699 matches
-
Vogoride, care era nepotul iluministului bulgar Sofronie Vrancearski, fiul lui ștefan Vogoride, care și-a donat toate bunurile pentru edificarea bisericii catedrale din Țarigrad (Constantinopole - azi Istambul). (5) Dorința coloniștilor și a diasporei intelectuale bulgare din Principatele Române, Bulgaria fiind cotropită și Rusia de a se organiza o școală Centrală bulgară în noul oraș Bolgrad, ca centru administrativ și cultural al coloniilor bulgare din sudul Moldovei și al Ucrainei. În anul 1857, președinții a 40 de colonii bulgare au ales comitetul
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
însărcinarea guvernului meu, am onoarea să transmit mulțumirile guvernului polon pentru atitudinea sa față de Polonia în momentul începerii războiului cu Germania. Această atitudine a României va avea influență asupra dezvoltării relațiilor între ambele noastre țări”. Ca și în cazul Cehoslovaciei cotropită de Germania nazistă și Ungaria horthystă, fidelitatea României față de poporul polon, dincolo de orice tratate, s-a manifestat însă pe multiple planuri, cu riscuri enorme, asumate conștient. Ele au devenit și mai amenințătoare când armata sovietică, urmându-și misiunea ei istorică
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
războiul din 1768-1774, dădea Rusiei „dreptul” de a ocroti pe creștinii din Imperiul Otoman, pozițe extrem de avantajoasă pentrru atingerea celor trei obiective majore: Strâmtorile, Constantinopolul și anexarea Principatelor Române. Profitând de conjunctura ce i-o oferea înfrângerea Turciei, Austria a cotropit Țara de Sus a vechii Moldove (cu 7 ținuturi: Hotin, Dorohoi, Hârlău, Cernăuți, Suceava, Neamț și Bacău) cu o suprafață de 10.441 km2, 278 de localități și o populație de peste 70.000 de locuitori, anexare confirmată prin tratatul cu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
spui de ceea ce gândești. Limbajul, la români, servește doar la disimulare. Dacă vrei să știi cu adevărat ce gândești, trebuie să-l întrebi pe altul. Complexul dublului limbaj la români face inutilă orice dezbatere. Cum se vede Moldova din Ardealul "cotropit de unguri"? Se mai observă vechea legătura dintre sărăcie și cultură care a făcut istorie pe plaiurile acestea intens mioritice? România, în retorica patriotică, e foarte unită, e un monolit. Dar ca să ajungi din Ardeal în Moldova și invers îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o "istorie morală" a literaturii române din "secolul trecut"? O reevaluare "la sânge"... Cine o va scrie? Sau tot timpul (săracul!) va rezolva și acest lucru? Nu. Cred că e nevoie de o morală. Cum se vede Moldova din Ardealul "cotropit de unguri"? Se mai observă vechea legătura dintre sărăcie și cultură care a făcut istorie pe plaiurile acestea intens mioritice? Crezi că mai funcționează sistemul "provinciilor culturale"? Ardealul e o zonă interesantă, iar ungurii au cam început să plece înspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Toate mi s-au întâmplat în viață până acum ca hotărâte de altcineva, inclusiv căsătoria și nașterea celor patru copii Ai debutat spectaculos, cu primul val optzecist, după care ai făcut pași mai rari, mai feriți, ai îngăduit publicisticii să cotropească teritoriul poeziei. In ce te privește, iartă-mi franchețea, numele tău circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar. E vorba de timiditate, discreție, lehamite...? Am debutat editorial târziu, Adriane, la 34 de ani, cu volumul Gesturi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apar demne de redat întrutotul: „Oamenii muncii din țările marșalizate își intensifică și ei lupta împotriva ațâțătorilor la un nou război. În acest timp poporul Coreian ajutat de voluntarii Chinezi, luptă cu arma în mână pentru a-și elibera patria cotropită de imperialiști Americani, pentru a-și putea construi o viață mai bună mai fericită. Ne dovedește creșterea prestigiului Uniunei Sovietice în ochii tuturor oamenilor cinstiți. Se confirmă cuvintele tov. Stalin: Pacea poate fi asigurată, dacă popoarele lumii vor lua în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
poalele unui munte. Adun crengi, iarbă și-mi fac un pat foarte primitor. Mă așez și constat că mă simt destul de confortabil acum, că am luat în stăpânire o anumită zonă și i-am imprimat amprenta mea. Curând însă mă cotropesc din nou întrebările acelea complicate, de genul: oare și pe lumea aceasta trebuie să mă hrănesc ca pe lumea dintâi? Oare am corp? Și aici se îmbătrânește? Percep în jur tot soiul de foșnete, de mișcări, însă le percep confuz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mică adiere de vânt. Inima era în ei cât puricele, dar nu recunoșteau că le este teamă. Se închipuiau eroi, erau mândri de ei înșiși, dar le venea să plângă când se gândeau că-și lăsaseră casa părintească: îngrijorarea îi cotropea - ce-i așteaptă de-acum încolo? Căutau să se încurajeze zicându-și că nu mai sunt copii, au împlinit optsprezece ani, se cade să se comporte aidoma unor bărbați adevărați, nu ca niște mucoși plângăcioși, ca niște muieri sau cârpe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la frații noștri greco-catolici, ne-au chemat la Beiuș, unde am terminat anul școlar la liceul „Samuil Vulcan”. Tot în același an - după 23 august - prin luna septembrie, am revenit acasă în Moldova noastră care suferise mult din cauza războiului, fiind cotropită de armatele rusești. Cu mari greutăți superiorii noștri au redeschis Seminarul și Gimnaziul Franciscan din Hălăucești prin luna decembrie același an. În anul următor, 1945, cu încă vreo 20 de frați am început anul de noviciat, având ca magistru pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și nu ne vor mai lăsa să ieșim pe poartă. Să fi fost buruienile un dar floral pentru morții care nu aveau pe nimeni, ori o ascunzătoare înflorită pentru asasinatele Statului? Sau amândouă deopotrivă? Sau nici una, nici alta, ci așa cotropită de spaime cum mă simțeam, numai nevoia mea prostească de a pune o ordine în lucrurile cărora nu le puteam face față? Prietenul meu și cu mine le-am povestit celorlalți din cercul nostru intim despre trandafirii de pe mormânt și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dacă vorbim despre frica pe care o vâră în noi alți oameni. Ar trebui să folosim și frica la plural, vorbind despre frici. Căci frica de represiunea zilnică exercitată pefață ori într-ascuns, prin metode urzite tot mereu, din nou, cotropește orele zilelor, săptămânile lunilor și vremea din ani. Cotropește ticăitul ceasului la fel ca și zgomotele diurne și liniștea nocturnă a străzilor. Poate că ar trebui să distingem între două frici cu totul deosebite: frica scurtă, neașteptată, care se evaporă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
noi alți oameni. Ar trebui să folosim și frica la plural, vorbind despre frici. Căci frica de represiunea zilnică exercitată pefață ori într-ascuns, prin metode urzite tot mereu, din nou, cotropește orele zilelor, săptămânile lunilor și vremea din ani. Cotropește ticăitul ceasului la fel ca și zgomotele diurne și liniștea nocturnă a străzilor. Poate că ar trebui să distingem între două frici cu totul deosebite: frica scurtă, neașteptată, care se evaporă fără urmă când i-a dispărut cauza. și frica
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
înseamnă o trădare a celor mai intime simțiri a străbunilor care acolo odihnesc, care au stropit cu sângele și sudoarea frunții lor acest pământ sfânt, frământându-l și apărându-l. Nu degeaba se spune că pământul țării geme când e cotropit și că ecoul înnoirilor sale se aude până în depărtări, atunci când țara este în floare.“ (Contemporanul, 6 octombrie 1972) „Nu mai departe de 24 de ore înainte, am avut cinstea și plăcerea să fiu primit în audiență de președintele țării, și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
genți de voiaj. Bașca nouă persoane, șoferul inclus. Încerc să plasez între schimbătorul de viteze și scaunul din față-dreapta apa minerală și sendvișurile pentru drum... Ce dracu’ ați luat atâtea? Păi... nu..., știi, nu sunt ale mele... Și mă trezesc cotropită de povești despre rubedenii localizate în cele mai ilizibile sate de pe harta României ale căror găini trebuia să fi făcut ouă de aur în cuibarele colectivizate preț de jumătate de secol. Mă uit la maldărul de cumpărături ale colegilor și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
țara. Este arhetipul unui individ incapabil, un neisprăvit care niciodată nu a făcut ceva util pentru ceilalți, toată viața sa a constat în ,,munca de partid” , minciună și escrocherie, trai de huzur pe spinarea altora. Altă dată Țara Românească era cotropită de turci, tătari, leși, și de alți dușmani care cereau tribut. Mai era și boierimea locală care jefuia norodul cot la cot cu dușmanii externi. Astăzi nu se mai pune problema cotropitorilor externi, dar a rămas mai actuală ca oricând
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în același ritm ciudat și în aceeași desfășurare sinuoasă. Neputând fi palat princiar, clădirea aceasta va fi mai târziu destinată ca local de primărie. Dar va deveni temporar palat de justiție, în perioada reclădirei vechiului palat domnesc, pentru a fi cotropit apoi, în timpul războiului și al refugiului, de servicii și spitale militare și a deveni, în cele din urmă, sediul Comandamentului Corpului IV de Armată. Schimbările aceste se vor opri aici? E oare aceasta ultima destinație a casei familiei Roznovanu? Chi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
el însuși să steie față și să contribuie la distrugerea a tot ce a clădit. Până în preajma Unirii principatelor, viața Iașului e un șir aproape neîntrerupt de suferințe. Ars și pustiit de nenumărate ori, decimat de ciumă și de holeră, cotropit de turci, de tătari, de poloni, de ruși, el nu mai poate organiza nimic durabil. Cu toate aceste, monumentele sale de seamă, adică mai toate mânăstirile și bisericile care fac încă marea bogăție artistică a Iașului, datează din timpurile aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Dumnezeu ce se teme, În locul unuia indiferent, este opera lui Prometeu care, legat de stîncă, se uită neînduplecat spre cer, umplînd abisul cu disprețul său și obișnuindu-ne cu ideea că avem dreptul la mai multă mîndrie. O toropeală Îl cotropește uneori pe titan, din pricina luminii care inundă muntele. Toate suferințele sale s-ar rezolva dacă ar uita povestea focului. Nu, n-o va face. Vulturul trebuie să coboare acum din nou. Narcis Primul dintre grecii antici care a Încercat să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
acolo vroia să zboare aripa sa. Nu numai că grecul nu se simțea rob Înlăuntrul măsurii, al simetriei, dar Îi provoca repulsie ceea ce le contrazicea. Dovadă e și felul În care a murit arta elină, nu zguduita de revolte, ci cotropită de o tristețe vagă și de un surîs vag pe măsură ce artiștii din epoca de decadență Încercau să continue fără credință vechiul ideal. Aripa nu s-a lovit de limitele idealului elin, vrînd să iasă În afara lor, ci, obosită, n-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și fără greșeli, scăldat Într-o lumină primejdioasă, unde nu mai are sens să pui mii de Întrebări mîinii care se Întinde spre bucuriile vieții, e de ajuns să te Întorci cu ochii Închiși spre soare, să-ți simți obrazul cotropit de o febră ușoară, pleoapele Înroșite și să asculți murmurul mării ca pe un cîntec Îndepărtat; În Hiperboreea cresc aceleași ierburi calde ca și În Elada, dar ele nu decad și nu putrezesc; arbori Înalți și luminoși foșnesc În afara timpului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar antipatică și materialistă excesiv, și de tatăl lui ca avar și egoist. Ne-am despărțit cu regret, dar în cei mai buni termeni. Vei fi zicând: dar e admirabil, trăiește, discută, râde. Nu, Monica, sunt aproape bolnavă, obsedant de cotropită de o stare fără nume, o boală ciudată, nouă: despărțirea de tine. Vineri seara, 26 sept. [1947] Două zile, trăite în așteptarea încordată a unei scrisori de la tine. Nimic. Între timp plecările se înlănțuie; au plecat Ina și Alecu joi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe atunci; mi se oprise inima de uluire și de nedreptate. Doamna aceea mi a furat încrederea în viitorul meu, în superioritatea mea; în privința asta, eram naivă ca prințul care se credea nemuritor... De la Sălcii, drumul se făcea mai greu, cotropit de verdeață. Arbori seculari îl mărgineau; mult timp am crezut că acei copaci erau ai noștri, că fuseseră plantați acolo pentru că acela era locul nostru de plimbare preferat. La Sălcii, știi: hangiul ieșea în fața trăsurii, frânt de la mijloc în unghi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acea plecare. Îți mai amintești ocolul pe care-l făceam ca să putem ieși pe poarta cea mare? Mă opresc aici. Și astăzi? Singură în casă. Toată lumea e ple cată. Nici un zgomot. În jurul meu, doar prezența amicală a cărților. Raf turile cotropite de soarele mut; prezența lui dulce îmi creează un cadru aurit. Iar eu? Biet motan încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mână în mână, iar eu muream de poftă să-ți vorbesc. Așa că inter venția lui Mabell aproape că m-a scos din minți de ciudă. Avea un singur scop: să le poată spune în dimineața asta prietenelor ei care au cotropit laboratorul culinar: „Am vorbit cu Parisul“. Ieri au venit cele două amice ale tale să petreacă ziua ta aniversară cu mine, iar eu am fost atât de lipsită de bună-cuviință, încât nu ascultam ce spuneau, fiindcă așteptam ora 9 ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]