3,539 matches
-
sau cutare gest apare dintr-odată în cursul obișnuit al unei lumi în care toți, ca niște sclavi, se mulțumesc să se supună poruncilor societății. Ca cetățean al lumii, dar în și mai mare măsură ca locuitor al universului, al cosmosului, Diogene dezvăluie unul dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. -3Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Marte nu doarme. Pulsiunea de viață triumfă, dar pentru a-i asigura domnia este nevoie și de contraponderea ei, pulsiunea de moarte. Ce ar însemna proliferarea unei vitalități care n-ar fi limitată de o reglare naturală? Cum ar arăta cosmosul dacă expansiunea n-ar întâlni niște limite în controlul echilibrelor, făcut posibil de jocul deconstrucțiilor și al reconfigurărilor? Fiecare dispune de existența sa nu ca de un cadou etern, ci ca de o închiriere punctuală. Regula jocului e fixată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o alienare, atunci ea e legitimă. Este cazul sexualității, pe care Lucrețiu n-o condamnă în sine, ci numai dacă impietează asupra seninătății înțeleptului. Pindar avea dreptate când ne îndemna să devenim ceeea ce suntem. în fața unei fiziologii, a unui cosmos, a unei biologii, a unei anatomii și a tuturor determinismelor posibile și imaginabile, individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
-o. Treaba noastră, tovarăși, e să-l aducem de urgență înapoi, pe orbita lui. Aceasta trebuie să ne intereseze. Unde-am ajunge dacă fiecare satelit - și mă refer aici și la sateliții artificiali - ar lua-o de capul lui, prin cosmos. Înțelepciunea galaxiei spune: „Fie-orbita cât de grea, eu iubesc planeta mea!”. Să nu abdicăm de la acest principiu, căci altfel ne trezim în haos. Roca marțiană de pe birou, trezită de glasul impunător al lui Iuliu Corodan, se gudura recunoscătoare pe lângă mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
supărat, draghe. Dache tu vrut, învățat io la tine suduit. Noi la Marte mult folosit. — Zău? zise nea Gică. Ia s-aud! — Prima dat poți zici așa: Terra cui făcut la tine bou și azvârlit în spațiu... Episodul 5 Prin cosmos În echipa însărcinată să caute satelitul natural „Veac Nou”, dispărut, cum s-a văzut în precedentele episoade, de pe multimilenara sa orbită, fură desemnați, după îndelungi cercetări, trei roboți: robotul conducător Felix S 23, robot cu experiență, care mai ieșise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
În echipa însărcinată să caute satelitul natural „Veac Nou”, dispărut, cum s-a văzut în precedentele episoade, de pe multimilenara sa orbită, fură desemnați, după îndelungi cercetări, trei roboți: robotul conducător Felix S 23, robot cu experiență, care mai ieșise prin cosmos și revenise încărcat de date, robotul-computer Dromiket 4, robot programator-corector al zborului, și tânărul robot Stejerean 1, din cea mai nouă serie de roboți TESA, debutant în spațiu, dar căruia i se trecuse cu vederea lipsa de experiență datorită extraordinarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai puțin de o oră, consumând doar 4 kilowați. Drept recompensă, fu trecut la sectorul „Birouri”, pe care le mătura ca nimeni altul, le făcea lună. Acum, iată, ca o recunoaștere a meritelor sale, i se îngăduia să iasă în cosmos, e drept, ca robot de serviciu; dar câți roboți de tipul lui nu și-ar fi dorit oare nu să zboare spre planete îndepărtate, ci doar să meargă până la prima stație, pe Selena, la „COSMIC-SHO...”, unde, contra taxei infime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
complică Trecuseră o zi și o noapte-lumină și nici urmă de satelitul natural „Veac Nou”. În nava spațială „Bourul” era zăpușeală, dar, la drept vorbind, nimeni n-avea chef să iasă în spațiu să se răcorească. Lângă hublou, privind în cosmos, robotul TESA Stejeran 1 beneficia de o meritată pauză. Se scosese din priză, să nu consume, și privea din economii cu ajutorul unor baterii pe care le primise la schimb, pe ulei „Mureshell”, ultimul tip. Deodată, undeva lateral, pâlpâi o luminiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
S 23. Au o stație interplanetară cu chestii de-alea, restaurante, baruri, ruletă, orășelul femeilor, talciocuri, jocuri mecanice, PECO, tot soiul de prostii. Le-a explodat sistemul solar și de atunci s-au mutat pe stația asta care umblă prin cosmos. Stau în imponderabilitate ca să nu plătească taxa de gravitație. Într-o vreme făceau trafic de radio, dar i-au prins neptunienii și le-au distrus stațiile. Ne înnebuniseră și pe noi cu tot felul de semnale radio, crezusem atunci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
crame, snackuri, biguri, cosmicării, solduri, taverne, crâșme, spelunci, tarabe, teatre, ba chiar, imediat pe stânga, cum treci de singurul semafor veșnic verde, și-o ceaprăzărie mică, dar curată. Dromiket 4 și Stejeran 1, care nu mai ieșiseră până atunci în Cosmos și nici nu mai văzuseră un asemenea oraș ciudat, unde parcă se adunaseră toate semințiile Universului, rămăsese, aproape fără grai; pe lângă ei treceau fără să-i bage în seamă, într-un du-te-haida neîncetat, saturniene superbe, fără picioare, dar care luptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
amândouă cilioaiele aveau ochii mari, migdalați, de un albastru bătând spre violet, pielea feței catifelată, bruneție, năsucul ușor în vânt, buze roșii, senzuale, talia fină, dar, din păcate, printr-una din acele neștiute legi care guvernează infinitatea de alcătuiri ale Cosmosului, mijlocul lor se termina prin trei picioare, așa încât, ridicându-se, cilioaiele îți dădeau mereu impresia jenantă a unor trepiede umblătoare. Alături de cele două picioare pe care le are tot omul, cilioaiele mai aveau unul, în spate, pornind din șold cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să ne canalizăm pe informații. — Parcă am auzit de institutul ăsta, spuse Felix. Dar de ce nu mai lucrezi acolo? Eram plătit mizerabil și-n plus de asta ce interceptam nu merita osteneala. Nici nu știți câte prostii se lansează în cosmos! Eu răspundeam de planeta Venus. Ei bine, la ăștia din 4 213 mesaje pe oră, câte transmiteau, 3 904 erau de dragoste. Și au un limbaj! Așa că mi-am dat demisia, am plecat și-acum lucrez pe cont propriu. — Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
plimbau. Și cum mergeau ei așa văd o pisică zburând... — Ce e aia o „pisică”? îl întrerupe a doua femeiușcă, pe care o chema Tilde sau Larionovna. — O specie de pe Pământ, răspunse Dromiket 4. — Păi spuneți și voi bancuri din Cosmos, să le pricepem și noi, zise prima femeiușcă, pe care o chema Mary sau Juanita sau Vasilica. — Ăla cu X3 + Y - QV, când vine tarașotul acasă și-și găsește nevasta cu Y și strigă la ea „fire-ai așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Univers are un anumit orizont de așteptare, adică ce vrea ea mai mult și mai mult, ce speră ea de la viață. Să luăm, de pildă, cazul matale. Ce mai aștepți de la viață? Comandant ești, la cine să strigi ai, în Cosmos ai fost. Dar ia gândește-te, n-ai vrea matale, în pacea serilor de iarnă, când misiuni nu sunt, când navele sunt trase în huse și șefii picotesc, să ai acolo lângă rastel un suflețel ca mine, care să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tot efortul vădit, datorită condițiilor specifice vieții în imponderabilitate, băiețelul mai mult sta decât înainta, așa că „Bourul” îl ajunse curând și se înscrise frânând pe o orbită paralelă cu tricicleta. Comandantul Felix S 23 trase hubloul și scoase capul în cosmos: — Hei, puștiule! strigă el. De unde ești, mă? Puștiul întoarse capul cu greutate și-atunci văzură cu toții că suspina și-avea ochii roșii de plâns. — Din galaxia Alpha, răspunse el. — De-al cui din galaxia Alpha? întrebă Felix S 23. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Getta 2 poseda, pare-se, cele mai bune bujii din lume. Felix își aminti că-n școala profesională învățase să facă mici buchețele de flori din materiale recuperabile, recondiționate și refolosibile, din șpanul de strung, de pildă. De unde șpan în cosmos?... Ce mai știa face? Purceluși din șuruburi, girafe din chei franceze ruginite, coronițe de sârmă. Nimic nu i se potrivea Gettei. Păcat că nu știa face poezii. I-ar fi plăcut să-i compună Gettei o poezie așa, simțită, sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cântatul individual nu era privit cu bunăvoință, se cânta mai mult în cor, sub atenta îndrumare a unui dirijor de specialitate. Doar doi-trei aveau dreptul la solo-uri. În ciuda acestor mici probleme, viața la bordul navei „Bourul” se scurgea liniștită. Cosmosul avea răbdare cu roboții. Până când, într-o zi... Episodul 33 Atacul Era într-o vineri. Ca de-obicei, nava interplanetară „Bourul” înainta silențios prin spațiu, când deodată o lumină puternică lovi hubloul din față, orbindu-i pe cei dinăuntru, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și ei, unul cu ochi pieziși, asiatici, mic de statură, celălalt blond și cu o balalaică în spate. Cu cine avem plăcerea? bâigui comandantul Felix. — Cu „Pirații stelelor”! rânji cel cu barbă. — De ce naționalitate? se interesă Felix. — Multinaționali, răspunse bărbosul. Cosmosul - ubi bene. Dar voi cu rabla asta de unde sunteți? — De pe Terra, răspunse ușor jignit comandantul Felix S 23. — De unde de pe Terra? — Drăgănești-Vlașca, paralela 45, răspunse Felix. Cel blond fluieră a pagubă. Bărbosul se uită în jur: — Și ce transportați? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
23. — După calculele mele, peste un minut-două, dacă nu cumva vom devia spre dreapta, trebuie să dăm peste stația orbitală „Avântul”. — „Avântul”? întrebă Felix S 23. la să vedem ce-i cu ea. Luă din raft volumul I din enciclopedia „Cosmosul de la A la Z” și începu să caute. — „Avântul” - citi el - „cuvânt desemnând o stare de entuziasm, concretizat în acțiunea de a-ți lua angajamente”. Nu e asta, zise Dromiket 4. Căutați la stații orbitale. — „Avântul” - citi mai departe comandantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Ileven: — Ne apropiem de Cosmic School. Oprim sau ocolim? — Cosmic School? zise comandantul Felix S 23. Ce-i asta? — Din câte am auzit - răspunse Dromiket 4 -, e un fel de școală experimentală; îi învață pe copii să se obișnuiască în cosmos. Felix S 23 păru că se gândește puțin. — E gratis sau cu taxe? făcu el. — Cu taxe, răspunse Dromiket. Taxe mari. Dar se zice că e ultimul răcnet. Au o utilare ceva de groază, nu le lipsește nimic, plus cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Am înțeles, să trăiți”. Cam asta ar fi, așa, în mare, spuse pedagogul luând-o spre ușă. Ei, ce ziceți acum, lăsați copilul la noi? — Mai sunt și alte sisteme de învățare în afară de acesta? se interesă Felix S 23. — În cosmosul mare? zise pedagogul, apoi zâmbi: Mai sunt, dar foarte, foarte departe de noi. Mă îndoiesc c-o să ajungeți vreodată la ele. Atunci - oftă Felix S 23 - îl lăsăm aici. Se întoarse spre copil și-l împinse ușurel spre pedagog: Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
incident întâmplător (un îngrijitor a uitat deschis grilajul țarcului unde se zbenguiau ele și, până s-a dat alarma, nutriile au intrat în centrul de comandă și-au devorat telegrafistul de serviciu), ceea ce a grăbit sistarea experimentului și trimiterea în cosmos a celui de-al doilea lot, cu profil schimbat. În mai puțin de-o oră, după semnalizările de rigoare, „Bourul” se cuplă cu „Andromeda Roșie” și roboții tereștri trecură spre stație prin coridorul perfect etanș dintre cele două nave. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
delcou? — N-avem, tovarășe Roșca, și noi căutăm! — Atunci, la revedere! Să nu întârziați! Salutări acasă! Vocea se stinse. — Săracii, nu mai au nici fise... zise Felix S 23. Dom’le când e să fie, necazul te-ajunge și-n cosmos... Episodul 48 Veac nou La circa 48 de ore după notarea coordonatelor satelitului natural „Veac Nou”, roboții noștri din nava spațială interplanetară „Bourul” își dădură seama că se apropie de ținta misiunii lor: mănunchiuri galbene de rapiță treceau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tine, tocmai pentru a nu stânjeni creșterea plantei-bază, cum o numim noi. Și, totuși, vreun tovarăș mai șugubăț de jos a reușit să ne strecoare - unde, nu știu - și două-trei semințe de rapiță, știind probabil cum se dezvoltă rapița în cosmos. Gluma, trebuie să recunosc, a prins, cum se poate vedea. Însă fabrica noastră e de conserve de gogoșari, nu de ulei de rapiță. — Sunteți convins c-a fost o glumă? întrebă Getta 2. — Absolut convins, răspunse responsabilul satelitului. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se-ntoarcă și să se refugieze în goană în navă, dar își aduse aminte de repetatele instructaje în care li se atrase atenția că orice întâlnire de gradul trei, dacă e bine condusă, poate contribui la sporirea prestigiului stației în cosmos, nemaivorbind de eventualele avantaje materiale ce pot apărea dacă se ajunge la ideea unor schimburi. Așa că, învingându-și teama viscerală, își drese glasul și spuse tare salutul cosmonauților de pretutindeni: — Tot învârtindu-vă! — Să trăiți! răspunse tractoristul. „Hait!” gândi Aciobăniței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]