește în ei/ ca într-un lemn,/ în măduva roșie,/ un semn.“ Parabola vrea să spună că, deși nu vedem în interiorul lemnu- lui, totuși simțim semnul care se pune
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
tu și inima petalelor reinventați versul în cântec azimă și lapte cineva spune că acel cântec e al păsării spin altcineva rostește numele lebedei negre undeva cândva cele două ecouri de cântec se reunesc în palma mamei când la sânul copt gura flămândă a copilului soarbe cu nesaț hrana vie a universului albă iubire densă metaforă a vieții într-un pumn de copil care se deschide tot mai larg tot mai larg... 25 mai 2014 Referință Bibliografică: azimă și lapte / Anne
AZIMĂ ŞI LAPTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350560_a_351889]
-
munții musteau de bunătăți. Râul Auras șerpuia voios, alintat de micii afluenți de pe potecile poleite cu frunze arămii. Pe vârful unei coline, nu prea înalte, se puteau vedea clar, două siluete. Erau două tinere, cu trăsături armonioase, de fete abia coapte. Nu le dădeai mai mult de 18 ani de fiecare, deși aveau puțin peste douăzeci. Purtau niște rochii lungi, din fâșii de cânepă semitransparentă, legate la mijloc cu niște curele împletite din piele neagră. Sânii, nu prea mari, dar fermi
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
o silabă mai blândă încât acum răstorn umbrela înapoi m-am săturat am adunat destule umbre clipe deșirate în nimicuri o, Doamne-s câmpuri de minciuni! - și-acum mai înfloreau în urmă-i, Leandru de unde bucurie de unde vis întreg de unde coaptele poteci cu azime prea sfinte spune și tu câtă prostie câtă naivitate într-un călător (Leandru, prieten bun, privește tace-n răspântia în care aparent m-am rătăcit dar știu că el e punct și-n mine crește) liniștea încet
SĂ ZBOR, ALEAN, ALINT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350583_a_351912]
-
mele nu mai erau cuminți și dacă, la început, doar explorau finețea materialului din care era făcută frumoasa ei rochiță, acum se plimbau nerăbdătoare pe sub jupă, dezmierdându-i pulpele catifelate. Sânii îi simțeam mari și frumoși sub forma unor pere coapte, dar din cauza sutienului care îi ținuse struniți, nu-mi dădusem seama până atunci de mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
spiritului. Știu ce este femeia. Delir de îndoieli, văzduhul meu murea, mă amețea, seara pe praf de lună, intram la ea în casă ca într-un templu. Și mă întâmpina ea în toată goliciunea. Un corp de naiadă cu țâțele coapte, cu buze de vișină, cu picioare de sălbăticiune de pădure, cu brațe de meduză, asta era ea. Avea nume de pădure, o chema Căprioara. Știa să mă farmece cu daruri pe care nu le simți decât odată în viață. Doamneee
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
într-un pendul care nu mai tace în care suflă vântul melodic printre frunzele toamnei însângerate ce liric ne-a lăsat această toamnă care nu se mai termină poate vrea să mai cosim odată fânul și să mai adunăm nucile coapte privind cum rândunelele se duc și cum femile-și spală mădularle sub ochii tăi pofticioși prin apa limpede a râului întomnatica gură de iad ce se cască cu mâna rătăcită prin pletele noastre ne amintește de serafimii amăgirii care ne mângâie
PRIETENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351294_a_352623]
-
-se Doamne sfinte Totul, totul pentru bani: Cimitire, oseminte Și prieteni și dușmani Cumpără-se viață, moarte Și înfrângeri și victorii Că sminteala se împarte În delicte provizorii Noi trăim adâncă noapte Că nu ne-a plăcut lumina Fructele mâniei coapte Ne-au înscris în ceruri vina Copleșiți suntem de rele Ce ne-mprejmuie cetatea Dacă ne-am făcut din ele Scutul, platoșa, dreptatea Nu mai este cel drept. Nu e Nimeni s-audă Cuvântul De când Te-am bătut în cuie Noi
IARTĂ DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351441_a_352770]
-
A-VIDUL DINTRE NOI... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 338 din 04 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 4 Decembrie 2011 Se-aude cum a-vidul dintre noi ne soarbe lacom timpul înapoi, timpul mirosind a mere coapte, ziua ta are dureri de noapte... Un dor înalt de nepătruns mă cheamă, de nenimicul meu nu-ți fie teamă, mi-e sete de o liniște ciudată, aș vrea să fiu ce n-am fost niciodată și fericit atunci lui
A-VIDUL DINTRE NOI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351483_a_352812]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MĂRIOARA ȘI COSTEL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului MĂRIOARA ȘI COSTEL Mărioara își pusese Cireșe coapte, alese Câte două, în perechi, Drept cercei, după urechi. - Mărioară, Mărioară, La cireș nu este scară Și așa nu pot să sui În vârful cireșului. Dă-mi și mie un „cercel” ! - Să-l mănânci ? Nu-ți dau, Costel ! El, atunci
MĂRIOARA ŞI COSTEL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350874_a_352203]
-
Plutesc în aer dulci zvonuri de colind. Nu-s păsări să te cânte, doar fluier și viori, Și glasuri de copii de brâu ți se agață Poveștile, a noastre vechi comori Le spun bătrânii pân spre dimineață. Miroase-a mere coapte și-a ludaie, Plesnește-n vas de tuci în vatră mămăliga În suflet de codane începe-acum idila De-o trece postul, nunți vor veni-n ploaie. Azi ți-om cânta de dor și inima albastră Că una-n lumea asta
LA CEAS DE SĂRBĂTOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350923_a_352252]
-
mir ce se aștern, cuminte, Vestind nașterea lui Isus Hristos. Din suflet vă colind, oriunde-ați fi, Vă dăruiesc din inimă cuvântul, De sărbători să fim din nou copii Înnobilând cu dragoste pământul. Să nu lipsească nimănui pe masă Pâinea speranței coaptă-n bunătate, Iubirea să pătrundă-n orice casă Domnească pacea pro eternitate! Din suflet vă colind de Moș Ajun Norocul vă surâdă, mereu cu bucurie Să fim și buni și darnici de Crăciun Cuvântul meu de bine să vă fie
DIN SUFLET VĂ COLIND de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350948_a_352277]
-
din caval, ciobănașul mioritic, toate au simbolul mitic, blagianul vale -deal, românescul ideal. o coloană infinită peste suflet de român, dorul lui pierdut în doine, ce în suflet ne rămân. luna răsărită-n noapte, peste fildeșul zăpezii, grânele din vară coapte lacuri de argint în codru unde se adapă iezii. taine noi săpate-n ceruri spre visări de viitor, un popor martir pe veci ce va naște alt popor. luni, 10 decembrie 2012 Referință Bibliografică: coloana infinită / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe
COLOANA INFINITĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351688_a_353017]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 768 din 06 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Lumina se plimbă pe retină și ochii o rețin acasă o floare a soarelui. Ca o lună multiplicată pe câmp doarme în picioare printre prea coptul miros de grâu ori mustățile crude arămii ale porumbului ce se opresc la râul leneș, dâră de melc. Apa șipotește molcom și ochiul se sperie de ploi, după furtună în ea te poți îneca. Referință Bibliografică: Dâră de melc / Llelu
DÂRĂ DE MELC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351754_a_353083]
-
Alta: Într-o zi, Caragiale hoinărea cu Vlahuță. Ajungând în piața mare, Caragiale zice: - Hai să luăm câte o portocală. Era primăvară. - Hai! - răspunde dl. Vlahuță. Și luarăm fiecare câte o portocală. Vlahuță o desfăcu tacticos pe-a lui: era coaptă bine și plină de zeamă gustoasă. A lui Caragiale era seacă. Marele scriitor nu zicea nimic. Se uita numai la portocala lui, se uita și la a lui Vlahuță, se uita și la negustor și dădea cu amărăciune din cap
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
pirostrii și "bucățile "din tigaie, mușchi și cârnați de porc puși la păstrat în garnițe de lut peste care uneori, câteva ouă întregea prânzul de la umbra pădurii, sau diminețile Crăciunului în care m-au întâmpinat aroma merelor și a gutuilor coapte care se păstrau calde pe colțul plitei ... Am simțit parfumul florilor de salcâm ... căldura soarelui, gerul iernilor ... am fost chiar “sisif” al poleiului cu obrăjorii roșii de ger și sufletul cutezător. Am râs și-am plâns cu fiecare fulg de
RĂDĂCINI -FLOAREA CĂRBUNE, RECENZIE-GABRIELA PETCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351192_a_352521]
-
Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 673 din 03 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului se joacă toamna cu pensonul pe-un șevalet de cer albastru și frunzele se-aștern în somnul chiliei mele de sihastru. miresme dulci de poame coapte ispite vin cu iz de rugă și clopotul, în miez de noapte, răsună în genunchi de slugă. bătăile în toacă, sacre, se-ntorc în mistice ecouri și-un gust străin de mere acre mă-ncoronează cu halouri. și voci din
ROB DE CORVADĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351251_a_352580]
-
pus stăpânire pe sufletul autorului răbufnește ca un vulcan în cuvinte meșteșugite cum numai el știe: „De-ți este dor, trezește-mă la noapte / Și intră-n pat, ușor, ca fulg de nea! / Fă-mă să gust din cele mere coapte / Pe care le-am mușcat, iubita mea!” (“De-ți este dor”), parcurgând în versificația specifică rondelului amintiri, anotimpurile toate, înflorind odată cu ghioceii, narcisele, zorelele și mai apoi, odihnindu-și gândurile pline de Ea în “bobul de mir” din privirea-i
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
simțeam că mama a făcut o minune; mirosea în bucătărie atât de frumos, încât săream la gâtul ei, o sărutam și o întrebam dacă ea face minuni. Dar cu ce era masa plină? Felii de mămăligă fripte pe plită; cartofi copți, frământați cu mujdei de usturoi verde, o grozăvie!. Mama nu mânca însă odată cu fiul ei. Acesta observă și o urmărește. Mânca doar cojile de mămăligă și, pe urmă spre uimirea copilului spunea: Mulțumescu-ți, Doamne!. Sau Mama s-a sculat mai
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]
-
ce am vrut cândva a scrie Să se oftice concurenții Că vor rămâne-n veșnicie. Nu am să scriu versuri abstracte, Nici versuri albe care mint, Și nici versuri degenerate Nu vreau poeme labirint. Vreau strofelor să dau culoarea Cireșei coapte sau a rozei, Versul să murmure ca marea Prins în finețea tuberozei, Iar rimele să ia dulceața Din mierea dulce de albine S-abunde, să le râdă fața Să le citești gândind la mine. Și la a muzelor chemare Într-
LA A MUZELOR CHEMARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352148_a_353477]