1,606 matches
-
este nevoit să se mute la dumneata, unde va rămânea până în toamnă. Cum s-a nimerit, însă, ca și matale și Eminescu să fiți buni de ducă, o luați cătinel-cătinel prin Târgușor, până dincolo de rohatca Copoului, și vă opreați la crâșma lui Țâru. Acolo, tolăniți pe iarbă, puneați de cântau doi țigani zdrențăroși - unul din scripcă și celălalt din cobză - cântece pe care, cândva, le zicea Barbu Lăutarul, iar voi mâncați „friptură pârpâlită pe un hârb de ceaun și mămăliguță.” Și
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Lăutarul, iar voi mâncați „friptură pârpâlită pe un hârb de ceaun și mămăliguță.” Și atunci „trăiați în altă viață, în alte vremuri, în altă lume.” Altă dată, cine mai știe pe unde ajungeați: pe la Ciric, Aroneanu, Nicolina, Galata ori pe la Crâșma „Trei Salcâmi”, din gura Tătărașului. Când vă venea chef de o cale mai lungă și colbăită, ajungeați și pe la Crâșma „La Doi Peri” a lui Gheorghe Calistru, de pe moșia Nebuna, cum se chema atunci locul Hlincii. Pe deasupra, s-a nimerit
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
alte vremuri, în altă lume.” Altă dată, cine mai știe pe unde ajungeați: pe la Ciric, Aroneanu, Nicolina, Galata ori pe la Crâșma „Trei Salcâmi”, din gura Tătărașului. Când vă venea chef de o cale mai lungă și colbăită, ajungeați și pe la Crâșma „La Doi Peri” a lui Gheorghe Calistru, de pe moșia Nebuna, cum se chema atunci locul Hlincii. Pe deasupra, s-a nimerit să vă introlocați doi oameni cu glasuri frumoase. Dumneata erai om de la strană, iar Eminescu nu ducea lipsă de harul
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Apoi acest Ionescu - bun prieten cu matale a povestit - fără răutate - mai multe întâmplări, al căror erou ai fost. Iaca una: „În iarna anului 1881,... mai mulți din orășeni ne întâlneam la dugheana lui Penea Bulgaru din Ciurchi... În fundul odăiei crâșmei pe un cuptor era o babă de la țară. Creangă auzind-o gemând... grozav, o întrebă ce are. Sânt bolnavă de năjit și nu am liniște deloc, mă doare trupul, vai de mine... Taci, mămucă dragă, lasă că te descânt eu
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
voi avea parte și de bucuria adevăratei prietenii. Cucoana Tinca, cred că nu se va supăra aflând că pentru două, trei zile, te voi răpi Sultanule din seraiul tău plin de mâțe și vom porni colindul prin Iașul îndătinat: cu crâșme și crâșmulițe, cu grădini și grădinițe, cu cotloane, cu obloane și sprijini ți pe <<Boltă>> stinchiul nostru de altă dată, măreț numai prin Cotnarul cel vechiu dătător de inspirații, vom încheia astfel revederea noastră. Pregătește-te părințele, că împărtășania o
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
de repede a trecut și iată-ne, în seara de 31 decembrie 1889... Apoi numai Dumnezeu știe cum s-au petrecut lucrurile în seara aceea... Profesorul Ștefan Drăghici, prietenul matale, povestește că, după ce ați colindat împreună târgul prin prăvălii și crâșme, pe un ger și un viscol cumplit, v-ați despărțit în capătul de sus al străzii Muzelor /Nicolae Bălcescu de astăzi/. El a plecat acasă, pe strada Kogălniceanu din apropiere, iar dumneata... dumneata încotro ai pornit? Spre Bojdeucă, să primești
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
1200 și obosiți acum de vechea lor cultură și civilizație, de aspra lor austeritate mo rală și de preaexce lenta lor rânduială economică. Așa, prin urmare, am descoperit, curând după Unire, Sighișoara cea atât de primitoare pentru noi amândoi - la crâșma văduvei, sub umbrarul de viță bătrână de sub poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a mai pomenit asemenea mișelie?! adaugă Alexa. E rânduit ca boierul să fie boier, și prostu' să fie prost. De pildă, Tăutu! Cine-i "Marele logofăt Tăutu"? Un prăpădit de grămătic, scârța-scârța pe hârtie -, care a buchisit câteva slove prin crâșmele Cracoviei! îl înfierează Isaia. S-o fi smintit de învățătură, completează Negrilă. Parcă Șendrea-i mai breaz? Un răzăș ajuns, un țărănoi, o hardughie cu mușchi: "Mare Hatman!... Mare Portar al Sucevei!" completează Alexa. Ferească Sfântu' când urcă scroafa-n copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bidoane sau burlane? Acum repede veniți, Nu mai stați să vă gândiți! Ulița pe care intra blehariul cu căruța se umplea repede de lume și începea târguiala. Se bătea palma și ca să fie și mai cu noroc, se opreau la crâșma lui Grecu, la rachiu, pentru adălmaș. Olarul, de asemenea își făcea intrarea în sat destul de des, dar cu căruța plină de vale (oale de toate mărimile, cratițe, tigăi, ceainice, lighene, site, polonice, tacâmuri, servicii de farfurii, platouri, tase etc.). Strângea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
luăm în seamă, mărite Spirit, și scutirile de dări acordate de voievozi pentru dugheni și cârciumi. O interesantă scutire o dă Antioh Cantemir voievod la 9 iunie 1696 (7204): „Scriem domniia mea la slugile noastre...Vă facem știre pentru o crâșmă ce-ar avea rugătoarele noastre, Anghelina starița și cu tot săborul de la svânta mănăstire de la Socola...la Iezăreni, lângă morișcă, ce au acolo la drum.” - Să ne întoarcem, omule bun, la judecățille călugărițelor cu cei care împresurau moșiile sau luau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
care trăim și ne speriem cum se ruinează?!? Mănăstirea Bârnovei s-a pus încet-încet pe picioare. Voievozii aveau grijă să dea scutiri de dări pentru cârciumi, pivnițe și alte acareturi. Uite aici, mărite Spirit, o scutire de dări pentru „o crâșmă a călugărilor de la mănăstirea Bârnova, ce iaste la heleșteul de la Ciurbești sub Codru...acolo, la morile lor.” - Ca orice mănăstire, Bârnova a cumpărat, dar a și vândut diverse bunuri. Iaca, mărite Spirit, și o vânzare despre care am mai vorbit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pogoane de vii la Odobești...m-am milostivit și i-am iertat pogonăritul pe aceste vii.” Apoi, la 5 dec. 1734 (7243), scutește de toate dările și angăriile 12 oameni străini ai mănăstirii. - Si uite așa, scutind de dări o crâșmă, o pivniță cu băutură din Iași, procopseala mănăstirii sporea și nu mai era „foarte slabă, fără moșii, fără vinituri.” - Mărite Spirit, am în față un zapis al lui Ioan Nicolae Mavrocordat, din 1746 sept.1-1747 mai (7255) care spune: „Dat
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acest hrisov al domnii mele, prin care hotărâm pentru toate viile ce va ave mănăstirea Sfântului Spiridon, cât vin va face și va ieși din vii, pe tot acel vin nici un ban vădrărit să nu plătească...Așijdere și pentru doao crâșme și doao trunchiuri ce va ave mănăstire Sfeti Spiridon aice în Iași...și de toate alte dări și angării, orice ar ieși pe alte crâșme aice în târgu, de toate să fie în pace și în scuteală.” - Să mai adăugăm
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vii, pe tot acel vin nici un ban vădrărit să nu plătească...Așijdere și pentru doao crâșme și doao trunchiuri ce va ave mănăstire Sfeti Spiridon aice în Iași...și de toate alte dări și angării, orice ar ieși pe alte crâșme aice în târgu, de toate să fie în pace și în scuteală.” - Să mai adăugăm, mărite Spirit, că în 1802, la 14 octombrie, a fost un mare cutremur, în urma căruia pereții bisericii au crăpat tare. Pentru asta biserica a fost
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
amintea de versurile lui Păstorel: „Suav amurgu-și lasă rugina în pahare: Miresmele grădinii în noi se răspândesc. S-a destupat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare.” Îți mai aduci aminte, cred, vorbele lui Ionel Teodoreanu despre „Crâșma cu zid adânc,ferestre zăbrelite,păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticla afumată...Încăperea nu-i arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
se rostogolește în vatra de jeratic a apusului, topind în ea vechea ctitorie a Ducăi Vodă, iar tu, între nesfârșitele vii ce te înconjoară, meditezi la versurile lui Păstorel: „Un om grăbit la Iași, prinzându-l ploaia, A zăbovit la crâșmă șapte ani, Când cu fetească neagră de Cârjoaia, Când cu băbească de la Uricani”. Dacă am reușit să-ți alin cât de cât dorul de albastrul dealurilor ieșene, aș fi pe deplin răsplătit. Abia aștept un semn de la tine... Pe curând
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
iscoade în Iași, să vadă care este atmosfera și să cheme anumiți boieri de taină... Cine mai știe ce nume o fi purtând hanul la începuturile sale, pentru că fantezia ieșeanului e mare. Ia ascultă, dragul meu, numai câteva nume de crâșme: „La șapte gâște potcovite”, „La șapte Draci”, „Sprăvale baba”, „Raiul lui Adam” ori „Calul Bălan”. Și câte alte nume, care de care mai chisnovatice. Ei de când șade hanul înfipt în acest loc? Să încercăm a descurca ițele timpului. Pornind de la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
șesul de dincolo de Hanul Trei Sarmale. Acești plopi provin cu siguranță din vestiții codri ai Iașilor, care coborau până la Bariera Socolei. Umblând după documente care să ateste existența acestor codri, am descoperit că se vorbește foarte mult despre case, prăvălii, crâșme, mănăstiri și biserici, ulițe, vii, prisăci, crame, livezi, mori, iazuri și heleștee, dar foarte puțin despre codrii Iașilor. Nicăieri despre vânzarea, moștenirea sau dăruirea unei bucățele cât de mici de pădure. Asta ar putea însemna că pădurea era averea țării
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
în zilele noastre!... Dacă tot am intrat în sat, încaltea să nu plecăm cu traista goală. Așa că urmează-mă, iubite prieten, până în celălalt capăt de sat. Iată-ne și ajunși. După ce ne înclinăm fruntea în fața unui falnic gorun, căutăm fosta crâșmă „La Doi Peri”, care și-a trăit traiul într-o casă pitită între vii, în dreapta drumului, și care a aparținut lui Gheorghe Calistru. În pivnițele crâșmei se hodineau butoaiele cu vinuri de soi, iar în curte se găsea un scrânciob
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Iată-ne și ajunși. După ce ne înclinăm fruntea în fața unui falnic gorun, căutăm fosta crâșmă „La Doi Peri”, care și-a trăit traiul într-o casă pitită între vii, în dreapta drumului, și care a aparținut lui Gheorghe Calistru. În pivnițele crâșmei se hodineau butoaiele cu vinuri de soi, iar în curte se găsea un scrânciob căutat în zilele de sărbătoare. Acestea le-am aflat de la Maria Bârsan, fiica vitregă a crâșmarului, pe care am întâlnit-o cu totul întâmplător pe valea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
le-am aflat de la Maria Bârsan, fiica vitregă a crâșmarului, pe care am întâlnit-o cu totul întâmplător pe valea Vămășoaiei. Da’ când îi să ai noroc, apoi îl ai . Uite așa mi s-a întâmplat și mie. Lângă fosta crâșmă, despre care am vorbit, am dat peste un nepot al crâșmarului, la care am descoperit documente vechi originale, cu traducerea alaturată, din care am aflat că Hlincea s a numit cândva „Nebuna”. Iată un fragment dintr-un „Jurnal” (procesverbal n.n.
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Odată ieșiți în șoseaua Iași-Voinești, calea ne este deschisă. Acolo unde drumul cotește brusc la stânga, lasă pe colțul din dreapta o casă, care, după 1871 când Galata Miroslavei a devenit comună, a ajuns întâi primărie, apoi jandarmerie, dispensar, și până la urmă, crâșmă. De aici înainte, drumul curge lin în ușoară urcare printre livezile de meri ale Fermei Pomicole Galata. Iată-ne deja pe greabănul dealului Miroslavei, de unde ni se deschide peisajul vălurit până hăt departe. Primul act care pomenește despre Miroslava este
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sau de-o căruță. Privite din intersecții, străduțele bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal, copacii singuratici, felinarele obosite („Peisaj cu felinar”) întregesc compoziția în care monotonia este înviorata de siluete umane incerte aflate „în trecere”, de căruțele ori trăsurile trase de cai („Peisaj din Huși
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
grozav, și pribegește prin țară; închis în poliții, trimis îndărăt; spune că în mănăstire e ticăloșie, că el se duce des la bordel, mai ales de când a căpătat șancăr de la o femee din jurul mănăstirii pe care a cunoscut-o la crâșmă și pe care a dus-o în chilia lui (4 ori). Mă roagă să-i fac rost de un bilet pentru expoziție și-mi zice îndată, c-o alură militară, tu și monșer. Cu aceiași inconștiență cinică ne spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără să fie bețiv, e grosolan cu nevastă-sa, cu copiii, care-și face slujba și știe să trăiască. (Diaconul Nicolau). Agent sanitar... un băiat bun... un oarecine, un visător, un romantic, un băiat milos... Întăiu găsim pe bătrân la crâșmă, cu oamenii... Acolo vorbește. A fost primar... Nu s-a socotit destoinic față de administrație... Pe urmă la câmp, la coasă... Pe urmă acasă, între albine, amintindu-și de pe când era baciu, și suflând așa dintr-un bucium vechiu de cireș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]