996 matches
-
A brun (Un alb), I roșu, U blondpai, O azur:/ Chiar asta fi-va, iată, azi vocaliza ta:” Din Victor Hugo: „Booz, după atâta corvoadă, cucă ia:/ Gata cu munca-n rodnic, ogorul său cu grâu;/ Își făcu patu-n caldu-i cotlon și slobod frâu/ Somnului său, ăl fără păcat, acum îi da.” Parada așilor scrisului și a marilor figuri din cărți a cuprins dramaturgi antici, autori ca Thomas Mann, Kafka, Mauriac, Zola, Troyat, Gombrowicz, alături cu Gargantua, Tristram Shandy sau Mathias
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
femeie îmbătrânită prematur, cu "stelele sus" și "moartea aproape", cu putregaiul singurătății neputincioase rănindu-i gâtul, un om distrugând și autodistrugându-se, vomitând la marginea unei lumi părăsite de Dumnezeu: De m-aș putea odihni în oricare scenariu al vieții,/ în cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât un pat în care să dorm/ și un lighean în care să vomit/ tot ce dându-mi ai luat, Doamne,// să tot vomit." (Elegie). Departe de a fi duioase, "lichide", elegiile
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
NOȘTRI, iar în cealaltă, neapărat, NEMȚII. Deoarece nimeni nu dorea să-i joace pe nemți, fiecare tabără socotea că ea îi reprezintă pe ai noștri, iar cealaltă - pe nemți. Datorită numeroaselor magazii și anexe, curtea noastră avea o mulțime de cotloane, numai bune pentru ambuscade. Băieții mai mari vânau porumbei, îi schimbau între ei, mai furau de la alții, și, în taină, se cinsteau cu votcă în hulubăriile lor. Serile se adunau pe grupuri în fața porților, uneori și cu ghitarele. Aproape toți
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cu fală, Sau ciocan, sau nicovală. Din Epigrame venețiene 1) Veneția 1790 4. Încă-i Italia cum am lăsat-o. Pulberi pe drumuri; Încă e strâns cu ușa străinul, orice ar face. Cinstea germană zadarnic o cauți chiar și-n cotloane, Viață și țesere, însă nu ordine, bună purtare. Fiecare își vede numai de sine, ne-ncrezător, vanitos, Capii cetății la rându-le numai de sine își văd. Mândră e țara; dar pe Faustina n-o s-o mai aflu. Nu mai
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
Antoaneta la radio, la înregistrările de la teatru radiofonic, la Biblioteca Centrală Universitară, în sus și-n jos cu mașina ei sau cu a mea, pe ploi torențiale sau pe călduri insuportabile. Am rătăcit, de-atîtea ori, prin tainele din Mîntuleasa, prin cotloanele casei ei, prin cuferele din mansardă, pline cu scrisori, cu fotografii și cu șoapte nerostite pînă la capăt... Mai tîrziu, îmi citea la ea, în mansardă, la mine, în curte, sau în bucătăria din casa ei cea nouă, pagini din
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
a lui Alexandru Olian, de o mare modestie și de o rară delicatețe, este un apel la memorie și un îndemn la meditație. Răsfoindu-i acum miniaturalul album, alături de melancolie ar trebui să ne mijească pe undeva, chiar și prin cotloanele mai greu de pipăit, și un sentiment de rușine, unul mic, în limitele suportabilității, la gîndul că multe dintre casele desenate nu mai sînt acum decît... desene. Și procesul încă nu s-a încheiat!
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
lumea de pescari care îi adoră poate, foarte bine, să-i vadă în pielea peștișorului de aur, îndeplinind dorințe fără să ceară nimic în schimb, decît măsură. În fond, cînd cad, Ilsebill și Dionis apucaseră să spere același lucru... Din cotlonul lor, care va fi fiind el, asemenea zei ai cumpătării pot să privească reci la desfătările din Egipet. O civilizație care se ruinează și care lor nu le prea spune nimic, în afară de sapiențialul memento mori. Dar, ironie sau simplă, inexplicabilă
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
de-a dreptul misterioși. Abia la sfârșit ghicești cine își asumă actul narării și cine sunt martorii atâtor întâmplări. Așa începe lectura inversă, pentru cei curioși. Care Santos își momește lectorii să pornească și ei în căutarea comorii ascunse-n cotloanele casei cu povești. Denisa Comănescu a adus în „Raft...” încă o carte de citit pe nerăsuflate. Care Santos, Încăperi ferecate, traducere din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari, Editura Humanitas fiction, 2013, 416 pag.
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
supărătoare pe care o ai atunci cînd simți că, în comparație cu știința etalată de un dicționar, cultura ta e apă de ploaie. Ceva asemănător încerci deschizînd lexiconul de termeni filozofici ai lui Francis E. Peters. Intri într-un labirint ale cărui cotloane alcătuiesc un univers de sine stătător: este universul de început al gîndirii filozofice, adică prima formă lexicală pe care oamenii, atunci cînd au început să mediteze pe seama lumii în care trăiau, au dat-o gîndurilor lor. Universul acesta e atît
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
aproape. Am ascultat CD-ul cu Gheorghe Cozorici. Un gest remarcabil făcut de Mihai Niculescu împreună cu cei de la Radio - Dragoș Șeuleanu, Sebastian Sârca, Doina Papp, Vasile Manta și George Marcu. Vocea tulburătoare a lui Cozorici răsună și se furișează în cotloanele casei mele. Inscripție pe ușa unui atelier de artist, Sonetul 49 ale lui Vasile Voiculescu... Le spuneam și eu în studenție... le va asculta și fiul meu... Mă gîndesc că acest timbru fantastic i-a sedus într-atîta pe foarte mulți
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
M-am oprit pe o stradă, în fața unei case. PICASSO. Și-am intrat. Ca Profesorul Gavriliu într-o casă de pe strada Mîntuleasa, am rătăcit și eu, ore și ore, într-o casă din Marais, suind și coborînd scări, poposind prin cotloanele unui destin. Picasso omul, bărbatul mi s-a arătat altfel, pe de-a întregul ființei, atîta cît se poate spune și înfățișa. Tablourile lui, ordonate aici cumva din perspectiva intimității, mi s-au grupat și mie nu neapărat în funcție de perioada
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
De sus, din balcon am măsura splendorii și a vanității omului. O pasăre străbate în lung și-n lat moscheea. Fîlfîitul ei nu mă sperie. Numai orgoliul. Al meu, al tău, cititorule, al nostru, oameni trecători și aroganți. Dintr-un cotlon iese o pisică, alb cu negru. Contrast elegant într-o împărăție a culorilor. Sakip Sabanci a fost nu doar un mare bogătaș, un om de afaceri prosper din Turcia. A fost un mare personaj, un tip cu o personalitate tumultoasă
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
bucătărie. Majoritatea nu erau atenți la noi. Eram acolo când aveau nevoie de noi, iar când nu aveau nevoie... puff, dispăream. Făceam parte din decor. Le spălam podelele în tăcere, le dădeam mobila cu ceară, le făceam baie copiilor, curățam cotloane știute doar de noi. Vorbeam rar. Mâncam puțin. Eram amabile. Eram bune. Nu le cream probleme și îi lăsam să facă ce voiau cu noi. Îi lăsam să ne laude când erau mulțumiți de noi. Îi lăsam să țipe la
JULIE OTSUKA Buddha din podul casei by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3401_a_4726]
-
vocea ce întâmpină nu ridică scutul unei anumite sfidări, în speță nu intimează un cântec de laudă vieții, integrând într-însa moartea, ca atare, nu-i opune ecourile unei muzici. Acestea aparțin unui liric matur, cu mai multe unghere și cotloane decât se dezvăluie la o primă lectură. Cititorului avizat îi apare excursul pe extrema plajă al poetului în primul rând ca descătușare emotivă, exercițiu de vigoare al unei vocații dominate de mirajul sonurilor: "Călătorii, vecinătăți de lume/ cu-amiezile mângâietoare
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
expunere a pepenilor în fața cumpărătorilor au rămas la fel și astăzi)... Mă bucur nespus să descopăr tot felul de detalii mărunte: copiii duși de mână de mamele lor... vânzătorii ambulanți care, la fel ca astăzi, pot fi zăriți în toate cotloanele Istanbulului, ...tânărul care aruncă undița în apele calme ale mării, la debarcaderul unei case de vară din Beșiktaș ... ursarul de pe dealul Kandilli și ajutorul său, care zdrăngăne din tamburină...”. Dorința de a crea, pictând, „un miracol și a-i determina
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
pe jocuri de cuvinte și pe textele din care s-a inspirat spre a-și scrie lucrările. În ochii unui asemenea gînditor, studiul e mai important decît trăirea, iar textul e mai complicat decît viața. De aceea, a intra în cotloanele operei lui Maimonide aduce cu o veritabilă inițiere. Ești silit să cobori în subteranele și polisemantismele unui text atît de ermetic încît simți cum cel mai adesea îți pierzi busola înțelegerii. În Profetul și oglinda fermecată, Madeea Axinciuc sapă la
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
citit, dar ai făcut și multe alte lucruri de care ar trebui să-ți fie rușine. În timp ce stăteai lungit în pat sau pe fotoliu, silindu-te să nu aluneci pe covor, gândul tău s-a oprit în tot felul de cotloane, a căzut în mărăcinișuri. Lectura, ce chiul colosal, ce pretext pentru visare!" (pp. 61-63) Tocmai aici e necesar să intervină educația, pentru a discerne între pericolele ascunse în asemenea gesturi aparent aseptice. Elogiul exercițiilor de sintaxă, prin care hedonismul nefast
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
partidă de baschet. Nu că domnia sa ar încuraja chiulul, care, recunoaște în mod cinstit, nu se poate stârpi de tot, dar preferă să-i vadă pe elevi practicând un sport decât să-i prindă prin baruri, ascunzându-se prin diverse cotloane pentru a fuma sau petrecând ore în șir în cluburile de Internet. Dar activitățile sportive nu sunt singurele încurajate, conducerea școlii acordând, în egală măsură, o atenție deosebită activităților culturale, artistice, care pot întregi personalitatea în formare a elevilor. Iar
Agenda2004-37-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282854_a_284183]
-
inimi interșanjabile/ în nisipul de aur femeia veșnic tînără/ își îngroapă extatic fesele... Vară!// Bătrînețea a devenit o rușine tratabilă/ vitaminele/ ajută poliția mondială să vîneze cei din urmă microbi/ cu spada lui de foc binele alungă răul/ din toate cotloanele/ bivoli albi se tăvălesc prin mocirle curate/ și ies într-un nor de Chanel 5 la mal.// Greieri stereofonici anunță o seară calmă/ în peșteră Platon privind la televizor/ crede tot ce vede" (În peșteră, p. 26). De-abia versurile
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
provincial sau periferic),/ puteau să dănțuie feeric,/ cum numai pulberile pot,/ și să înlănțuie istoric/ corpuscular-ondulatorii.../ Cît despre amintiți cuci,/ sclipeau de curățenie, însă,/ rugoși, pe-alocuri, ca un tuci,/ se ponoseau de pudra strînsă/ în pori, în cute, în cotloane,/ avînd să cînte numai cînd/ cădea, prin fante de obloane,/ un jet de raze, ca un laser,/ pe ei ( ca,-n cripta lui, pre Lazăr),/ pe care cucii-l așteptau/ ca,-n zori, cocoșii neuituci/ luminile ahura-mazdei)/ spre-a se
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
că miracolul e în preajma mea! Așteaptă să-l simt, să-l observ, să-l primesc. Voalurile zilelor și nopților se aștern unele peste altele și, uneori, îmi zăresc doar cearcănele. Dacă mă apuc să dau jos păianjenii, de prin toate cotloanele, văd linii și contururi frumoase, văd bogăția din sufletul meu, minunile care se strîng, poate prea tăcut, poate prea sfios. Într-o seară, nu de mult, la Ateneu, deși bolnavă și amețită de pastile și suferință, am văzut lumina simplă
2011 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5024_a_6349]
-
afla să auzi o știre la două zile după ce s-a produs și mai ales, după ce-a făcut ocolul târgului, încât să n-o mai poți discuta cu nimeni? Doar un roman care adâncește pasajele subtile, ori care luminează cotloanele întunecate ale întâmplării ar putea să mai redeschisă un subiect peste care au trecut tropăind treizeci de zile. Un astfel de roman e ca emisiunile tv., de pe vremuri, făcute din selecțiuni de la revelion, pentru cine ar fi vrut să-și
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
ceva curaj Ioan Lăcustă pentru a risca un asemenea final care, chiar dacă ar fi lipsit, nu ar fi afectat cu absolut nimic textul sau valoarea unei cărți în care realmente te cufunzi și te lași condus de mâna prozatorului prin cotloanele nostalgice ale unei istorii altfel grave. Nu știu câți îi vor ierta insolența romanului După vânzare, un roman cu aparența unei farse care, poate, abuzează de formula proteică a genului jucându-și destinul pe ultima mână, cum se zice. Pentru un scriitor
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
Constantin Țoiu Nu demult, am dat într-un cotlon ascuns al bibliotecii de un fascicol ferferință din romanul polițist serial de pe timpuri numit Bill Gazon. Nu mai țin minte acțiunea. Am recitit însă cu emoție pățania surorii detectivului celebru răpită de japonezi și dusă tocmai la... San Francisco. Orașul
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
imageriei de altădată se transformă într-un discurs poetic aproape nominalist, enumerativ, redus-enuntiativ. Echilibristica între ironie și gravitate, cu atît mai grațioasa cu cît era mai riscantă, tînjește după iluzoria siguranță terestră. Nonconformistul e în căutare de certitudini și de cotloane ferite. Percheziționarea îngerilor devine mărturia unei - pe alocuri feroce - reconsiderări a legăturilor lui Traian Ț. Cosovei cu niscaiva trecute vieți de poeme și simboluri: îngerii nu sînt nicidecum singurele figuri obosite ale poeziei care să aibă parte de acest tratament
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]