657 matches
-
publicație apărută la București, lunar, din 1949 până în octombrie 1950. De la al doilea număr se numește „Pentru șezătorile noastre. Culegere de materiale pentru echipele artistice ale tineretului” - titulatură care acoperă exact profilul publicației. Își dau aici întâlnire o seamă dintre corifeii literaturii proletcultiste, convinși sau nu, fideli sau ulterior renegându-și scrierile din această etapă. Versurile, deșănțat partinice, dacă nu pueril-patriotice, sunt, în parte, însoțite de partitura muzicală aferentă. Semnatari: Nicolae Tăutu, Ștefan Tita, Victor Tulbure, Veronica Porumbacu, Mihai Filip, Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286000_a_287329]
-
Sémiologie et urbanisme) și enumerarea poate continua ad libitum. Acuzată ca și lingvistica de colonialism, semiotica încearcă să-și redefinească obiectul și metodele, traversînd un spațiu de polemici și controverse, o aventură pentru a cita un titlu emblematic aparținînd unui corifeu al semioticii contemporane, Roland Barthes, aventură in progress ce contribuie la configurarea unui spațiu aparte în sfera științelor umane. În ciuda acestei tentative de colonizare ca și a diseminării sale, proiectul semiotic (aventura semiotică așa cum este descrisă de semioticieni și trăită
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
produs, serviciu sau comportament abordat ca semnificant" (J.M. Floch, 1995: 9). Această nouă inteligibilitate originată de o logică a concretului va fi mai nuanțată, neexclusivă (acceptînd gusturi și dezgusturi vestimentare, culinare, coloristice etc.). Cu modestia sa caracteristică, A.J. Greimas, corifeul semiologiei franceze, afirma într-un interviu publicat de "Le Monde" în dosarul consacrat problematicii semiotice: Cred că la un moment dat se va vedea că semiotica a jucat rolul de a stîrni curiozitatea în domenii excluse din cultura clasică și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau transgresează. Semiotica își propune să investigheze o multitudine de practici culturale (gestualitatea ceremonială a salutului nipon, distanțele interpersonale în lumea arabă în comparație cu cea occidentală, gramatica gesturilor în spectacolul de circ sau teatru etc.), dincolo de clivajele culturale universale relevate de corifeii structuralismului. "Structuralismul aruncă o privire impasibilă asupra lumii contemporane în care vede reproducîndu-se vechi structuri. Semiotica vede o multitudine de practici, de stiluri, de subculturi etc. Lumea semiotică e infinit mai bogată decît lumea structurală" (P.Attalah, 1991:294). Chiar dacă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
au avut ca unic ideal de viață creșterea și educarea tinerelor generații. A studiat în același oraș, la liceul ce poartă numele marelui Aurel Vlaicu; urmează apoi Facultatea de Medicină în Cetatea Universitară a Clujului, avându-i ca maeștrii pe corifeii Școlii Medicale Ardelene, amintindu-i cu pioșenie pe profesorii Iuliu Hațeganu, Ion Goia, Victor Papilian, Grigore Benetato, Alexandru Pop, Petru Bruda, care au onorat și au ridicat pe culmi de înaltă școală medicina transilvană. Atras încă de pe băncile facultății de
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
extrem care propune abandonarea responsabilității în lumea real-socială și care afirmă că în cyberspațiul mintal guvernează libertatea omnipotentă și nesancționată, neîngrădită de nici o lege și de nici o normă. Spiritualitatea transumanistă pare o încercare tehnomistică de realizare a țelurilor religioase, în timp ce corifeii mișcării se declară atei și agnostici: credința lor se îndreaptă nu înspre existența unui suflet sau unui spirit transcendent, ci înspre procesul de transcendență a minții umane în teritoriile mașinale ale viitorului. Spre deosebire de credincioșii majorității religiilor, cyberimortaliștii pleacă în căutarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să exprime spiritul tehnocultural al vremii, să creeze mutații și experimente artistice, să mediteze metaforic și practic asupra condiției și speciei (transăumane. Artistul nu vede în această formă de transumanism o criză a omului, dimpotrivă, plin de optimism tehnoartistic, precum corifeii mișcării transumaniste, întrevede un început de drum pentru valorificarea potențialului uman, în noua accepție transgenică: „A fi om va însemna că genomul uman este, nu o limitare, ci punctul nostru de început” (Kac, 1998, onlineă. Prin crearea de organisme transgenice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Nicolae Labiș a ars ca un meteorit și s-a stins la fel de repede, lăsând în urmă regrete și nostalgii nevindecabile. Labiș a reprezentat mereu un subiect incitant și „fierbinte”. Despre poetul de la Mălini au scris, între alții, corifei ai celei de-a treia generații critice post-maioresciene (Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu), dar și exegeți autentici din generațiile mai noi (Ion Rotaru, Cornel Regman, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ion Bălu, Matei Călinescu, Marian Popa, Victor Felea, Daniel Dimitriu
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de G. Nedelciu și O. Câmpean, Polirom, Iași - Arc, Chișinău, 1999 („Stadiul cel mai înalt și ultim: Soros despre criza capitalismului”, pp.223-229). 9. „Societatea monocromă” este formula unui clasic în viață al științelor sociale americane, Amitai Etzioni, unul dintre corifeii comunitarismului. Vezi recenta sa carte cu acest titlu, o culegere de studii: The Monochrome Society, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 2001 (ed. rom.: Societatea monocromă, traducere și note de Mona Antohi, postfață de Sorin Antohi, Polirom, Iași, 2002). Teza
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lansată în sfera noastră publică - și cel puțin o consecință negativă - blocarea imediată a discuției într-o bruscă extrapolare de la un caz particular la o încleștare simbolică universală: relativ obscurul, până atunci, anti-antisemit, George Voicu, cu sprijin extern, atacă doi corifei ai înaltei culturi românești contemporane, Gabriel Liiceanu și Nicolae Manolescu; prin asta, întreaga cultură înaltă românească din toate timpurile e marcată cu stigmatul antisemitismului; toată lumea se gândește la comploturi și mașinațiuni, ba antisemite, ba anti-antisemite. S-a pierdut, în vâltoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sunt plasate în orașe mari; institute de studii avansate; periodice savante și general-intelectuale etc.) pentru cauza altminteri nobilă a tuturor exploataților, marginalilor, exclușilor; minorităților. E interesant să urmărim această dinamică a postmodernismului, de la doctrinarii sfârșitului anilor ’70, ca Lyotard, la corifeii anilor ’80, ca Baudrillard, apoi la autorii care au adâncit impactul global al curentului postmodernist francez în anii ’90, ca Chantal Mouffe (între altele, admiratoare a lui Carl Schmitt dinspre extrema stângă) și alții, cei ce au prefațat trecerea către
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fundamentalism 3. Ceea ce a unit toate aceste opțiuni și angajamente până în anii ’60 a fost comuna lor înrădăcinare în înalta cultură și centralitatea educației în viziunile lor sociale, civice și politice. Într-un anume sens, chiar adepții revoluției bolșevice, precum corifeii ei la timpul potrivit, împărtășeau cu preopinenții lor credința în virtutea cardinală a formării, de la paideia la îndoctrinare. Cu toții se bucurau că studenții lor, tabulae rasae al căror vid era înțeles ca infinită șansă de a învăța (numai de la ei!), stau
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
atribuită fără nuanță, din principiu, unor reprezentanți ai claselor posedante și ai micii burghezii se exprimă în forme grotești. Un moment caricat semnificativ e cel care, descriind ecoul actului de la 23 august 1944 în oraș, denunță schimbarea la față a corifeilor „opoziției democratice”, cei care timp de patru ani făcuseră temenele ocupanților nemți, încercând, în același timp, să apară drept „opoziționiști” și „rezistenți”. În episoadele de cadru rural se conturează figura lui Mitru Moț, țăran sărac, bântuit de toate nenorocirile, oropsit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
în privința raporturilor dintre indivizi și organizarea socială, nota comună fiind constituită aici de raporturile individului față de semeni și bunurile din jurul său absolut necesare existenței sale. Nici gândirea filosofică românească nu a fost ocolită de asemenea oscilații dacă ne gândim la corifeii acesteia în plan național: Vasile Conta, Constantin Noica (materialiști atei), Nae Ionescu, Petre Țuțea (naționaliști creștini) și Lucian Blaga (creatorul Marelui Anonim) ca să nu cităm decât câteva exemple. Trebuie subliniat faptul că marea majoritate a gânditorilor erau departe de a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fura însemnă a lua ceva cu forța, fără voia cuiva, ceea ce chiar socialismul a realizat acolo unde s-a instalat. Prin naționalizare, colectivizare forțată și confiscări masive nu s-a realizat altceva decât un furt colosal și la scară națională. Corifeul ideilor socialiste a fost Karl Marx, cel care a și dezvoltat gândirea socialistă, răspândind-o apoi prin înființarea internaționalei socialiste. Această ideologie violentează unul din cele mai puternice instincte sociale și anume instinctul de proprietate căruia, nerecunoscându-i-se importanța
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ridice deasupra sentimentului instinctiv al iubirii naționale și să practice iubirea internațională (sau universală) prin caritate, care trebuie să fie nota distinctivă a comportamentului lor. Astfel internaționalismul creștin se ridică mult deasupra internaționalismului socialist, proletar, comunist sau globalist, propovăduit de corifeii ideologiei marxist-leniniste pe care istoria contemporană avea să-l cunoască de o manieră dureroasă. Dacă creștinismul pune la baza sa caritatea (iubirea dintre oameni), ideologia proletarocomunistă pune la bază lupta de clasă, prin urmare ura, intoleranța și războiul. Din nefericire
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Usher" se dovedește a fi un alt "joc secund". Ion Barbu remodelează sensurile poești originare, în așa fel, încât să producă semnificații noi, în armonie cu un credo literar, conștient asumat, care îl plasează, deși el respinge orice înregimentare, între corifeii "lirismului absolut". Sub aspectul elaborării teoretice, textul barbian pare să fie un fel de sinopsă, pentru elaborări anterioare, dar și un punct de plecare pentru dezvoltările teoretic mai explicite, care i-au urmat. Lectură, în oglinzi paralele, a textelor, ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
tuturor etnicilor români în cadrele aceluiași stat național suveran, este precipitatul naționalismului cultural. Simplificând la maximum, nu ni se pare deloc hazardat enunțul potrivit căruia cultura textuală a făcut națiunea politică. Bibliile tipărite în românește în loc de slavonă, activitatea cărturărească a corifeilor Școlii Ardelene, iar mai apoi publicistica de secol al XIX-lea din țările române - toate acestea au precizat gradual un simț identitar al românității, formând humusul cultural care a accelerat rodirea revendicărilor de ordin politic cuprinse în doctrina matură a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
două mituri fundaționale ale națiunii moderne sunt mitul permanenței și cel al originii comune (Brown, 2000). Prezența lor în toate construcțiile ideologice ale națiunilor moderne legitimează ideea că aceste două mituri fundaționale sunt, în fapt, universalii mitoistorice ale ideologiei naționaliste. Corifeii Școlii Ardelene, deschizând șantierul istoriografic și aventurându-se în căutarea purității limbii române prin angajarea într-un soi de arheologie lingvistică, au forjat structurile mitice care au furnizat traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea sunt variațiuni românești ale miturilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mire decizia lui A.T. Laurian (1853) de a folosi sistemul cronologic "ab Urbe condita" - "de la fondarea Cetății", a Romei. Originea istoriei poporului român este plasată tocmai în 753 î.e.n., anul mitic al întemeierii Romei (1 a. R.). În concepția corifeului școlii latiniste, istoria românilor se confundăcu istoria Romei, astfel că cele două popoare, alături de istoriile lor aferente, se dizolvă până la identitate. Laurian elaborează o schemă triptică de clasificare a trecutului poporului român, fiecărei mari perioade dedicându-i câte un volum
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
petrecută în discursul didactic aferent celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, de la latinism pur, prin revizuirea tezei exterminării dacilor, către asumarea și în cele din urmă integrarea parțială a dacilor în fondul genetic al poporului român. Corifeu al Școlii latiniste, A.T. Laurian (1862) [1859] rămâne fidel paradigmei istoriografice a Școlii Ardelene, centrată pe teza exterminării dacilor, a originii pur romane, a identității romano-române și a provenienței italice a coloniștilor romani. În fapt, în literatura didactică de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat în jurul consensului naționalist. Tezele blagiene ale "unității stilistice" românești și "apriorismului românesc" - idei matriciale în metafizica românismului al cărui corifeu irecuzabil este Lucian Blaga - constituie chiar armătura conceptuală a unei filosofii a fenomenului cultural românesc. Instalând în subsolul expresiilor culturale ale spiritului românesc un inconștient colectiv structurat sub forma unei inescapabile "matrici stilistice", Blaga devine filosoful permanenței abisale a etnicului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încercarea de a imprima o direcție contrară romantismului în istoriografia națională. Societatea literară va reuși să impună o direcție critică abia într-o generație secundară, avându-i ca protagoniști intelectuali pe I. Bogdan și D. Onciul (p. 10). Cei doi "corifei ai rigorii, obiectivității și adevărului à tout prix", la care poate fi adăugat și tânărul N. Iorga, au constituit "triada critică" a istoriografiei românești (Zub, 2000, pp. 12, 10). Anunțată emfatic încă din 1871, an în care poate fi localizat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
comunist trasa învățătorimii "misiunea de a crește din tinerii noștri, oameni devotați patriei noastre, Republicii Populară România, oameni [...] educați în spiritul frăției între popoare, al dragostei nețărmurite pentru eliberatoarea noastră, Uniunea Sovietică, pentru învățătorul oamenilor muncii din întreaga lume, genialul corifeu al științei și culturii, Tovarășul Stalin" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Oameni devotați patriei, dar iubitori nețărmuriți ai Patriei Sovietice, și mai ales a personificării umane a acesteia, Generalissimul Stalin. Se configurează, astfel, sub auspiciile unui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
V. Munteanu, director Prof. C. Th. Moroșanu; prim redactor: Preot I. Gh, Chirvasie. Ne bucură mult reapariția vechii publicații bârlădene, care alături de excelenta revistă; „Păstorul Tutovei" calcă cu cinste pe urmele Bârladului cultural, Este proaspătă încă în mintea noastră, falanga corifeilor literaturii noastre, strânși în jurul revistei „Făt-Frumos" — care a dus în toate colțurile țării, faima Bârladului de altă dată. Aici și-au spus cuvântul lor: Gârleanu, D. Nanu, Moldovanu etc. Din Bârlad și-a luat zborul marele Al. Vlahuță... Suntem bucuroși
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]