739 matches
-
i-am instalat electrozii. Vizita iese din salon. Dora mai poate observa doar spatele câtorva siluete în alb care îl urmează, docile, pe profesor. Ritualurile vieții de spital își urmează cursul obișnuit pentru oamenii în alb : ordine, gesturi profesionale, alergătură, corvezi, grăbita pauză de cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor, gărzile, oboseala zilnică... În vremea asta, singurătatea și incertitudinile îi bântuie pe cei care sunt sclavii nimicniciei suferințelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
datorie". Tata... Plânsul mamei a fost înăbușit, molcom, doar pentru ea însăși, dar nu s-a terminat decât când s-a terminat și ea, cu peste douăzeci de ani mai târziu. Bucuria lui cea mare era seara, când istovit de corvezile zilei, se oprea încă odată la casa învățătorului ca să vadă dacă doamna Ana nu mai are nevoie de nimic. Nu pierdea prilejul să îl caute mai întâi pe Dragoș, mai întotdeauna aplecat pe paginile unor cărți cu minunate ilustrații. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
toate formele și mărimile, cu sau fără toc, broderii, modele complicate sau cleme de metal. În funcție de culoare, Îți poți da seama de specialitatea celei care o poartă. Uitați-vă aici: cizme verzi și șireturi aurii. Asta semnifică o noapte de corvoadă, dar Încununată cu șampanie. Sau aici: roșu sau castaniu - flagelare și caviar. Și acum, spuse Karp, dându-și seama că se făcuse târziu, trebuie să-mi iau la revedere. Furnizorul meu de Încălțăminte mă așteaptă deja. Găsiți ieșirea și singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în remorci sau în niște mașini hodorogite cu care trebuia să transporte producția recoltată de pe câmpurile colhoznice și s-o predea la stat tocmai în centrul raional. Se întorcea acasă frântă pe la miezul nopții, ca a doua zi să reia corvoada din nou. Mama a făcut doar patru clase primare, la sfârșitul fiecărui an fiind încununată în fața întregului sat cu coronița de laur pentru cea mai bună elevă. De la ea am învățat pe de rost zeci de poezii de George Coșbuc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Nu încă. ― După ce terminăm, vă sugerez să faceți o plimbare până acolo. Vă garantez că n-ați mai întîlnit așa ceva. Era atât de smerit că nu-l puteam refuza. Și, ca să fiu sincer, vroiam să scap cât mai repede de corvoada pe care o presupunea operația respectivă. Apoi, am început să-i vorbesc chiar cu plăcere, cu impresia că mă ușuram, debarasîndu-mă de trecutul meu ca de o haină uzată, și că într-o zi în locul amintirilor sâcâitoare va exista o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
complicată. Avea alura unui ins din categoria "virililor", cu fălci puternice, mustața subțire și părul strălucind de briantină. Din toate mișcările lui reieșea că se credea irezistibil. S-a așezat plin de sine pe scaun și, vizibil plictisit de această corvoadă ce-i fusese impusă, a început să-mi pună întrebări ca unui bolnav. ― Nu vă supărați, vă rog, l-am întrerupt politicos, dar hotărât să nu mă las confundat cu bătrânii din azil. Eu nu mă aflu aici pentru tratament
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
două, trei ori: ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se termine corvoada, căci corvoadă era pentru ei, păstrând totuși o atmosferă de reculegere. Mai mult dintr-un spirit de prevedere decât din respect. Se gândeau că și ei aveau să fie într-o zi în locul mortului și nu le plăcea ideea că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ori: ca să-și dreagă glasul și începea ceremonia funebră. Un cor prăpădit de bătrâni, dirijat de Dodo, se străduia din răsputeri să fie la înălțimea situației, în timp ce, în asistență, toți stăteau cu capetele plecate, așteptând să se termine corvoada, căci corvoadă era pentru ei, păstrând totuși o atmosferă de reculegere. Mai mult dintr-un spirit de prevedere decât din respect. Se gândeau că și ei aveau să fie într-o zi în locul mortului și nu le plăcea ideea că ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
puțin așa era auditoriul meu din azil, admiră și devoră cu aceeași plăcere insațiabilă. Bătrânii mă hăituiau să-i mint, nu-mi puteam permite prea multe crize de creație. O dată sau de două ori jocul mi s-a părut o corvoadă, o cruce pe care numai vanitatea mă ținea pironit, dar am aplicat și eu, ca să ies din impas, rețeta unor autori de succes: puțină aventură, puțin suspens, puțină culoare locală; în plus, să le dai celor care te ascultă ceea ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gaz și până la venirea specialistului nu se scurg mai mult de cincisprezece minute. Desigur, dacă asistența s-ar reduce la cazurile de mai sus, n-ar fi nici o problemă. În definitiv, câți dintre noi n-ar vrea să scape de corvezile supărătoare? Însă, aruncat într-o zonă lipsită de aceste facilități sociale, niponul obișnuit nu ar ști să schimbe un bec, să bată un cui sau să împacheteze un colet. La poștă, plicul îi este închis și timbrat de funcționar, care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din Biblie s-au dovedit prea obositoare pentru ei. Coleman a stat cel mai mult - până când a împlinit nouăsprezece ani. Lui i-am acordat o dispensă. L-am scutit de rugăciuni și lecturi din Biblie, pentru că făcea tot felul de corvezi în cartier și-mi dădea jumătate din bani. Cât de mulți bani îi datorezi lui Coleman, tinere? Buzz zise: — Mulți. Unde e Coleman, doamnă? — Mă tem că în iad. Cei care o resping pe sora Aimee sunt sortiți să fiarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
iar țăranii munceau din zori până în seară. După ce orezul și meiul se strângeau de pe câmpurile neroditoare, femeile și copiii băteau tecile și le treceau prin îmblăciu. Nu erau pentru hrana lor, căci le dădeau la birul anual. Fânul cosit printre corvezile de zi cu zi era lăsat să se usuce chiar pe câmp pentru a putea fi folosit ca așternut în grajdurile cailor. Paiele crude le foloseau ca provizii în timp de foamete. Le tăiau și le mărunțeau într-un pisălog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au început să iasă la suprafață. Rapoartele cu privire la câștiguri au adus suprize neplăcute. Investitorii au fost dezamăgiți, iar managerii au trecut și ei prin perioade de criză. După zilele amețitoare de succes, puțini erau dornici să reia cu aceeași energie corvoada managementului obișnuit. Președintele unei corporații mi-a mărturisit: „Nu am un public pentru care să joc”. Situația s-a agravat în urma unei recesiuni și multe dintre conglomeratele ambițioase s-au dezintegrat pur și simplu. Investitorii se așteptau la ce e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
adevăruri se spun în față, altele pe la spate. * Adevărul spus pe la spate se numește bârfă. * Curajul nu are nici o legătură cu obrăznicia. * Mielul blând rămâne flămând. * Dintre toate pantele, cea a beției este cea mai periculoasă. * Munca silită se cheamă corvoadă. * Adevăratele daruri se fac din inimă, nu din pungă. * La omul sărac doar necazurile trag. * Un necaz abia de trece, altul nu mai vrea să plece; al treilea vine ca gândul, o droaie așteaptă rândul. * Bucuriile trec precum fulgerul; necazurile
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
amar. // E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele șoaptele-s adânci. Încărunțit cu înc-o veșnicie / Mă răstignesc în agonii de stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de ploi / Ce molcome sfâșie calea cu pace... Mocnită lumină. Lumină ce tace... / Mi-e frig. Și mă doare tot dorul în noi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
E-atâta dor în umbra ruginie / Și printre stele șoaptele-s adânci. Încărunțit cu înc-o veșnicie / Mă răstignesc în agonii de stânci...” (Radu Strugariu, Bocet solar, 3, 1995, p. 21); „Albastră, zăpada scrâșnea fumegând / Și timpul zadarnic trudea la corvoadă, / Corvoada aceea numită zăpadă... / Mi-e dor. Și mă frige tot frigul de vânt. // Tăcere... Preacurgeri domoale de ploi / Ce molcome sfâșie calea cu pace... Mocnită lumină. Lumină ce tace... / Mi-e frig. Și mă doare tot dorul în noi. // Stejarii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
să faci ceva în plus, cum ar fi rezervările de bilete de tren pentru șeful tău, nu te plânge. E doar un lucru neînsemnat. Ammaji veni din bucătărie, unde pregătea cutiile cu prânzul. Kulfi gătea doar când o cuprindea inspirația; corvoada o lăsa pe seama lui Ammaji. Vreți paratha simplă pentru la prânz sau ați prefera cu ridichi? întrebă Ammaji. — Eu aș prefera păun cu rodii, spuse Kulfi atât de încet că nu o auzi nimeni. Domnul Chawla flutură nerăbdător din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
felui lui de a fi De îndată ce Lina consimțise, grăbise tratativele, lăsîndu-le totuși pe seama Linei, cu privilegiul lui de bolnav. Avea să se risipească astfel ceva bani, dar nu-i părea oneros, erau banii femeiei și-1 cruțau pe el de corvezi, mai ales ca nu știa încă cum va putea face ca acea casă să-i aparțină In adevăr, Lina fusese intimidată de arhitect și convenise pe un preț cam mare Nu sfârșise însă nimic înainte ca Rim să vadă imobilul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
camaradelor, bolnavii care formau clientela, evenimentele uliței văzute peste poarta și plimbările cu Lică. Nesimțitoare către ticăloșia boalelor de prin spitale și aziluri, Sia avea repulsie pentru puținele îngrijiri ce cla lui Rim. Rim, totuși, îi suprima cât mai mult corvezile și căuta să fie un convalescent plăcut; ceea ce Lina numea: "a-i ține doctorului de urît" era numai prezența lenevoasă a infirmierei. Cum însă tăcerea celor doi era plină de calcule și de proiecte, nu se mai putea chema tăcere
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în șir, fără perdele, cu geamuri mobile, permanent deschise, cu mobilier puțin și lăcuit, cu prea mult porțelan, la fel cu sălile de sanatoriu; înlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, adăpostul înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise situația asta nouă. Aer și lumină în loc de umbră și taină, și în locul toaletei lui minuțioase, acum neisprăvitele experimente medicale. Totul era exteriorizat; totul era oferit indiscreției analizelor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
decât bunăstare materială. Temperată în sentimente amoroase de gustul încă recent al otrăvii, cunoscuse câteva zile de mizerie așa de mare că nu râvnea decât să mănânce și să doarmă fără grijă. Adusă de însăși buna Lina, care avea specialitatea corvezilor, sosirea fetei nu făcuse nici o senzație. Elena sunase și servitoarea condusese pe Mika-Le într-o cameră dinainte hotărâtă. Cameră modestă și comodă totdeodată, așa cum cerea rangul hărăzit fetei de binefăcătoare. Elena rămăsese de vorbă cu Lina despre proiectele ei muzicale
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
istoria, structura, motivele. De cele mai multe ori, intră pe-o ureche, iese pe cealaltă. Sufletul vrea ce vrea. Are cunoașterea sa naturală. Șade nefericit pe suprastructuri de explicații, biată pasăre, fără să știe Încotro să zboare. Ochiul se Închise o clipă. Corvoadă olandeză, Îi trecu prin cap lui Sammler, dai și dai la pompă să ții cîțiva acri de pământ uscat. Marea invadatoare fiind aici o metaforă a multiplicării faptelor și senzațiilor. Pământul fiind un pământ de idei. Se gândi, de vreme ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dumneata? — Nu. — Un pistol? A scos un pistol la dumneata? — Nici un pistol. Dacă Sammler și-ar fi menținut bun echilibru, ar fi fost capabil să-i reziste lui Feffer. Dar echilibrul lui nu era bun. Coborâtul la metrou era o corvoadă. Mormântul, Elya, Moartea, Îngroparea, mausoleul Mezvinski. Dar a descoperit unde stai? zise Feffer. — Da, Feffer, mi-a luat urma. Cred că stătea cu ochii pe mine de ceva vreme. M-a urmărit În holul de la intrare. — Dar ce-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și mie de ei, pentru că știam că luni tot o să plec, nici nu mai conta. Am trântit cel mai răsunător ,,'nțelessătrăiți" care mi-a putut ieși din piept și cu zâmbetul pe buze am plecat în pas de defilare către corvezile zilnice. Norocul meu că am trecut pe la bibliotecă să-mi iau rămas-bun și acolo am întîlnit un căpitan de treabă care, aflând vestea cea mare, mi-a propus să trec a doua zi pe la Cercul Militar unde punea o piesă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
încercat să înțeleg ― continuă Gosseyn ― cum de-am acceptat, fără nici o obiecție, tot felul de sfaturi date de alții. Și acum, cred că am procedat așa numai pentru că, în fond, doream să mă detașez de toate astea și să pasez corvoada altuia, măcar și în parte. Eram atât de puțin hotărât să admit că sunt băgat până peste cap în povestea asta, încât primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă las ucis. "Sincer să fiu ― conchise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]