1,399 matches
-
avea intenția să o folosească. Nu știa dacă bărbosul era înarmat, dar era foarte probabil. — De la facultatea de drept, spuse ea, râzând Dave mergea la câțiva pași în spatele lor. Henry se întoarse spre el și zise: — Ține pasul, Dave. — OK ... Cotiră după un colț, trecând pe sub o arcadă și intrară într-o altă grădină închisă. Aerul era rece aici, iar cărarea era umbrită. Pe lângă cărare curgea un pârâiaș. Auziră o voce spunând: — Sal’tare din parcare, gașcă. Henry ridică privirea. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dintr-un vis urât, Zeliha și-a venit În fire și a Început să tremure văzând În ce situație neplăcută se afla. Înclinația ei spre violență o Înspăimânta, așa cum o făcuse Întotdeauna. Într-o clipită, a Închis gura și a cotit-o Într-o parte, Încercând să-și croiască drum prin mulțime. Însă, În graba sa, tocul pantofului drept s-a Înțepenit sub o piatră desprinsă din pavaj. Înfuriată la culme, și-a tras piciorul din băltoaca de sub piatră. Pe când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Istanbulului. Mda, ar trebui să ne aliniem cu toții de-a lungul Podului Bosfor și să suflăm cât putem de tare ca să Împingem orașul ăsta spre Vest. Dacă asta nu merge, o să Încercăm În direcția opusă, ca să vedem dacă putem coti spre Est, a chicotit el. Nu e prea bine să te afli la mijloc. Politica internațională nu apreciază ambiguitatea. Însă cu capul În nori, Asya nu l-a auzit. A aprins altă țigară și și-a Îndesat-o Între buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Café Kundera au luat feribotul, astfel ca Armanoush să poată vedea orașul În Întreaga sa Întindere și splendoare. Ca și feribotul Însuși, pasagerii aveau și ei un aer obosit, risipit rapid de vântul stârnit din senin când vasul imens a cotit spre marea azurie. Zarva mulțimii dinăuntru a crescut preț de un minut Întreg și apoi a scăzut la un zumzet monoton care acompania alte sunete: zăngănitul motorului exterior, plescăitul valurilor și țipetele pescărușilor. Armanoush a observat cu Încântare că pescărușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
conduci fără să dormi. În afară de asta, era o sujbă curată. Curată și demnă. Nu trebuia să pleci capul În fața nimănui. Traficul a Început să se accelereze și șoferul a schimbat vitezele. În scurt timp convoiul de mașini cu suporteri a cotit la dreapta, Îndreptându-se spre stadion. — Atunci de ce ați renunțat la slujba aia? s-a interesat Asya. — Am adormit la volan. În clipa asta gonesc pe șosea. În clipa următoare se aude o detunătură Îngrozitoare, de parcă ar fi Ziua Judecății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
brusc păru pierdut. Porfiri se trase de la ușă și se îndrepta ca băut înspre Salitov. Salitov îl privea cu teamă, nefiind sigur dacă venea spre el să-l îmbrățișeze sau să-l strângă de gât. În ultimul moment, Porfiri o coti brusc într-o parte și se opri brusc ca și cum ar fi gata să se arunce la pământ. Ridcă o mână și îi întinse ceva. Apoi își recăpătă echilbrul și se îndreptă. ă Ce ții acolo? spuse Salitov care nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
așezat, și e posibil să fie gata imensa groapă unde se vor turna fundațiile și vor fi plantați pilonii noii construcții. Apoi se vor ridica cei trei pereți, unul care se va învecina cu strada pe care Cipriano Algor va coti în curând, doi care vor închide de-o parte și de alta terenul câștigat pe seama străzii intermediare și a clădirilor dărâmate, făcând să dispară fațada încă vizibilă a edificiului, ușa de acces pentru personalul de siguranță va fi mutată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nici una, Găsit e un câine conștient, sensibil, aproape uman, n-are nevoie să i se explice ce se întâmplă aici. Cipriano Algor închise ușa cuptorului, spuse, Acum putem pleca. Furgoneta făcu o manevră și coborî panta. Ajungând în șosea o coti la stânga. Marta plângea cu ochii uscați, Isaura o îmbrățișa, în timp ce Găsit se încolăcise într-un colț al scaunului, neștiind pe cine să ajute. După câțiva kilometri, Marçal spuse, Le voi scrie părinților mei când ne oprim să luăm prânzul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nu glumise; își pusese capăt zilelor. Încă o dată a trebuit să constat că sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să cotești, lăsând marea în spate. Imediat vedeai pata întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce am auzit un lătrat de câine undeva în față. Atunci n-am mai avut curaj să merg mai departe. Am cotit și am ieșit pe marginea bălții, unde lumina scăzută a soarelui ce cobora spre asfințit aurea pata neagră a ierburilor arse și trestiile. Cine s-ar fi gândit că o asemenea zi se va sfârși rău? În clipa aceea parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
piață care ar putea fi Place des Vosges... nu, una mai deschisă, pentru că pe fundal se ridică un fel de Madeleine. După ce trec de piață, ocolind prin spatele templului, găsesc o stradă (e o librărie de anticar pe colț) care cotește curb la dreapta, Într-un șir de străduțe, și mă aflu, bineînțeles, În Barrio Gótico din Barcelona. S-ar putea ieși Într-o stradă foarte largă, plină de lumini, și acolo, pe strada aceea, Îmi amintesc cu o evidență eidetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ca ei să sosească și să spună vai, ce coincidență grozavă, e și prietenul lui Jacopo Belbo aici, vino, vino și dumneata...“ M-am ridicat imediat, am salutat și am ieșit. Am străbătut Într-un minut rue de la Manticore, am cotit pe alte străduțe, m-am trezit pe cheiul Senei. „Imbecilule, Îmi spuneam, ce anume pretindeai? Să ajungi acolo, să-l găsești pe Agliè, să-l apuci de haină, el s-ar fi scuzat, totul a fost doar un echivoc, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
absorb energia terestră. Poate că mulțimile care Îl umplu ziua servesc la furnizarea vibrațiilor, mașina hermetică se hrănește cu carne proaspătă. Biserica Saint-Merri. Vizavi de ea, Librairie la Vouivre, pe trei sferturi ocultistă. Nu trebuie să mă las pradă isteriei. Cotesc pe rue des Lombards, poate numai ca să evit un pluton de fete scandinave care ies râzând dintr-o tavernă Încă deschisă. Tăceți, nu știți că până și Lorenza a murit? Dar e moartă? Și dacă eu sunt cel mort? Rue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru mine. Nu e adevărat, dispar În noapte, dar vorbesc o limbă străină, care șuieră a ceva șiit, talmudic, copt, ca un șarpe În deșert. Vin din direcția opusă figuri androgine cu niște mantii lungi. Mantii gen Roza-Cruce. Mă depășesc, cotesc spre rue de Sévigné. Acum e noapte de-a binelea. Am fugit de la Conservatoire ca să regăsesc orașul tuturor, și-mi dau seama că orașul tuturor e conceput ca o catacombă cu trasee preferențiale pentru inițiați. Un bețiv. Poate se preface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu i-a convenit deloc, au luat un taxi din fața gării Sakuragichō. Instalându-se confortabil, Takamori zise râzând: — La urma urmei, taxiul e cel mai convenabil, nu? Pe măsură ce se apropiau de port, simțeau dinspre est briza sărată a mării. Taxiul coti la clădirea cea nouă a Centrului Mătăsii și o luă spre Cheiul American, unde trăgeau vapoarele străine. Un vapor mare străin, de culoare verde, ancorase deja. — Vai de mine! Pasagerii au debarcat deja! exclamă Tomoe sărind din taxi. Dar vaporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
întors repede capul. Scuipă pe caldarâm și porni mai departe, ascunzându-și fața cu umbrela. Endō-san! Așteaptă-mă! Tuberculosul nu l-a băgat în seamă. Când a auzit pașii lui Gaston pe strada plină de băltoace, a iuțit pasul. Strada cotea la dreapta și apoi la stânga. Nu era nici țipenie de om pe această stradă dosnică din Yamagata. Totul era învăluit în pâclă. Deasupra unui zid din piatră, pe jumătate prăbușit, se înălța un camfor uriaș, ale cărui frunze răspândeau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
poată suge prin vagin un bărbat viu, cât e el de mare? Răspunsul lui n-a fost prea ferm. - Nu... Deși cu gura... N-am vrut să-l jignesc râzându-i în față. Am luat-o pe o potecuța ce cotea spre nord și am trecut din nou râul la un loc unde se întretăiau mai multe pâraie, perturbând cele câteva vidre care vânau pești. Ne aflam într-o poiană cu niște colibe de babulci, adică de oieri, unde ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult, iar când m-a întrebat dacă sunt de acord, atunci i-am spus că da, foarte de acord, tovarășe secretar, dar bunicul n-a mai zis nimic, s-a strâmbat numai, clătinând din cap. Între timp, traversasem Piața Centrală, cotisem pe Bulevardul Eroilor, și ajunsesem pe strada lăturalnică unde locuiau bunicii mei. Am oprit în fața casei, am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a mai spus cât de mult se bucură c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spună, mi-a zis doar, pssst, liniște, să-mi țin gura, și atunci cineva a spus că de mult, să tot fie vreo două ore jumate, uite ce încet merge, cei din față spun că înăuntru, în magazin, coada mai cotește de vreo trei ori printre rafturi, ei, și atunci, la ușă, acolo în față, s-a iscat o agitație, se pare că cineva voise să iasă, chiar dacă aia era ușa de intrare, dar n-au vrut să-l lase, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
departe, cu praștia. În orice caz, este singura explicație rațională, declară ea. - Dar camerele? - Grupul electrogen s-a ars. Un Înveliș protector al firelor care nu era În regulă, după părerea tehnicienilor de la PS. Îi strecură o privire piezișă cînd coti la dreapta. - E rîndul dumitale... Degeaba Își alese cu grijă cuvintele ca să-i povestească ce se Întîmplase pe faleză, ferindu-se să Întrebuințeze termeni susceptibili să-i declanșeze ironia, ea Începu să rîdă pricepînd că trăsese pur și simplu Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trufie. Vehiculul țîșni la drum. Rulară cîteva minute Într-o tăcere grea s-o tai cu cuțitul. Insuportabilă. El a fost primul căruia Îi cedară nervii. - Presupun că te vei mărita cu eroul zilei, zise el accentuînd voit ultimele cuvinte. Coti pe aleea care ducea la castel. Marie Îi aruncă o privire piezișă, dar el Își ținea cu Îndărătnicie ochii ațintiți la drumul din fața lui. Ea dădu din umeri. - M-am angajat s-o fac, răspunse ea, laconic. Lucas Îi salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mâinile lui. Marc ieși din casă; dintr-un magazin din apropiere, cumpără un scăunel pentru copii. Scrise un bilet scurt pentru Janine, urcă În mașină, atașă scăunelul de banchetă, fixă copilul În scăunel și porni Înspre nord. În dreptul orașului Valence, coti spre Masivul Central. Se lăsa noaptea. Din timp În timp, Între două viraje, arunca o privire la fiul său care moțăia pe bancheta din spate; se simțea inundat de o emoție stranie. Din ziua aceea, Michel fu crescut de bunică-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mutilați, sau chiar numai desfigurați. În parte, desigur, pentru că s-au cam săturat de viață; dar mai ales pentru că nimic, nici chiar moartea, nu li se pare mai cumplit decât să trăiască Într-un corp diminuat. În dreptul satului Chapelle-en-Serval, Bruno coti la stânga. Cel mai simplu ar fi fost să intre Într-un copac trecând prin pădurea de la Compiègne. Ezitase câteva secunde prea mult; biata Christiane. La fel, ezitase câteva zile prea mult Înainte de a-i telefona; știa că era singură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i spună fiului său, ce mesaj avea să-i transmită? Nimic. Nu avea nimic. Știa că viața lui era sfârșită, dar nu Înțelegea sfârșitul. Totul rămânea sumbru, dureros și confuz. Demară și porni pe autostrada Sudului. Ieși prin Antony, apoi coti În direcția Vauhallan. Clinica psihiatrică a Ministerului Educației Naționale era situată nu departe de Verrières-le-Buisson, chiar lângă pădurea Verrières; Își amintea foarte bine parcul. Parcă mașina pe strada Victor-Considérant, străbătu pe jos cei câțiva metri ce-l despărțeau de gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dar nu sunt obișnuită cu un ritm atât de lejer. Sunt obișnuită să merg cu pași mari pe trotuare aglomerate, croindu-mi loc cu cotul și împingând. — Ești din satul ăsta ? îl întreb, încercând să merg mai agale. — Îhâm. O cotește spre stânga, pe o uliță pietruită. M-am întors când s-a îmbolnăvit tata. După care a murit, și a trebuit să-i preiau o parte din îndatoriri. Să am grijă de mama. I-a fost foarte greu. Cu banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]