2,406 matches
-
trompele uterine (unde vor avea loc festivitățile) și ajută spermatozoizii să supraviețuiască atunci cînd așteaptă apariția doamnei vedetă. Dar, dacă, cu toate acestea, la sfîrșitul ciclului, nici unul din spermatozoizi nu a reușit să pătrundă, sau dacă nici nu au apărut, corpus luteum Își dă seama că șansele sale de a deveni bunic s-au epuizat și Încetează să contribuie cu estrogen și progesteron la capitalul familiei. Fără acestea vasele de sînge din peretele uterului se contractă și dilată, conturul uterin dispare
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
investigarea lor dintr-un unghi metodologic nou, sistemic. Având izvoare în disciplinele exacte, teoria sistemică gândește fenomenul de creație literară asemenea unui sistem semiotic, cu sens și valoare estetică, statornicind o corelație între un ansamblu de situații solicitatoare și un corpus de răspunsuri ce modelează universul comun. Situația-solicitare și răspunsul-model se leagă prin factorii mediatizanți, determinante fiind sentimentul existențial și tipul uman exemplar. Intrarea în sistem realizează legătura cu istoria contingentă, iar ieșirea vizează evoluția valorilor. În critica și istoria literară
GEORGESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
invariantelor grafematice, în Semiotica folclorului, îngr. Solomon Marcus, București, 1975, 181-232; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 44-248; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, II, București, 1983, 345-382; Sergiu G. Moraru, Introducere la Ghicitori, Chișinău, 1980, 5-31; Ion Taloș, Corpusul folclorului românesc. Cimilitura, București, 1980, 49-65. I.H.C.
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
nu corespund unei asemenea opere. Cum analizăm Toamna la Pekin? În momentul În care se Încearcă o explicație „arhetipală”, fie părăsim opera și o falsificăm, fie o negăm și o distrugem În etape. Cu alte cuvinte, cred că există un corpus de opere care nu se integrează În logica arhitecturală a scenariului unic, a sensului global, opere care necesită un alt tip de analiză. Anarhetipul nu face decât să propună un nume pentru o asemenea poetică. Ovidiu Mircean: Dar ce Înseamnă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu În sens desuet, retrograd, ci În sensul revenirii la „creierul” neviciat de toxinele ideologiei extremei stângi. Se poate vorbi, de aceea, despre niște instituții ale contra-reeducării În România? În sens informal, da. Mă refer la instituție văzută ca un corpus de idei compacte oficiate de un grup (În sens politologic, dar vizând răspândirea conținutului contra-reeducării În rândul maselor), și nu la instituție ca edificiu sau establishment. Revoluția din decembrie 1989 a constituit În mod definitoriu elementul catalizator al contra-spălării creierului
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
numesc counter culture, așadar, Într-un fel, cu diferențe ce nu sunt prea lesne de mediat - nu e vorba de contra-cultura unor grupuri Împotriva culturii establishment-ului, ci de o contra-cultură impusă de un regim al terorii ideologice Împotriva unui corpus cultural deja existent, pe care a reușit să-l disloce. Dictatura comunistă, care s-a dorit a fi o nouă cultură, nu a fost decât o creație a violenței partidului-stat, programată de un centru de putere ierarhizat, executată de mijloace
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dator să Îl controlez cu documente. Corin Braga: Iar când produce o istorie despre Bulă? Sanda Cordoș: Când produce o istorie despre Bulă, din nou am instrumentele pentru a-l controla. Corin Braga: Bancurile? Sanda Cordoș: Da, pentru că sunt niște corpusuri de texte. El lucrează la o anchetă, nu? Istoricul poate să lucreze și cu documente subiective - ale amintirilor ș.a.m.d. -, dar și cu anchete, iar acestea sunt niște instrumente. Dacă În studiul lui despre prințul Ghica istoricul Îmi va
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poezie, de unde Teoria elementară a poeziei (Introducere în poetică) (1902) și Teoria poeziei cu aplicare la literatura română (1906) sunt revăzute și îmbogățite în 1927. Opțiunea pentru universalii și permanențe frapează în aspirația autorului de a înscrie conceptele într-un corpus de modele și legi. Știința literaturii - reluată în ediție franceză într-o variantă mult amplificată, în patru volume - are ca obiect capodopera, nu operele de talent sau de îndemânare. Produs al „genialității”, care este „puterea mistică” de a îmbina elemente
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
Iuga (coordonator), Ștefan Mariș, Nicolae Păuna Scheianu și Anamaria Iuga. Într-o Întâmpinare, se precizează că această publicație „de patrimoniu etnologic și memorie culturală” este „o încercare de a relua o tradiție și, în același timp, de a elabora un corpus al tradițiilor, al memoriei culturale, care să confere zonei identitate culturală nu numai în spațiul românesc, ci și în lume, conștienți fiind că «Maramureșul este memoria ancestrala, încă vie, a Europei», cum afirma mari etnologi români și străini”. Sunt incluse
MEMORIA ETHNOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288087_a_289416]
-
Africa romană). Augustin scrie oamenilor politici și funcționarilor statului; dar compune și lungi scrisori cu conținut doctrinal, scrisori-tratat, potrivite cu gustul vremii, așa cum făceau și Ieronim, și Pelagius. Recent, a fost descoperit și pulbicat de J. Divjak în 1981 un corpus de 31 de epistole numerotate de la 1* la 29*, 28 ale lui Augustin însuși și 2 ale unui corespondent spaniol al său, Consentius; la acestea se adaugă o scrisoare a lui Ieronim către Aureliu, episcopul Cartaginei, datând din 391-392. Epistola
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
29*, 28 ale lui Augustin însuși și 2 ale unui corespondent spaniol al său, Consentius; la acestea se adaugă o scrisoare a lui Ieronim către Aureliu, episcopul Cartaginei, datând din 391-392. Epistola lui Ieronim este cea mai veche din acest corpus pentru că celelalte au fost scrise în ultimii douăzeci de ani de viață ai lui Augustin. Subiectele sunt foarte variate și chiar cu caracter practic; interesantă este și atitudinea ostilă pe care o adoptă Augustin față de priscilienii∗ din Spania. Această descoperire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
față de priscilienii∗ din Spania. Această descoperire recentă a unui număr de scrisori până acum necunoscute se explică prin faptul că epistolarul lui Augustin circula în Evul Mediu în culegeri antologice cum probabil se întâmpla și cu Sermones. Într-adevăr, și corpus-ul predicilor autentice ale lui Augustin, care fusese alcătuit de benedictinii din congregația San Mauro prin combinarea unor culegeri precedente, a fost mărit prin descoperirea unor florilegii cu noi omilii de către G. Morin și C. Lambot prin 1930 și foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el răspândind acolo, printre alte doctrine, și pe aceea conform căreia copilul mort nebotezat nu poate fi osândit, iar cei bogați, dacă nu renunță la averile lor, nu pot obține mântuirea (am spus mai sus, pp. ???-???, că printre operele din corpus-ul pelagian se găsesc și unele preocupate de instanțele sociale), Augustin răspunde în același an cu Perfecțiunea justiției omenești (De perfectione iustitiae hominis). Bibliografie: CSEL 60, 1913 (De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum. De spiritu et littera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și, de altfel, și ca teolog, Fulgențiu pare să urmeze stilul și modul de adresare caracteristice lui Augustin. Trăsătura principală a omiliei lui Fulgențiu a fost, pe plan retoric, folosirea frazelor scurte și paralele cu antiteză și rimă. La acest corpus de omilii se adaugă altele două, din care cea de-a doua e poate neautentică (Pentru purificarea Preafericitei Fecioare Maria) și, mai ales, o culegere de optzeci de predici care poartă numele lui Fulgențiu, dar nu sunt cu siguranță autentice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conținut strict creștin care în trecut fuseseră considerate neautentice din considerente pe care le-am amintit mai sus, dar care acum îi sunt atribuite pe deplin și care, mai mult, constituie o latură foarte interesantă a personalității sale și un corpus foarte original în cadrul literaturii creștine, pentru că sunt total diferite de obișnuitul mod de tratare a subiectelor creștine. Mai precis: Boethius se dedică discuției problemei trinitare și se întreabă cum poate exista o substanță în trei Persoane; examinează cristologia pentru a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ed. Loofs = n. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sunt dedicate combaterii pelagianismului (n. 128-131 = n. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorios care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei ispitiri ale lui Isus (Matei 4, 3-9) din care Marius Mercator tradusese fragmente, au fost găsite într-un manuscris din corpusul pseudohrisostomic (și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei ispitiri ale lui Isus (Matei 4, 3-9) din care Marius Mercator tradusese fragmente, au fost găsite într-un manuscris din corpusul pseudohrisostomic (și în traducere siriană tot sub numele lui Ioan Hrisostomul) și publicate de F. Nau. Fr. Loofs publică zece scrisori complete ale lui Nestorios și fragmente din alte cinci. În documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
PG 65 sunt reproduse 25 din omiliile sale; la rândul său, J.-F. Leroy a descoperit și a publicat și altele; în CPG sunt enumerate 37, în afară de cele cu autenticitate îndoielnică și de cele false. În ultimele decenii, studiile consacrate corpusului de omilii atribuite lui Proclus s-au înmulțit (și noi texte și străvechi versiuni au fost publicate), fără a se ajunge încă la un consens în această privință. În 1940, B. Marx propusese să-i fie atribuite lui Proclus 89
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii ale lui Basilius (dar și „alte scrieri”); în PG sunt reproduse 41 (dintr-o ediție anonimă din 1662; în corpusul omillilor pseudoatanasiene mai sunt apoi încă șase atribuite în unele manuscrise lui Basilius), și altele au fost publicate ulterior sau sunt încă inedite. Nu există consens în privința chestiunii autenticității: nr. 38 (despre pogorârea Mântuitorului contra iudeilor) și 41 (lauda Sfântului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
directă și nici în ce sens merge aceasta. În orice caz, e vorba de un exemplu evident de legătură strânsă între materiale apocrife și omiletică. Unele discursuri sunt atribuite și altor autori: Eusebiu din Emesa, Ioan Hrisostomul, însă apartenența la corpusul preudoeusebian este probabil originară. Pe de altă parte, așa cum am spus, tradiția manuscrisă este complexă; există mai multe redactări chiar în greacă ale unor discursuri (13, 14, 15, 16); multe altele prezintă versiuni în latină (15, 16, 17), armeană, georgiană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Contra gramaticului nelegiuit a lui Sever de Antiohia. A mai scris și un tratat Contra lui Sever din care s-a păstrat un fragment citat la al șaselea conciliu ecumenic (787). Totodată, a fost primul autor al unor scolii la corpusul scrierilor lui Pseudo Dionisie Areopagitul; mai târziu, în secolul al XII-lea, au fost amestecate cu cele ale lui Maxim Mărturisitorul, însă o traducere siriană a lui Dionisie, însoțită de majoritatea scoliilor lui Ioan (efectuată nu mai târziu de secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
manuscrise lui „Leontie, presbiter de Constantinopol” și publicate în PG împreună cu operele lui Leontie din Bizanț, acestea trebuie trecute în seama altui autor (aici, pp. ???-???). Merită însă amintită și opinia celor care continuă să atribuie unui singur autor scrierile din corpusul lui Leontie (în afară de Despre cele șapte); acesta ar fi mai legat de neoplatonismul lui Proclus și mai puțin influențat de origenism (S. Otto). Cristologia lui Leontie e în strânsă legătură cu antropologia sa. Respingând definiția aristotelică a sufletului ca primă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
eutihienilor: PG 86/1, 1268-1396. Rezolvarea: PG 86/2, 1916-1945. Treizeci de capitole: PG 86/2, 1901-1916 și, mai degrabă, F. Diekamp, Doctrina Patrum de incarnatione Verbi, Aschendorff, Münster 19812, pp. 155-164. În PG 86/1-2 și celelalte opere din corpus. Studii: V. Grumel, Léonce de Byzance, DTC IX/1, 1926, col. 400-426; M. Richard, Léonce de Byzance était-il origéniste?, REByz 5 (1974), 31-66 (= Idem, Opera minora III, Brepols, Turnhout; Univ. Press, Leuven 1977, n. 57); S. Otto, Person und Subsistenz
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dialogo contro gli aftartodoceti” di Leonzio di Bisanzio e Severo di Antiochia, CrSt 1 (1980), 411-442; A. Grillmeier, Le Christ dans la tradition chrétienne II/2, trad. franc., Cerf, Paris 1993, pp. 247-309. 26. Leontie din Ierusalim Așa cum am spus, corpusul atribuit lui Leontie în PG 86 conține o scriere Contra monofiziților și una Contra nestorienilor care în manuscrise apar sub numele lui Leontie din Ierusalim. Propunerea lui F. Loofs de a vedea aici niște revizuiri ale unei opere pierdute a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar fi folosit el însuși aceste nume ca și pe acela al lui Leontie, presbiter de Constantinopol, pentru a încerca să asigure o cât mai lungă supraviețuire a unei părți măcar din omiletica sa. Autorii recentei ediții critice a acestui corpus, C. Datema și P. Allen, au respins însă această ipoteză și nu au acceptat decât alte trei omilii atribuite în manuscrise lui Ioan Hrisostomul: 12. Pentru nașterea lui Hristos; 13. Pentru Rusalii; 14. Pentru Schimbarea la față. Ultimii editori redimensionează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]