2,305 matches
-
un creator inspirat. Despre Sandra Mavhima am scris nu de mult în paginile României literare, când și-a lansat remarcabilul scurtmetraj de dans contemporan Collective Identity. Rămâne să mai aflu câte ceva și despre Simona Deaconescu, pentru care, oricum, premiul pentru coregrafie primit în cadrul Galei Absolvenților UNATC, ca și alte activități din teatre sunt o bună recomandare. De astă dată, însă, nu este vorba despre propria lor creație. Înfăptuirea lor este un act de generozitate, care vădește și o viziune clară asupra
Ca pasărea Phoenix by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4678_a_6003]
-
citit profitabil debutul în proză al lui Ciprian Măceșaru. Ciudat e să vezi doar că doi comentatori experimentați ai literaturii actuale precum Dan C. Mihăilescu și Alex Ștefănescu se dovedesc optimiști cu privire la destinele Superhero-ului, de vreme ce citesc în el „o fierbinte coregrafie meditativă” și în prozator „un autor de prim plan” în devenire.
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
Liana Tugearu Cuvintele din acest titlu sunt o replică care se repetă în piesa dramaturgului american Martin Sherman, Când Isadora dansa, pusă în scenă la Teatrul Odeon de Răzvan Mazilu, creator complex, care a gândit și coregrafia, costumele și coloana sonoră a spectacolului. Figură legendară, Isadora Duncan ocupă un loc aparte în istoria dar și în mitologia dansului de la începutul secolului XX, alături de un contemporan la fel de celebru, Vlaslav Nijinski - două destine tragice, care au marcat însă profund
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
Isadora spânzurată cu propriul șal, înfășurat pe roata mașinii pe care o conducea, Nijinski pierzându-și mințile la numai douăzeci și opt de ani, după o carieră strălucitoare, dar meteorică. Și este un fapt demn de reținut că ambele figuri emblematice ale coregrafiei europene au fost evocate in ultimul an pe scenele bucureștene: Nijinski în spectacolele integral gândite de Mălina Andrei, Isadora în viziunea lui Răzvan Mazilu, urmând scenariul scriitorului american. Față de acest scenariu avem unele rezerve. Martin Sherman, alegându-și un anume
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
Marina Constantinescu Cuvilliés-Theater, München: Sfîrșitul ploii de Andrew Bovell Regia:Radu Afrim. Decor și costume: Helmut Stürmer. Coregrafie: Florin Fieroiu. Lumini: Markus Schadel. Video: Meike Ebert. Dramaturgie: Andreas Karlaganis. Distribuția: Lukas Turtur, Andrea Wenzl, Barbara Melzl, Michaela Steiger, Oliver Nagele, Tom Radisch, Katharina Schmidt, Gotz Schulte, Franz Patzold. Știam că regizorul Martin Kusey, una dintre figurile importante ale
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
cu Filarmonica din Praga. Cu Magda Stief de braț, cu gîndul la prietenie, la cei ce sînt și la cei ce nu mai sînt, am plecat spre Cuvilliés-Theater, la premiera lui Afrim- Stürmer. Florin Fieroiu, și el pe afiș, semnînd coregrafia pentru „Sfîrșitul ploii”. Cu o seară înainte, la Kammerspiele, s-a jucat spectacolul „Susn”, regizat de Thomas Ostermeier. Tot aici, peste cîteva zile, o reprezentație cu „Spate Nachbarn”, o montare a lui Alvis Hermanis după două povestiri ale lui Isaac
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
Română din București, această variantă de Don Quijote a mai fost montată în 1970 de Vasile Marcu și în anul 2000 de Mihai Babușka, ambele satisfăcând cerința de culoare și vivacitate specifice acestei versiuni. De astă dată, pornindu-se tot de la coregrafia clasică concepută de Marius Petipa și de Alexandr Gorski, repunerea ei în scenă a fost încredințată coregrafului ceh Jaroslav Slavický. În măsura în care a intervenit în compoziția unor partituri coregrafice, el s-a dovedit un creator slab, lipsit de fantezie, înlocuind adesea
Don Quijote din nou pe scena Operei din București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4409_a_5734]
-
de generațiile tinere, pentru că a fost mult timp plecat din țară. Întorcându-mă în timp, am posibilitatea să readuc la lumină ceea ce consemnam în paginile României literare din anii 1973, 1975 și anume calitatea interpretărilor date de Pavel Rotaru unor coregrafii de Vasile Marcu (Elanuri, alături de Cristina Hammel) sau de Alexa Mezincescu (Miniaturi lirice și coregrafice, alături de Aurora Rotaru). Și plecând tot de la aceste cronici pot scoate la iveală și momentul primei sale creații în calitate de coregraf. În 1978 semnalam apariția unei
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
act însă, în care cei care o iubiseră pe Giselle, Hans și Albert, pătrund în lumea ielelor - vilis, tinere fete moarte din dragoste înaintea nunții - păstrează integral poezia acestei lumi fantastice, așa cum o zugrăvise Théophile Gautier. Și acest lucru datorită coregrafiei inspirate, semnate acum aproape 160 de ani de coregraful francez Jules Perrot (care apare și într-o cunoscută pictură a lui Edgar Degas, Clasa de dans, din 1874), cât și a scenelor de ansamblu datorate italianului Jean Coralli. Pare uimitor
Pavel Rotaru și Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5861_a_7186]
-
Liana Tugearu O nouă premieră a Baletului Operei Naționale București a reunit, în aceeași seară, lucră rile a două personalităț i distincte ale coregrafiei mondiale, americanul de origine georgiană, George Balanchine, și cehul stabilit de mult timp în Olanda, Jiři Kylián. Piesele alese din creația lor se situează calendaristic la o distanță de cinzeci și cinci de ani, dar nu timpul le distanțează cel
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
la însăși dramaturgia lucrării. Falling Angels este o mică capodoperă, pe care sper să o pot revedea cât mai des și care demonstrează, o dată în plus, capacitatea companiei de balet a Operei Naționale din București de a pune în valoare coregrafii de înaltă clasă, precum cea a lui Jiři Kylián.
Confruntări coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5546_a_6871]
-
și Bogdan Marian Plopean. Kim Sen Zun s-a distins prin acuratețe tehnică, în timp ce Adela Sterp Crăciun, prin finețea, distincția și eleganța mișcării, motiv pentru care invitarea solistei de la Amsterdam rămâne fără acoperire. Alexandru Pilcă, fost elev al Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucureș ti, continuă tradiția familiei și dovedește deosebite calități fizice și tehnice, pentru a căror cimentare un stagiu în maniera școlii ruse ar adăuga mișcării sale fermitatea necesară unei afirmări depline, în timp ce Bogdan Marian Plopean are această
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
English National Ballet pregătit special pentru sărbători. Baletul a avut loc la London Coliseum, o sală mare, în stil baroc, plină până la refuz de copii, dar și de părinți veniți pentru a cunoaște o poveste coregrafică celebră. Spectacolul creat în coregrafia lui Wayne Eagling a fost, într-adevăr, un basm, plin de farmec și poezie, dansat impecabil de o companie valoroasă. Pentru mine, piesa de rezistență a periplului cultural londonez a fost noua producție de „Tannhäuser” a regizorului Tim Albery, despre
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
de astă dată, în cele două piese montate acum de Edward Clug, cu un stil modern pe care nu l-au mai abordat până în prezent, paleta lor interpretativă diversificându-se astfel spectaculos. Născut în România și format la Școala de Coregrafie din Cluj- Napoca, pe care a terminat-o în 1991, Edward Clug a devenit în același an solist al Baletului Teatrului Național din Maribor, Slovenia, iar peste patru ani și coregraf, pentru ca în prezent să fie șeful compartimentului de balet
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
Diaz și Gardel- Le Pera, a fost și prima sa creație, din 1998, și totodată primul său succes, care l-a impus la Maribor, în noua sa postură de coregraf. Spectacol de autor, pentru Tangoul său Edward Clug semnează regia, coregrafia, conceptul de lumini și colajul muzical, scenografia aparținând scenografului sloven Marko Japelj, iar costumele artistului croat Leo Kulas - în artă dovedindu- se, astfel, că tensiunile etnice pot fi complet ignorate. Creat la numai 23 de ani, Tango-ul respiră și
Salt stilistic spectaculos by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5833_a_7158]
-
mai consistente filoane ale dansului contemporan din ultimul deceniu, de la noi: Julieta, de Andras Wiski, în regia lui Mihai Mănuțiu, a cărei singură interpretă (dansatoare și actriță) și totodată coregrafă a fost Vava Ștefănescu, apoi, în aceeași regie și aceeași coregrafie, Zoon Erotikon, de D.H.Lawrence, dar și poemul coregrafic Solo on line, sau O vară fierbinte pe Iza, pe un scenariu scris de Mihai Mănuțiu și, în fine, Uitarea lui George Banu, în aceeași regie și în interpretarea Vavei Ștefănescu
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
întreaga activitate: actorul Ilie Gheorghe, actrița Coca Bloos, regizorul Tudor Mărăscu, scenografa Gabriela Nazarie, criticul Ion Cazaban (Premiile Senatului UNITER) Premiul special pentru teatru de păpuși: Aneta Forna Christu Premiul special pentru muzică de teatru: Gabriel Bassarabescu Premiul special pentru coregrafie - Andras Lorant Premii speciale pentru proiecte inedite și realizări remarcabile - „Teatru 3 (Teatru La Cub)” (Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași) și Muzeul Teatrului de Păpuși și Animație din România, Asociația Culturală GAG, Craiova Premiul pentru critică de teatru (decis de
Gala Premiilor UNITER () [Corola-journal/Journalistic/5623_a_6948]
-
și Vaslav Nijinski. Dincolo de toate modernismele ivite între timp, plutea încă în aerul acelor vremi un intens suflu romantic, susținut de muzica lui Frédéric Chopin, de decorurile cu morminte și biserici în ruină ale lui Alexandre Benois, dar și de coregrafia delicat aeriană a lui Fokin. Astfel că Chopiniana reprezintă o epocă, greu de reînviat, atât în forma ei, dar mai ales în spiritul ei. Cu atât mai mult cu cât nu este vorba de același stil clasic din Lacul lebedelor
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
reluarea Mandarinului Miraculos a fost binevenită, căci, alături de lucrările noi și de cele datorate unor coregrafi străini, există o serie de piese coregrafice ale creatorilor români care trebuie conservate și revizitate când și când, întrucât ele constituie patrimoniul imaterial al coregrafiei românești. Altfel, vom lăsa impresia - și așa vom apărea și în ochii altora - că ne-am născut ieri, sau chiar astăzi.
Din nou împreună cu Oleg Danovski by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5472_a_6797]
-
care pot merge și alții, dar într-un mod personal. Centrul Național al Dansului a lansat provocarea, catre oricare dintre creatorii români care ar avea curajul să o preia pe cont propriu: Eu sunt Pînă. Și la provocare au răspuns coregrafii Andreea Tănăsescu, Valentina de Piante-Niculae, Andreea Novac și cronicarul Adriana Gheorghe. Duos, piesa în lucru, prezentată cu acest prilej de Andreea Tănăsescu, este un fragment coregrafic dintr-o lucrare mai amplă Tentația Sfanțului Anton, a cărei premieră va avea loc
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
au sfârșit tot împreună, după o serie de desprinderi individuale sau ale unor mici subgrupuri. Atât desprinderile cât și regrupările aveau ritmurile lor proprii, ce păreau dictate de nevoi interioare, vizualizare dificil de redat și totuși realizabila și realizată de coregrafia Valentinei de Piante-Niculae și de interpreții ei. Coregrafa, ea însăși o dansatoare cu o frumoasă plastică corporală, a reușit să le transmită și dansatorilor ei ceva din mlădierile unor feline sau ale unor șerpi încolăciți, forme care au caracterizat mișcările
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
modernizare, de secularizare, condamnă comportamentul iresponsabil politic al lordului Narintsugu. Cel care îl apară, samuraiul Hanbei Kitou, este prizonierul vechiului cod al samuraiului, ceea ce îl opune vechiului prieten Shinzaemon. O bună parte din film este consacrat bătăliei finale, iar în coregrafia marțială este de apreciat absența torențialelor sangvine atât de dragi filmelor gore. Sângele și mațele nu țâșnesc din toate păr- țile, ceea ce dă frumusețe confruntării este linia implacabilă a sabiei, dansul ei ucigaș. Există în filmul lui Miike și o
Samuraii lui Takashi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5510_a_6835]
-
și interpretativ. Nu este vorba, nici pe departe, de o pastișă. În scenă se dansează intens, dăruit, inspirat, iar Caragiale plutește printre dansatori, doar ca o boare transparentă, din când în când mai apăsat vizibilă, ajutat în egală măsură de coregrafie și de costum. Dar, atât la început cât și la sfârșit, precum și de multe ori în cursul spectacolului, coregrafia și costumul sunt valabile pentru speța umană la modul general și nu pentru un personaj și un moment anume. În acest
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
Caragiale plutește printre dansatori, doar ca o boare transparentă, din când în când mai apăsat vizibilă, ajutat în egală măsură de coregrafie și de costum. Dar, atât la început cât și la sfârșit, precum și de multe ori în cursul spectacolului, coregrafia și costumul sunt valabile pentru speța umană la modul general și nu pentru un personaj și un moment anume. În acest sens, declarațiile din programul de sală sunt limpede vizibile pe scenă. Căci, din primul moment, Gigi Căciuleanu nu a
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
exterioare, peisajului arid al planetei măturate de furtuni teribile, dar și costumelor de o eleganță aproape efeminată, care fac din designer un omolog al lui Hugo Pratt în banda desenată. De asemenea, nu ai cum să nu remarci o anumită coregrafie, o anumită stilistică a gesticulației, vibrând mai intens în jurul lui David, dar păstrând parcă ceva de feerie cu accente horror pe parcursul întregului film, fapt care amintește, mutatis mutandis, de 2001: A Space Odyssey al lui Kubrick. Lujerul de carne ivit
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]