644 matches
-
se referă strict la un act cosmogonic: ele descriu modul În care, pornind de la haosul primordial și indistinct, Divinitatea creează un element (vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate eșua, iar efortul cosmogonic este reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice (aducerea pe lume a divinităților) și prin transmiterea sarcinii cosmogonice unei noi generații divine (este ceea ce Mircea Eliade a numit modelul deus otiosus
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pornind de la haosul primordial și indistinct, Divinitatea creează un element (vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate eșua, iar efortul cosmogonic este reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice (aducerea pe lume a divinităților) și prin transmiterea sarcinii cosmogonice unei noi generații divine (este ceea ce Mircea Eliade a numit modelul deus otiosus). Aceste divinități aduc pe lume sau eliberează de sub stăpânirea figurilor malefice noi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate eșua, iar efortul cosmogonic este reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice (aducerea pe lume a divinităților) și prin transmiterea sarcinii cosmogonice unei noi generații divine (este ceea ce Mircea Eliade a numit modelul deus otiosus). Aceste divinități aduc pe lume sau eliberează de sub stăpânirea figurilor malefice noi elemente și diverse ființe vii. Prin unele dintre actele lor, ele pun bazele unor instituții
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale trupului ființei Învinse. Jocul dintre cosmogonia realizată integral de divinitatea primordială și cea În care lumea este făptuită de două figuri divine, aflate În relații, dacă nu de adversitate, cel puțin de concurență, poate fi ilustrat de un mit cosmogonic chinez și de legendele cosmogonice specifice folclorului românesc: Potrivit legendei, În acele vremuri când pământul și cerul erau un singur tot, Universul părea un haos compact, care prin forma sa amintea de un ou de găină. În el și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dintre cosmogonia realizată integral de divinitatea primordială și cea În care lumea este făptuită de două figuri divine, aflate În relații, dacă nu de adversitate, cel puțin de concurență, poate fi ilustrat de un mit cosmogonic chinez și de legendele cosmogonice specifice folclorului românesc: Potrivit legendei, În acele vremuri când pământul și cerul erau un singur tot, Universul părea un haos compact, care prin forma sa amintea de un ou de găină. În el și-a făcut gestația primul nostru străbun
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mărgăritarele strălucitoare și jadul minunat și până și sudoarea de pe trupul lui, atât de nefolositoare, i s-a prefăcut În rouă și Într-o ploaie mult așteptată (K. Yuan, 1987, p. 49). Din legendele și credințele românești transpare un model cosmogonic dualist, În care Dumnezeu făurește lumea cu ajutorul: a) Dracului: la Început acesta apare ca „fârtatele” divinității, pentru ca apoi să Își arate adevărata față, Încercând să Împiedice creația sau să o strice prin fabricarea de ființe rele, opuse celor bune făurite
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aceasta preia funcțiile Dracului și coboară pe fundul mării originare pentru a aduce fărâma de pământ din care Dumnezeu va făuri uscatul (vezi M. Eliade, 1995); c) ariciului: acesta Îl ajută pe Dumnezeu, dar face o greșeală care schimbă „proiectul” cosmogonic inițial. În alte cazuri Însă, el corecteză greșelile cosmogonice ale divinității: Voind Dumnezeu să facă pământul, a Început Întâi să-l urzească sub cer, ca să fie deopotrivă de mari amândouă. Pentru aceasta și-a luat ajutor pe ariciu. Dându-i
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
originare pentru a aduce fărâma de pământ din care Dumnezeu va făuri uscatul (vezi M. Eliade, 1995); c) ariciului: acesta Îl ajută pe Dumnezeu, dar face o greșeală care schimbă „proiectul” cosmogonic inițial. În alte cazuri Însă, el corecteză greșelile cosmogonice ale divinității: Voind Dumnezeu să facă pământul, a Început Întâi să-l urzească sub cer, ca să fie deopotrivă de mari amândouă. Pentru aceasta și-a luat ajutor pe ariciu. Dându-i un ghem de ață, l-a trimis să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cum Îl vedem” (E. Niculiță-Voronca, 1903, pp. 16-17) În raport cu modelul dualist, axat pe cuplul divinitate benefică - divinitate malefică (fapt care explică existența lucrurilor bune și rele pentru om prin bătălia dintre o ființă sacră binevoitoare și una răuvoitoare), aceste constructe cosmogonice sunt mult mai subtile. Ariciul nu vrea răul umanității - dimpotrivă, el posedă o Înțelepciune practică prin care depășește proiectul cosmogonic divin și face ca lumea să fie folositoare pentru oameni. În varianta sa inițială, universul era perfect simetric (pentru că Ființa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
explică existența lucrurilor bune și rele pentru om prin bătălia dintre o ființă sacră binevoitoare și una răuvoitoare), aceste constructe cosmogonice sunt mult mai subtile. Ariciul nu vrea răul umanității - dimpotrivă, el posedă o Înțelepciune practică prin care depășește proiectul cosmogonic divin și face ca lumea să fie folositoare pentru oameni. În varianta sa inițială, universul era perfect simetric (pentru că Ființa Supremă nu poate crea decât lucruri perfecte!), dar În egală măsură, perfect nefuncțional. Ariciul, ca ființă telurică, oferă soluția pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
drept exponentul contradicției necesare, al ideii că fără diferențe (și, implicit, imperfecțiuni), că fără mișcare, luptă și transformare, nimic nu poate viețui” (M. Coman, 1992, p. 55). Miturile etiologicetc "Miturile etiologice" Această familie de mituri instituie un continuum Între cele cosmogonice și cele escatologice: creația nu se oprește la gestul inițial, ea continuă prin numeroase transformări, care explică cele mai diverse aspecte ale lumii cunoscute: mișcarea astrelor și anumite fenomene meteorologice, un munte cu o Înfățișare aparte, o specie utilă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a) prezentarea „sfârșitului lumii”, a universului cunoscut, a zeilor, a omului și a tot ceea ce este viu (apocalipsa): acest proces poate conduce la reinstaurarea haosului primordial sau la o reașezare a lumii; ea este acum purificată, fie printr-un gest cosmogonic (zămislirea oamenilor de către Deucalion și Pyrrha, după potopul trimis de Zeus pentru a pedepsi „generația de bronz”), fie prin „Judecata de Apoi” (care evaluează faptele săvârșite de oameni și zei) și prin instaurarea lumii eterne, paradisiace. În multe sisteme mitologice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care prezența agresivă a figurilor mascate reprezintă invazia În lumea celor vii a figurilor malefice din celălalt tărâm, sau În riturile de inițiere, prin Înscenarea morții simbolice și revelarea „tainelor” legate de universul chtonian. Miturile sfârșitului lumii Ca și miturile cosmogonice, aceste constructe culturale se bucură de o răspândire universală. În India, Mahabharata prezintă viziunea grandioasă a unui război Între zei, În care, după ce frații Pandava Înving și Îi extermină pe cei o sută de Kurawa, zeii Învingători se sting pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fie din imaginarul oriental: mitul celor trei vârste ale umanității, uriașii - oamenii - blajinii sau rohmanii (vezi sinteza dezbaterilor În A. Oișteanu, 1998), motivul Pământului sprijinit pe un stâlp și mereu amenințat de o figură malefică, transformarea lui Iuda În divinitatea cosmogonică și escatologică (vezi M. Coman, 1983), imaginea zmeilor sau a păsărilor cu cioc de fier (venite probabil odată cu povestirile despre Alexandru cel Mare), lupta cosmică dintre divinitățile Binelui și cele ale Răului. Este interesant de observat cum străvechiul mit oriental
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și cele ale Răului. Este interesant de observat cum străvechiul mit oriental al lumii făcută din sau susținută pe o piele de taur apare aici, oarecum inversat - pe această piele se dă lupta finală, iar imperfecțiunea acesteia (pozitivă În versiunile cosmogonice, căci permitea trecerea luminii către oameni) devine sursa distrugerii universului. Pe acest fond religios s-au dezvoltat numeroase mituri milenariste: acestea vorbesc despre victoria asupra Răului și despre instaurarea unei lumi mai bune, deseori cu ajutorul sau prin conjuncția dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
funcții și semnificații care, În contextele de origine sunt frecvent de tip non-mitic (estetice, ludice, morale, ceremoniale etc.). Dintr-o altă perspectivă, cercetătorii vor folosi termenul mit (sau temă mitică) pentru a se referi la o singură ocurență: mitul broaștei (cosmogonice), mitul vidrei (psihopompe), mitul țurcăi, mitul uriașilor (novacilor), mitul blajinilor, mitul Solomonarului, mitul Maicii Domnului etc. Mitul trimite acum la un singur personaj și la un număr relativ limitat de acțiuni (scheme epice), atribuite prin excelență acestui personaj. Mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cerbul, ale personajelor precum Maica Domnului sau Solomonarul, corelate cu toposuri specifice precum vămile, apele, fântâna, masa de ospăț, configurează mitul marii treceri. Inventarul mitic popular pare a fi dominat, În opinia mea, de câteva scheme mitice principale: a) tema cosmogonică, În care prin acțiunea fie a unor operatori simbolici majori (greșeala și reparația, Înșelăciunea și Îndreptarea, binecuvântarea și blestemul) atribuiți unor ființe cu puteri creatoare (Dumnezeu, Dracul, ariciul, broasca, Sfântul Ion, Păioara, Maica Domnului), fie a unor operatori minori (hoția
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
povestea concretă (și nu prin raționamentul formal al logos-ului), atunci clasificarea de față ne arată că gândirea mitică (pe care s-ar putea Întemeia mitologia folclorică) utilizează patru tipuri principale de operații pentru a ordona și semnifica lumea: actul cosmogonic, trecerea, facerea /desfacerea și Înfruntarea. Acestea generează o constelație de scheme epico-simbolice, dinamizate de operatori narativi (metamorfoza, blestemul, binecuvântarea, lupta, vânătoarea) și articulată de numeroase figuri și categorii de figuri (de la divinități creștine la animale, de la plante la locuri personificate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
diferit de criteriul utilizat anterior - caracterul pozitiv sau negativ al acțiunii În raport cu existența omului). Analiza lui Victor Kernbach, inevitabil sumară În contextul cărții amintite, suferă din pricina unei selecții total arbitrare a ființelor considerate mitologice (sunt excluse figurile majore, precum animalele cosmogonice și funerare sau plantele cu valori sacrale și magice). În schimb sunt amplu comentate figuri nereprezentative precum Goga, Pâca, Antipa, Chira Chiralina, Inia Dinia etc.). De asemenea, extrem de discutabile sunt și tehnicile de determinare a semnificațiilor mitologice (bazate pe analogii
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
frică superstițioasă, dar fără sancțiuni concrete 219. Interesante sunt legendele și miturile care vorbesc despre originea grupelor totemice, conform cărora strămoșii totemici peregrinând prin țară, au lăsat În diferite locuri câte o piatră, un arbore sau un făt. „Concepția lor cosmogonică atribuie stabilirea ordinii În lume unui proces comun, Visul, care este evocat În povestiri și reprezentări alegorice ale peregrinilor unor demiurgi, cel mai adesea hibrizi, pe jumătate oameni, pe jumătate animale sau plante. Se zice că acești strămoși totemici ar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
MITURI ȘI LEGENDE Numeroase mituri vorbesc despre strămoșii totemici, legende mitologice despre originea lumii, a aștrilor cerești și altor fenomene ale naturii, despre originea omului, despre potop, despre șarpele-curcubeu și alte ființe fantastice. „Nu vom găsi la aborigenii australieni mituri cosmogonice sau transcendentale În accepția obișnuită a acestor termeni, deși legendele răspândite pe Întreg teritoriu al continentului conțin 268 Ibidem, p. 402. 129 unele elemente din afara acestor mituri; crearea omului și a pământului, a unor elemente ca focul, eroul totemic. Mitologia
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în lutul supus maculării, spre a reînvia într-o realitate incoruptibilă, a propriei esențe. Metamorfozată în Lună, Ileana Cosânzeana va fi urmărită în veșnicie de dorul înflăcărat al Soarelui, restituit menirii sale prin blestemul despărțirii. Ideea concepției vinovate, constitutivă momentului cosmogonic originar, este revelată și retrăită prin ritualul dramatic din Soarele și Luna. Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
afirmarea omului. Acestuia îi oferă trasee sacralizate de existență, modele de exprimare a conduitei prin iubire, credință, onoare, curaj, eroism, fidelitate, dar și prin ură, gelozie, răzbunare. Conduitele umane sunt impregnate de sexualitate. Sexualitatea este sacralizată în mituri, prin construțiile cosmogonice, legate de crearea și evoluția universului, teogonice, legate de apariția și manifestarea divinităților, antropogonice, legate de crearea, evoluția și manifestarea omului. Sexualitatea impregnează și fertilitatea naturii, fecunditatea umană, feminină în special, formele de manifestare a iubirii: maternă, paternă, filială, fraternă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
activități, modele morale, coduri de comportare în cele mai diferite situații de viață economică, religioasă, familială, în timp de pace sau de război. Mitul răspunde unor trebuințe profunde de cunoaștere umană privind creația teogonică, referitoare la apariția și viața divinităților, cosmogonică, referitoare la apariția și dezvoltarea universului, antropogonică, referitoare la apariția și evoluția omului. Mitul oferă oamenilor paradigme modele de viață, de comportare, de activități. Cunoașterea și asumarea miturilor permite accesul omului la sacralitate, integrarea sacrului în viața omului, trăirea lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
misterului, privilegiul de a trăi întru mister și revelare, ceea ce reflectă nevoia de religiozitate primară, cunoașterea unei realități originare ce codifică credințe, aspirații morale, imperative, constrângeri și interdicții morale, acțiuni practice întemeiate pe înțelepciune. În construcția mitică de creație teogonică, cosmogonică și antropogonică, sexualitatea are un rol primordial. Creația teogonică, cosmogonică, antropogonică apare din totalitate, din logos, din spirit, dintr-un ou primordial, din androginie asexuată sau din îmbinarea masculin feminin, dar și din hierogamii sau uniri sacre dintre Cer și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]