711 matches
-
vorbim de patrioții foști în Sfatul Țării de la Chișinău sau de legionari și de foștii ofițeri în armata țaristă, aceștia din urmă au fost vânați și-n România, după întunecatul 23 august 1944. După reintrarea armatei române în teritoriile naționale cotropite de bolșevici s-au descoperit multe gropi comune cu români asasinați, mutilați, îngropați de vii, electrocutați, între care preoți, studenți, elevi și destui legionari sau simpatizanți ai Legiunii. Aceste gropi commune au fost descoperite în curțile Palatului Mitropolitan, Consulatului italian
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
istoric înscris cu sinceritate în eternitate subtitlul: O viață închinată Adevărului: Gheorghiță Savel. Trecând esențializat peste copilăria fericită prin inocența și negrijile ei, peste adolescența uimirilor și întrebărilor, naratorul intră cu tinerețea militară în Războiul de reîntregire a gliei străbune, cotropită în toate punctele ei cardinale, ca urmare a domniei unui rege trădător, destrăbălat, dictator și asasin: Carol II. “Un timp al erorilor, o epocă sfâșiată de aporii ireconciliabile...”(Acad Al. Zub) în care entuziastul ofițer, Gheorghiță Savel, făcându-și datoria
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
în Est, am luptat în Vest, mereu pentru întregirea leagănului românesc. Pentru profesionalismul cu care am evacuat unitatea din Crimeea, comandamentele superioare mă propuseseră pentru cea mai înaltă decorație militară, Ordinul “Mihai Viteazu” de care, în noile condiții de țară cotropită de “eliberatorii” uralieni, nu m-am mai bucurat, propunerea fiind anulată și, ulterior fostul ofițer în Armata Regală Română fiind arestat pentru o lungă și chinuitoare perioadă de timp. Vae victis! Sovieticii, pe lângă Basarabia și Bucovina au mai înșfăcat și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
adolescentul - că sensul literaturii, al cuvintelor frumos aliniate și Încolonate ca să urce spre lumină, cum se iluzionau cei pe care Îi citise, are ferestrele Închise, fiindcă, dacă le-ar deschide, Întunericul ar invada lumea și mințile oame nilor, așa cum a cotropit mintea lui Căreală, despre care alții ar fi spus Încântați că e un bun personaj de roman. Nu era decât un rătăcit pedepsit de viață fără motiv, și nu avea nimic de a face cu literatura, iar episodul de mai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o idee care îți ocupă mintea precum o armată care ocupă un oraș. Dincolo de geamurile mașinii se întinde acum America. O, prea frumoase înalturi pline de sturzi, Deasupra valurilor chihlimbarii de cruguliță. O, creste purpurii îmbrăcate în răchitan, Deasupra câmpurilor cotropite de ciumă. America. Asediul ideilor. Marea luptă pentru putere pe care o dă viața. După ce-l asculți pe Stridie, un pahar de lapte nu mai este doar o băutură plăcută care merge cu fursecurile cu ciocolată. Înseamnă vaci cu gestație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se rupe și capul. Și Helen îmi face cu ochiul și zice: Haide, tati, n-are rost să te minți așa. Și eu zic: Du-te naibii. Stridie a pus stăpânire pe Helen la fel ca o armată care a cotropit un oraș. La fel cum Helen pusese stăpânire pe dom’ sergent. La fel cum pun stăpânire pe noi trecutul, mass media, lumea. Helen zice, Stridie zice cu gura lui Helen: — Mona știa de ceaslov de săptămâni întregi. A știut de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Școala Gimnazială ,,Avram Iancu’’ Târnăveni - Mureș profesor coordonator Fodor Daniela Întrebări, căutări, chemări Nesfârșita noapte nu ia în seamă lumina camerei mele și-o simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa, ascunzându-se într-un surâs al fricii mele, cotropindu-mă. Ce știi tu despre mine ,întunericule? Mă cunoști? De ce îmi dai târcoale? Simt că ești mai mult decât o strângere de aripi a luminii, iar luna ce-mi rânjește are colți ascuțiți parcă ... ce taină ascunzi și ce mister
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Se uită iar spre poartă. Deodată, auzi zarvă undeva În spate. Un al doilea cerșetor se apropiase de primul și părea că Între cei doi izbucnise o ceartă. Parcă recunoștea glasul lui Giannetto care Îl insulta pe celălalt pentru că Îi cotropise teritoriul. Apoi cei doi se apucară să se păruiască, Într-o devălmășie de mâini și de picioare. Dar primul Învinse repede: cu un răget, se aruncă asupra noului sosit, lovindu-l cu un șut puternic Într-o parte. Acesta strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nevoie de cineva aici imediat. Pot să accept marțea viitoare, dar și-așa e prea mult. Trebuie să-ți transferi loialitatea în tabăra mea. Acum. și cu asta, Vivian a închis. Acesta a fost începutul nebuniei care avea să-mi cotropească viața. Sentimentul că oferta care-mi fusese făcută era nesigură - că Vivian putea să și-o retragă la fel de repede pe cât o și formulase prima dată - m-a făcut și mai conștientă de faptul că nu puteam s-o las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lăsa să te distrugă. • • • M-am dus la școala elementară West Hollywood, am rămas în mașină și n-am scăpat o clipă din priviri Plymouth-ul lui Kay din parcarea școlii. În tot acest timp fantoma lui Lee mi-a cotropit gândurile - o companie nu tocmai plăcută pentru aproape două ore. La ora trei fix s-a sunat de ieșire. Peste câteva minute Kay a ieșit din clădire, înconjurată de un roi de copii și profesori. Când a rămas singură lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întunecată a stufărișului care se lăbărțase pe marginile bălții. Cătunul era dincolo. La mal se găseau, priponite, câteva bărci vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vârându-și degetul în apa neagră, putredă, acoperită pe mari porțiuni de mătasea broaștei. Soarele îi bătea în față. Privindu-l, m-am întrebat de ce tresărisem prima oară, când îl cunoscusem. Din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ucide? Și dușmanul e om, nu leu sau lup. Dar dacă n-ar ucide ar fi ucis. Așadar, omorul e apărare. Iahuben se mai gândi și văzu că omorul nu era apărare, de vreme ce nimeni nu venea în Atlantida s-o cotropească, și anume el se ducea împins de porunci să jefuiască țări străine și să ucidă oameni străini. Sclavul acesta i se păru înțelept ca un zeu. Acum îi spuse cu mai mult curaj: - Auta, te-aș întreba ceva, numai să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se duse în patul său dintr-o odaie de sus, istovit mai mult de gânduri decât de nesomn. CAPITOLUL XIII Atlantida era apărată din două margini de patru lanțuri de munți. Spre miazănoapte, de unde ar fi putut veni s-o cotropească în vremea iernii vântul țărilor reci, uriașa insulă era păzită de lungul șir de munți deasupra cărora se înălța Piscul Sfânt. Iar tot țărmul răsăritean îl fereau de vânturile fierbinți ale pustietății vecine alte trei lanțuri de munți puternici. Întâiul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mută zâmbind mâna spre turn. Așadar steaua tulburătoare, care speriase neamurile negre din deșert și cutremurase liniștea chiar și a Marelui Preot, se afla acum în fața ochilor sclavului, în grâu, la câțiva pași! Auta se simțea năuc. Totul dimprejur îl cotropise ca într-o clipă cumplită. Privea în neștire, smulgea fără să-și dea seama spice de grâu fărîmițîndu-le între degete, deschise gura să spună ceva, dar tăcu, întinse mâna spre străin și o retrase îndărăt. Apoi deodată se lumină. Își
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai atît: - Ta Kemet. Departe, pe țărmul părăsit și acum amestecat cu zarea, se zăreau uneori fântâni de foc, apoi numai zare înroșită. Valurile mării vuiau cumplit aruncând corăbiile ca pe niște semințe. Soarele apunea acum la zenit, apusul fiind cotropit de întuneric. Un slujitor veni la Marele Preot cu fructe și cu vin spunîndu-i că trecuse o noapte și o zi, și că strălucitorul, înțeleptul și slăvitul stăpân trebuia să se hrănească. Și se hrăni. Primejdia era acum departe. Porunci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să fi trecut printre Stâlpii lui Melkart, dar am trecut pe mare deschisă și totuși stelele îmi spun că Stâlpii zeului hananeu au rămas îndărăt. Bătrânul nu-și clinti privirea, însă înăuntru era tulburat. - Așadar tu socoți că i-a cotropit marea? Cu aceste valuri care au fost nu-i de mirare. Când vorbea cu cârmaciul, zări însă spre răsărit, dar mai mult către miazănoapte, un șir lung de pete albe. Crezu că sunt păsări, dar întrebă: - Ce vezi acolo, cîrmaci
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care-l cunoașteți bine! adăugă Auta, uitîndu-se la ceilalți pământeni care se îmbrăcaseră și se împrăștiau pe mal spre o pădure apropiată. Mai târziu Ntombi aprinse un foc, și străinii urmăriră flăcările mirați de nevoia de asemenea îndeletnicire pe malul cotropit de arșiță. Dar iată că dintr-un desiș de arbori se arătă Mai-Baka, întotdeauna întreprinzător în astfel de împrejurări: își și făcuse un arc și săgeți din crengi cu vechiul lui cuțit de aramă, și aducea într-o mână câteva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mini-dramelor generate de trecutul lui? Nu putea să facă nimic altceva decât să aștepte să vadă cum o să decurgă lucrurile și să spere că o să depășească toate obstacolele. În sfârșit, Sofia dispăruse din câmpul vederii, iar camera fusese din nou cotropită de zgomot. Era clar că invitații discutau acum despre telenovela la care tocmai fuseseră martori. Alison știa că majoritatea oamenilor, de fapt, probabil că toți - inclusiv prietenii ei - considerau că ea i-l furase în mod intenționat Sofiei și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vreme În vârtejuri spectaculoase, privi Pământul ca pe o provocare, apoi, cu o iuțeală neînchipuită, se aruncă asupra lui... Acoperișurile de țiglă roșie, țuguiate și Îmblânzite de lumina soarelui, păreau o armată de ciuperci uriașe, ivite printre coroanele arborilor și cotropind Întinderea până departe. Îngerul se roti de câteva ori curios, după care, obosit și moleșit de căldura după-amiezii, poposi pe turla bisericii din preajma unei clădiri Înalte și, moțăind puțin, adormi grozav de repede. Fereastra i se Întunecă pentru câteva clipe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul. Ridică ochii și găsi cerul după-amiezii de o stranie limpezime. Apoi se dezechilibră și nu mai știu nimic. Se trezi Întins pe bancă, cu o bătrână Într-un pardesiu ponosit ținându-l de palma acoperită de o mănușă neagră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai putea raționa. Se gândea tot mai intens la ea. Îl cotropea sentimentul acela tăios al interminabilei așteptări și Întrezări vidul imens În care plutise mereu. Undeva, Într-unul dintre ungherele Îndepărtate ale camerei, descoperi o uriașă pânză de păianjen. Pânza, de un albastru transparent, acoperea un pat masiv, peste a cărui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tot ce este menit de a fi mare Să-și înnăsprească trebue superba rădăcină Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț. {EminescuOpIV 65} Mai tare e-acea stâncă, ce a trecut martiră Prin vijelii mai multe. Popoarele barbare Ce-au cotropit Românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orice vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul Poporului meu tare ridică și-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză. În lume văd popoare cuminți și fericite, Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
funie, Îndreptându-se către casă. Ajunseră acasă atunci când ultimele raze ale unui soare preocupat parcă numai de dorința de a se ascunde În mare taină după cel mai Îndepărtat deal vizibil se stingeau Încet-Încet, lăsând amurgul Începutului de vară să cotropească locurile și sufletele siretenilor care după o grea zi de muncă aveau atâta nevoie de binecuvântata odihnă. Era momentul când spre apus rula un film regizat și jucat de un pictor nepământean, film ce oferea iubitorilor de frumos o vastă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se joace simultan și colo și colo, fără tren, gări, despărțiri, durere și lacrimi! Apoi s-a Înseninat, frumusețile și atracțiile casei cu bunic au apărut ca prin minune, locurile de joacă, Rozalița, Aneta, Ionel, copiii din cotună i-au cotropit suflețelul care era gata să explodeze de fericire dacă nu ar fi intervenit Vizanti speriindu-l și alungându-i toate visele de revenire la joaca de acum câteva luni. Lătra și schelălăia, „bătea la om” și se zbătea să rupă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bun și să fii sănătos nepoate!”. Călătoria cu trenul a durat oarece timp pentru că au schimbat În două gări, la Roman și la Buhăiești, iar discuțiile dintre ei Își pierduseră din strălucire și savoare. O stare de „inimî ră” le cotropiseră ființele, amândoi simțeau că au pierdut ceva la modul iremediabil și că din nefericire nimeni nu poate face nimic. Singurele speranțe erau la Cel de Sus care poate face minuni și În rodul Întâmplărilor ...nefaste: Poate Dumnezeu Îi dă lu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]