699 matches
-
Pentru că era în încurcătură, a cerut părerea craiului: -Dumneata, ce zici? -Ar însemna să dezonorez o crăiasă, fapt ce craii nu admit. -Trebuia să știu asta, craiul merge la braț cu îngâmfarea, a zis în ironie crăiasa. -Spune cum vrei crăiasă, dar ai uitat că ochiul femeii alege, iar cel al bărbatului culege, a răspuns cu ironie la rându-i craiul. -Bine, atunci o voi încăleca pe ea, arătând spre iapă și se îndreptă către aceasta. Când a ajuns în fața iepei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
condus un grup de fete la iatacul regelui. După o luptă pe viață și pe moarte între crai și rege, acesta a fost dovedit de agerimea craiului. Au intervenit apoi fetele și l-au omorât pe rege. La rândul ei Crăiasa, cu ajutorul a câtorva fete deosebit de frumoase, a ademenit paza castelului, de care ușor a scăpat. Pentru că duceau o viață grea, toți slujitorii s-au alăturat salvatorilor și au pornit la acel adânc unde au prins și i-au omorât pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nectarul făcut din bobițele fermecate. Au spart lacătele depozitelor ticsite de bunătăți adunate din munca bărbaților, au sacrificat vite și oi, au uns cu grăsime arcușurile instrumentelor muzicale și au făcut o petrecere la care au participat și cei nenăscuți. Crăiasa inimilor în suferință și bătrânul Crai al bărbaților stăteau rezervați și obosiți de atâta drum privind marea sărbătoare. S-au apropiat de ei șapte fete și șapte băieți, grupați câte doi. -Cum vă simțiți? a întrebat Crăiasa. S-au uitat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și cei nenăscuți. Crăiasa inimilor în suferință și bătrânul Crai al bărbaților stăteau rezervați și obosiți de atâta drum privind marea sărbătoare. S-au apropiat de ei șapte fete și șapte băieți, grupați câte doi. -Cum vă simțiți? a întrebat Crăiasa. S-au uitat unul la altul, băieții s-au desprins de fete, astfel s-au format două grupuri, unul de fete, față în față cu cel de băieți. Grupul de fete au strigat în cor: -Minunat! Grupul de băieți au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fără noi fetele? La rândul lor băieții au răspuns: -Dar voi, fetelor, fără noi băieții, ce vă faceți? Apoi băieții au luat fetele în brațe și au intrat în hora mare, unde dansau și mic și mare, lume de peste hotare... Crăiasa și Craiul au plecat fiecare de unde a venit, cu inima ușoară și gândul fericit că au fost în stare să facă bine pe pământ. PERIPEȚIILE REGELUI CĂIȚĂ La margine de Cristinești trăia odată un băiat pe numele de Căiță, orfan
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de sărbători. în loc să jaloneze politica economică viitoare, Au formulat îndemnuri pentru milostenii șiajutoare. Vacantă Orice salariat este beneficiar legal De un concediu de odihnă anual. Parlamentarii - renumiți veleitari - Și-au acordat, pe an, trei vacanțe mari. Ca și el LIBERTATE - „Crăiasă” mult dorită, Cu jertfe de vieți și sânge cucerită, Poporul nu poți să-l slujești... Stai, ca și el, în frig și flămânzești. Încununare Aderarea la NATO vine să-ncunune, Efortul depus de-ntreaga națiune Arogarea meritelor de către un partid sau
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
de vată Cu rochia brodată În aur și mătase, Cu părul de cenușă Pe umeri albi desprins, Un înger dintr-o mie, Se îndreaptă înspre apus, Pierind în pustie. Soarele și luna Pe cerul negru fumegând Răsare-n depărtare O crăiasă ca un sfântă Ca o mândră floare. Stelele se aștern și ele Pe covorul cel pătat De mici muguri de lumină, De un trandafir curat. Iată seara se așterne, Stelele au apărut, Și o minge de lumină Ne urează gânditor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe-apa mării O lumină se-arată, Care pune în mișcare Valuri pline de scântei Și-o cuprinde-apoi pe toată În tablou scăldat de vrajă: Mândra Lună se coboară Pe neagra boltă cerească, Plină, mare și frumoasă, Strălucind ca o crăiasă, Luminând încetișor Gânduri mari de visător, Pași pe drumuri călătoare, Somnul lin pe-un cal călare. Iarna Ia te uită! Ninge-afară! Haide, dragă sănioară! Să ieșim și noi la joc Cu copiii la un loc; Să mergem la derdeluș, Să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp vitează De mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poate o durere Plângi tu fericirea, în cinstea ta lacrimile celorlalți, Și te plângi pe tine, petalele-ți una câte una. Ți-au furat cununa Soarele și Luna E mai bine așa, ești frumoasă simplă Simplitatea ta-i aleasă, de crăiasă. Tu ești migală, nu poți fi simplă./ În delir și tremur dulce de prigoană Viața merge, steaua cade, nebunia nu mai contenește, Într-o clipă ca de aur năpădită toată în sânge, Ca un vis și o durere care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o trenă micuță. Și ochii ei luminați îi sticleau fără să se schimbe nimic în nuanța lor de nedescris. Lumea se mira de frumusețea ei intangibilă. Ea era trufașă. Trufașă mai era. A închipui, Et puis A se preschimba Scump Crăiasă Insectă Preafrumoasă Isteț Taci, tu Inventiv Chiar te rog Indesit Prețios Plecat Stânjeni, incomod, a incomoda Petrecere, petrecut Țintă, a țintui Estetic Tace Iubi Taci, tu, din gură Stânjeni, incomod, A incomoda Clipă de plăcere Chiar te rog Prețios My
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
gîndirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce, puternic vicleșug. Te miri atunci, crăiasă, când tu zâmbești, că tac: Eu idolului mândru scot ochii blânzi de șerpe, La rodul gurii tale gîndirile-mi sunt sterpe, De cărnurile albe eu fălcile-ți disbrac. Și pielea de deasupra și buzele le tai. Hidoasa căpățină de păru-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un copac: Platanu-mpodobește el ca pre o mireasă Și spânzură în crenge gherdamuri mult frumoasă; De ramuri el atârnă cercei și cu inele Și rădăcina vezi-o înfrumsețînd brățele {EminescuOpIV 268} Și vîrfu-ncununează surguci împărătești [Să semene cu-o mândră crăiasă din povești; Ș-astfel împodobindu-l, el rădăcina-adapă Cu o mult prețioasă, mirositoare apă. Spre a-și păzi mireasa de orice ochiu obraznic Străjeri el pune-n poartă, epitrop pune paznic. Iar despre-un alt se spune, că mult au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de umbră, cu râpe fără fund, Unde isvoară albe murmură cu sfială Și scapăr-argintie lovindu-se de prund. {EminescuOpIV 319} Aș vrea ca să mai vadă colibele de paie Prin stînce încuibate, ce mai că se prăval-, Când luna dintre nouri, crăiasa cea bălaie, Se ridica prin codri din fruntea unui deal. Să aib-ar vrea colibă de trestii, mititică, În ea un pat de scânduri, mușchiu verde de covor, Din pragu-i să se uite la munte cum s-ardică Cu fruntea lui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De dor și de grijă îi tremură graiul. "Iubite dorite, în brațele-mi vino "Și cruda durere din pieptu-mi alin-o! "Să fii al meu mire menitu-i de zodii "Și ție păstrat-am a sânului rodii. - "În van e crăiaso! zîmbirea-ți din treacăt, "Căci mintea mea pus-au simțirilor lacăt Și chipu-ți nu poate pătrunde-n visare-mi. Cu ochii albaștri amoru-mi nu-l sfare-mi. "Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi! Ea piere... cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zodii "Și ție păstrat-am a sânului rodii. - "În van e crăiaso! zîmbirea-ți din treacăt, "Căci mintea mea pus-au simțirilor lacăt Și chipu-ți nu poate pătrunde-n visare-mi. Cu ochii albaștri amoru-mi nu-l sfare-mi. "Păstrează, crăiaso, viclenele sfaturi. În laturi, frumoasă ispită, în laturi! Ea piere... cu dânsa castele, dumbravă... Și marea-nghețată vuiește grozavă. Mișcate de mare-n strigare măreață A Nordului vin caravane de ghiață... Pe ceruri în neguri o stea nu s-arată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Viața mea cea strălucită, De ochii tăi cei de copil, Era cu sgomot și-nflorită Precum e luna lui April. Și-n astă înflorire sgomotoasă 10Noi ne-am fi fost atât... atât de dragi., Cu toane multe, tu, ca o crăiasă, Iar eu - de tine lacom - ca un pagiu. Acum ca-n toamna cea târzie, Un istovit și trist isvor, Asupra-i frunzele pustie A noastre visuri cad și mor. Și de nimica astăzi nu-mi mai pasă, Nu cer nimic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cum e cu sgomot luna lui April. Și în necazul tău și mai frumoasă Te cuprindeam, să nu te mai retragi, Să-mi plângi la piept la dragoste geloasă. Și ne-am fi fost atât, atât de dragi... Ca o crăiasă mi-ai fi fost cu toane, Eu lacom de-al tău farmec ca un pagiu. Dar azi, loviți de ale sorții goane, Viața-mi pare-un istovit isvor Și plină de-ale toamnei reci icoane. {EminescuOpIV 346} A noastre visuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... 15Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii. Alături teiul vechiu mi se deschise: Din el ieși o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochi-i plini de vise, Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă, Călcând pe vârful micului picior, Veni alături, mă privi cu dor. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 359} "Cîntări și laude-nnălțăm "Noi, Ție Unuia, "Primindu-L cu psalme și ramuri "Plecați-vă neamuri, Cîntînd Aleluia! "Christos au înviat din morți, "Cu cetele sfinte, "Cu moartea pre moarte călcînd-o. "Lumina ducînd-o "Celor din morminte! ". {EminescuOpIV 360} RUGĂCIUNE Crăiasă alegîndu-te Îngenunchem rugîndu-te, Înnalță-ne, ne mîntue Din valul ce ne bîntue; Fii scut de întărire Și zid de mântuire, Privirea-ți adorată Asupră ne coboară, O, maică prea curată Și pururea fecioară, Marie! Noi, ce din mila sfântului Umbră facem
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văzusem eu... "Și plini îți erau ochii de lacrimi și de foc, "Pe-al genei tale tremur purtând atât noroc... "De ce zâmbeai tu oare? Vr-un cântec blând de jale "Au deșteptat în taină glasul gândirii tale...? Pluteai ca o ușoară crăiasă din povești. Dintr-o zîmbire-n treacăt simții ce dulce ești! "Și cum mergeai, armonic și lin îți era pasul, Rămas în nemișcare m-a fost cuprins extasul, "Am stat pe loc, cu ochii doar te urmam mereu "Tu, gingașă mireasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca hăul, cu mobilele atârnând asemenea unor planete ciudate, care păreau cu atât mai ciudate în lumina slabă a lunii. Helen, în rolul Titania, apăru tolănită pe o grămadă de frunze argintii. Costumele lui Sophie erau uimitoare; Helen semăna cu Crăiasa zăpezilor din poveste, gata să înfigă un ac de gheață în inima oricui era îndeajuns de nebun s-o iubească. Purta o perucă atât de deschisă la culoare încât părea aproape platinată, împletită cu fire argintii; purta o coroniță delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luna printre sfinți, Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub soare Cine cată-n ochi-i moare. Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă Și buzele subțirele De-mi zâmbea - ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii ll0 {EminescuOpVI 111} Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
depărtare: " Mărgărită, Mărgărită, Cu coroană aurită, 114 {EminescuOpVI 115} Ah, din valea cea adâncă, Ca pe-o stea te zăresc încă, Ca pe o stea luminătoare Și deasupră-mi plutitoare; Glasul cornului străbate Dulcea ta singurătate; O, te pleacă plângerilor, Tu, crăiasa îngerilor, Lasă zidurile tale Vino-n vale, vino-n vale! O, auzi sunând Pe cărare corn Căci spre tine blând Îl întorn. Mărgărită, Mărgărită, Cu coroana aurită, Glasul cornului străbate Neagra ta singurătate, Valului de sunete Draga mea, supune-te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ca s-o săgete Și la șold un corn de-argint Și pe haine mărgărint. - Ai venit să mă privești Dulce zână din povești, O, te pleacă înspre mine Cu mâini albe, lungi și fine, Iară degetele trase Subțirele de crăiasă, Lasă-le în a mea mână, Mlădioasa mea stăpână. Dar ea mîna-și trage - ndată Dintr-a lui... și speriată Se uita în jos smerită, Rușinoasă și uimită. S-o ajungă el voiește, Ea să vină se ferește, O ruga cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]