753 matches
-
albă și o așez la spate, lipită de peretele din spatele fotoliului pe care rămân. Închid ochii, moțăi. Nici un zgomot precis și nici o liniște precisă. Pe la două, Elsa cere puțină apă, îi apropii paharul de gură, buzele îi sunt uscate, aproape crăpate. — Vino lângă mine. Mă întind în patul ei regesc, larg, mobil, cu multe perne. Elsa are sânii mari sub cămașa de noapte și un miros de transpirație stătută și de medicamente: — Nu reușesc să dorm, mă simt ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neantului sau poate unei ei înseși pe care o vedea de departe, o soră geamănă care îi dansa pe creștet, pe plafon. Am pătruns în privirea ei, prinzându-mă cu mâinile puternic de pat. Unde vrei să pleci, mic scaiete crăpat, broscuță fără suflare? Unde crezi că mergi? Mă sprijineam pe pumni, cu brațele întinse, forțându-mă să nu cad peste ea. Îi opream privirea. Mă aflam în umbră și ea era sub mine, în lumină. Era deja dincolo. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lăudaților Petru și Pavel de către prea evlaviosul și prea ilustrul domn al întregii Moldovlahii și ctitor, domnul domn Ioan Duca Voievod spre veșnică pomenire”. Cel de-al treilea clopot, cel mai 138 mic, rămas de la Duca Vodă, este și el crăpat, aflându-se în clopotniță. În afară de inscripția în limba latină, de sus, celelalte inscripții sunt identice cu cele de pe al doilea clopot. Inscripția de sus în limba latină spune: ,,Laudet Domine Anno Dominis 1669”. Tot în clopotniță se găsește și un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ar fi mâncat zilele într-un cămin de nefamiliști, ca toți derbedeii și proștii ăia cu facultate”. Tipa asta avea vreo 65 de ani, era pensionară, dar se purta ca o fetișcană; avea părul vopsit în roșu, umbla cu fuste crăpate, păstrase orgoliul unei foste funcționare de la Consiliul Județean și încerca să împrumute cât mai mult din vocabularul fistichiu al lui Mircea Breaz, să-și dea gata prietenele. Într-o zi mă întâlnesc cu el, în curtea școlii. Era nervos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu-mi dau seama ce gândește. Apoi, în cele din urmă, scoate din buzunar o cheie. Trece pe lângă mine și deschide ușa apartamentului 32 - apoi se întoarce în fine către mine. — Intră. DOUĂZECI ȘI DOI Mă trezesc cu un tavan crăpat și murdar deasupra mea. Ochii îmi poposesc pe o pânză uriașă de păianjen din colțul camerei, apoi coboară în josul peretelui spre un raft rahitic înțesat de cărți, casete audio, scrisori, ornamente vechi de Crăciun și chiloți aruncați. Cum am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tot, nu vor trece nici o sută de ani și nu se va mai ști cine se află sub mușuroaiele de pământ, și, chiar dacă s-ar ști, e îndoielnic că mai interesează, morții, s-a mai spus, sunt ca niște vase crăpate, care nu merită prinse cu vechile cârlige de fier care uneau ce era spart și separat, sau, în cazul de față, explicând analogia cu alte cuvinte, pisicile memoriei și pisicile dorului. Cipriano Algor se apropie de mormântul soției, e aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vor acoperi tufișurile, nici n-o să se mai observe, Deci ai lăsat acolo totul, Am lăsat, Cel puțin sunt aproape de sat, într-o bună zi un copil de aici, dacă mai frecventează groapa ideală, o să vină acasă cu o farfurie crăpată, o să-l întrebe unde a găsit-o, și o să vezi că toată lumea o să dea fuga să ia ceea ce acum nu vrea, Așa suntem, nu m-ar mira. Cipriano Algor termină ceașca de cafea pe care fiica i-o pusese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a descris fiicei lui aventurile și episoadele traumatizantei operațiuni de transbordare. Nu există, totuși, limite pentru ridicol. Dacă într-o zi, așa cum și-a imaginat Marta, un puștan din sat va recupera din grămadă și va duce acasă o farfurie crăpată, putem fi siguri că neplăcutul defect era acolo încă din magazie, sau va fi apărut, din pricina inevitabilei ciocniri dintre vase, provocată de hârtoapele drumului, în timpul transportului până la groapă. E destul să vedem cu câtă grijă coboară panta Cipriano Algor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru a le da o a doua posibilitate de viață, le-ar fi putut turti fără milă cum făcuse cu cele două figuri de bărbat și de femeie pe care le modelase la început, lutul lor e încă aici, uscat, crăpat, inform, și totuși s-a dus să ridice din gunoi zămislirile diforme, le-a protejat, le-a adăpostit, de parcă și-ar fi iubit mai puțin reușitele decât erorile pe care n-a știut să le evite. Nu va băga aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
unei vaze, maronii, incredibil de lucitoare și lustruită. Se apropie de acest lucru, se aplecă deasupra vârfului știrbit și lumină înăuntru. Goală. Dezamăgit, se îndepărtă, uimit că un obiect care părea atât de fragil rămăsese întreg pe când altele zăceau, deteriorate, crăpate. Se întrebă dacă nu era mai bine să-și testeze asupra acestei urne capacitatea revolverului-laser. Voia să revină la gaura descoperită adineauri când zări o mașinărie complicată. Aflarea în sfârșit a unui aparat funcțional în interiorul acestei nave semi-agonice avea darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
încet progresia în direcția opusă. Încărcată cu arma și detectorul, Ripley știa că le va fi mai greu să pună mâna pe creatură. Deoarece trebuia să-l ajute pe Parker să țină plasa bine întinsă. În fața lui Brett, o ușă crăpată dădea într-un mare atelier ticsit cu mașini. Nici urmă de motan pe culoar. În schimb, își zise el, atelierul ăsta era o ascunzătoare ideală. Dacă motanul nu era acolo, se va întoarce la colegii săi. Jones, în momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ani... Ochii mari, întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99 de ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să știi. Marele Tiziano e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
împărătese mândre pe obârșia lor strămilenară , pe blazonul pe care au scris răzvădit: Omenie și dragoste de țară. Împărătesele acestea purtau două coroane firește așa cum le purtau pe toate ale lor, pe câmp și‐ n bătătură; Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de furi că nu le ajungea timpul cât aveau de săpat, mai dureau deci câteodată că așa‐s bătăturile aspre pe sapă dar mai moi la mângâiat. Mărgăritarele lor șirag se așezau sărate pe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
risipi și alt voal, care avea la rândul lui să se pulverizeze fără să știm când, își făcu prezența arătând un centru al viitorului. Mirosea a viitor. Spațiul acesta se degrada vertiginos. Hotelul avea ceva perimat, clădirea muzeului avea zidurile crăpate, singur teatrul rezista, pentru că era clădit cu spirit, întreg spațiul se dovedea a fi la marginea unui secol demult prăfuit, lumina era altfel, chipurile multiplicărilor noastre erau luminate asemenea sfinților. Eu mă uitam la mulțimile eu-lui meu, cu mirare asemuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
luminoși. Părea să-și fi revenit complet după efectul săgeților. Dar Gorevici se învârtea într-o parte și-n alta, extrem de frustrat, uitându-se la ceas. Pe masa de alături, camera lui video era așezată pe o parte, cu carcasa crăpată și apă murdară scurgându-se din ea. Gorevici ar fi desfăcut-o bucăți, ca să o usuce, dar nu avea sculele necesare. Nu avea ... nu avea ... Mai într-o parte, Zanger, reprezentantul rețelei, spuse: — Ce-o să faci acum? — Așteptăm altă cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din noi, până la agonie. slova fermecată las în seama podoabelor toată frumusețea mea crăpată, chiar de-i prilej de râs și pentru mine. femeie sunt și scurta-mi minte mi-ajunge cât să-mi mângâi amăgirea. și dacă tinerețea mi s-a dus, nu plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de lângă golful Rentjärn. A intrat în bucătărie. Eu fugisem din calea ei și mă vârâsem sub masă. Dacă se uita cu atenție, ar fi putut vedea cum răsuflarea mea mișca mușamaua de pe masă. Bunicul deschisese precaut ușa și o lăsase crăpată. Prin crăpătură auzea totul. Ce vă putem oferi? a spus mama. O felie de caltaboș proaspăt fiert? Mulțumesc, a spus învățătoarea, întorcându-și fața înspăimântător de slabă și de flămândă spre mama, am mâncat la redactorul Marklund. Nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tău. VIGNETA Și, cu mâna stângă, îi făcea semn fiicei lui Jorgrimme să danseze deasupra capului lui chel și plin de cicatrici. Apoi ea se împreuna cu Folke Filbyter, tot datorită mâinii stângi a bunicului, care pe urmă, cu buzele crăpate și cu vârfurile degetelor ciocănind în tăblia patului, mâna calul flocos al lui Folke Filbyter la pas și la galop prin pădurile din Tived, urmărindu-l pe nepotul răpit de apostolul Iacob. Mama ne aducea mâncarea pe o tavă mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din nas la vederea gunoaielor și se întoarse cu spatele la ele. Ileana se plimba pe malul apei, privind curioasă în jur. Se aplecă și ridică de jos un obiect. Era o farfurie adâncă din plastic cafeniu, cu marginile roase și fundul crăpat. E un taler pentru spălat nisipul, spuse inspectorul din spatele ei. Ileana dădu din cap fără să se întoarcă spre el. I-am văzut data trecută când am fost aici cum procedează, îi explică Cristi, luându-i talerul din mână. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba de nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric, molizi uriași cu scoarța aspră și crăpată se ridicau vertical, unii lângă alții, ca și cum cineva îi sădise acolo, străduindu-se să lase cât mai puțin loc între ei. Dedesubt, se întindea un desiș de tulpini uscate, subțiri ca niște bețe, ale puieților crescuți din conurile căzute din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o veche streașină răsărită total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala scorojită toată. Atunci, pentru că nimic nu mă împiedica, uitând de normele bunei cuviințe, mi-am lăsat privirea slobodă să cuprindă camera din spatele ferestrei, care mi s-a dezvăluit limpede, căci nici storurile și nici vreo perdea nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat, pe care urca o iederă, departe de toate monumentele funerare impunătoare și înzorzonate, în capătul unei cărări acoperite toată cu buruieni jilave și încâlcite, era o cruce. Pe ea nu scria nici numele răposatului, nici data nașterii și a morții
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
doar noi. Și e și mai bine să-l alegem pe Bull, Bull cel dubios, Bull cel timid, Bull cel supus condiționării, ca să poarte povara acestei metamorfoze inacceptabile. Claxoanele urlau în creierul lui Bull. Se uita în gol, la betonul crăpat care servea drept parcare în față la Elite Cattery. Își ridică violent piciorul de pe ambreiaj și reuși să înece motorul. Bull transpiră puternic pe parcursul celor câteva secunde necesare pentru a porni motorul, dar mintea nu i se limpezi. Trecu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând haosul ce domnea din pricina năbădăioșilor nori. Prin contrast, Lacul dulce al Universului era absolut liniștit, la fel Muntele Zăpezii, format din cei mai vechi nori, crăpați și vârstați asemeni pietrelor rămase de la începutul timpului. Deasupra Lumii de Dedesubt zbura seceta, iar oamenii erau tare nefericiți, întrucât mureau de foame și se tot întrebau cine îi pedepsise și, în ideea că dacă ceva este să fie, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
iar când m-a văzut, a început să strige că, na, bine c-am ajuns în sfârșit, e timpul să mă car de-acolo, și s-o iau numaidecât cu mine și pe prăpădita de maică-mea, cu călcâiele ei crăpate, și că nici nu știe de ce ne-a dat drumul în casa lui, când ar fi trebuit să știe alde cine suntem, până și bunicu’ nu făcuse nici cât o ceapă degerată, cât un căcat pe băț, iar pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]