3,019 matches
-
cineva după așa ceva? Cum o să-mi șterg din minte imaginea Sophiei purtând la gât colierul acela? Cum de mă Înșelasem atât de rău În privința lui Hunter? Nu spusese oare Phoebe odată că el obișnuia să fie pe vremuri un adevărat crai?“ Singurul lucru care mă ajutase să trec peste noaptea aceea fusese să mă uit la emisiunea E! True Hollywood Story: The Barbi Twins. Emisiunile TV difuzate noaptea târziu pun Întotdeauna lucrurile Într-o altă lumină: „oi fi fost eu pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dorința ciobanului de a transforma durerea într-un moment de plângere cosmică, de a-și transforma moartea întro nuntă mioritică. Aceasta constituie o soluție cât se poate de naturală și de originală: Că m-am însurat / c-o fată de crai / Pe-o gură de rai, / C-am avut nuntași / Brazi și păltinași, / Preoți munții mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii / Și stele făclii. În această atitudine a ciobanului, poporul român își recunoaște modelul său de existență și totodată răspunsul pe care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în natură: Natura, în mormântul meu / E totul cald, că e lumină! Bineînțeles că nici aceștia nu se bucură de moarte. Sic transit gloria mundi, spun latinii. Mai devreme sau mai târziu tot vom fi răpuși de această fată de crai. Aceeași atitudine au avut-o și Mihail Sadoveanu în Baltagul, Lucian Blaga în Gorunul și Horia Lovinescu în Moartea unui artist, dar toți au reușit să transmită posterității un mesaj cât se poate de clar: Non omnis moriar! Nicușor Crăciun
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
artă și iubirea nemărginită față de măicuța bătrână. Ciobanul nu vede moartea ca pe o babă cu mantie neagră și cu o secure în mână, ci, el o transformă într-o mândră crăiasă, / a lumii mireasă. Este deosebită această fată de crai cu care ciobănașul s-a însurat. Asemenea lui, Mihai Eminescu se gândește cum va fi moartea sa și cum o va accepta. Dorința lui este să moară și să fie îngropat. Mihai Eminescu, în poezia Mai am un singur dor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
L-am îngropat cum a vrut el, lângă mare, cu trecerea aproape și nu i-am dat flori, doar lopata să trebăluiască și să dezghețe urme. Adio! Ne mai vedem noi în iunie! Și-ți mulțumesc că am plâns împreună, craiule! Magda Geană, clasa a VIIa B Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
retragă și să le scuipe în vreun strat. Îl știu eu. Revin. Reiau: Șichy, generația ta suportă greu că în spațiul ăsta al nostru Sadoveanu a jucat alunelul cu Ana Pauker. Că Ralea i-a pupat părțile rușinoase, ca un crai de curte nouă. I-a făcut și jurăminte, limbăminte†††† la concurență cu N.D. Cocea. (O găseau amîndoi foarte atașantă, se voiau la întrecere în patul Anei.) Că Tudor Vianu a semnat pactul cu diavolul. Pe Călinescu îl disprețuiți că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Aculin Tănase însuși: „Domnișoara (populară): Când eram la grădiniță / Mă pișam într-o oliță; / De când caut măritiș... Urlă valea... când mă piș! “ „Elixirul tinereții: Ca să-ți urci iubita-n rai, / Azi VIAGRA-i șiretlicul, / Că și-un moș devine crai, / dacă-i funcționează... cricul!“ Dacă acestea sunt delicatese pentru gusturi alese, cum or fi delicatesele pentru gusturi mai grosolane și nealese, luate la grămadă? Autorul crede în mod greșit că este suficient să folosești cuvinte mai deocheate ca să provoci râsul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Domnișoară. Scuzați-mă. Pandele se rade, se parfumează, se piaptănă într-o parte, cu cărare și, complet mulțumit, pleacă în aventură. La casa indicată, izolată și slab iluminată, găsește o femeie între două vîrste. Dacă mă îmbăt ar merge, gîndește craiul. Am o problemă, intră femeia direct în subiect. Socotiți-o rezolvată. Nu-i chiar așa de ușor. Eu plătesc bine, să știi. N-o fac pentru bani. Dar pentru ce? Așa... să vă servesc. Nu știi despre ce este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
departe. Peste două case, familia Tureanu o are pe Dana, un boboc de fată. Se uită Dana la mine? Fată cu facultate și eu un biet șofer de camion! De ce nu vorbești cu taică-tu, Ionele? Să-l aud ce crai era prin Rusia? Numai minciuni îndrugă. N-ai dreptate, Ionele. Nici eu nu l-am vrut la început. Și cine te-a obligat? Ionele, nu pot spune tot. De ce, mamă? Poate învăț ceva de la mata. Îmi era nesuferit, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lîngă biroul meu. Și Vasilache? Vasilache vine în locul tău. Hurmuzache auzise, vag de tot, că Vasilache ăsta venea cam des pe la secretara Didina, mai cu seamă cînd șefu' era plecat. Bine i-a făcut, judeca Dan cu severitate. Să vină craiul în biroul meu, plin de butoaie și lăzi. Într-adevăr, biroul lui Hurmuzache era într-o hală imensă și delimitat prin plasă de sîrmă. Să vadă și el ce este frigul, pufnea noul promovat. După vestea minunată adusă chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să mă amestec. Fac un număr de telefon și rostesc scurt: Vino pînă la mine. Donose, deja chel bine, intră cu chelia înainte și, cînd îl zărește pe Corneanu, este dominat de panică. Și ia spune-mi, Donose, ești mare crai, da? Stă cu capul aplecat și tace. Continui: Din joaca și din plăcerea ta se naște un copil. Un copil are nevoie de tată și mamă. Te bucuri de plăcere, dar trebuie, la o adică, să-ți asumi și responsabilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fără nici o patalama la mînă. A fost surprins să constate vehemența cu care fata l-a îmbrîncit din stratosfera prin care bîntuia călare pe fantezie. Asta nu cade la meșteșug fără documentul de acces, i-a spus tatăl băiatului, mare crai de curte veche. Dar tată... Nu mai lungi burlăcia. O vrei sau nu o vrei? Știu eu? O cam vreau, mai ales cînd o simt lîngă mine. Atunci, treci la treabă! Raul spera ca măcar în iureșul preparării pașaportului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ajunge. Fata roșea și începea să plîngă. Bădărănia asta era spusă în fața tuturor și existau cîțiva care găseau poanta bună, inteligentă. Chiar fetele care l-au acceptat îl evitau pe director datorită performanțelor sale submediocre. Toată lumea din spital știa istoriile craiului și nu acordau o atenție deosebită acestui caz. Apoi a venit Margareta, o absolventă a liceului sanitar, în urma căreia bărbații uitau să mai închidă gura. Pe fata asta o zidise Dumnezeu și era fără cusur. Măcar dacă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aud pași, ușa se deschide doar cît permite lanțul. Ai pus lanț? Nu se vede? Este bine că ești prevăzătoare. Exact. De acum "pa și pusi"! Nicoară rîde. Bună poanta. Nu-i poantă. Chiar ai crezut că...? Du-te dracului, crai bătrîn și prost! Bătrînul a plecat foc de supărat și cică de atunci s-a lăsat de femei. Unii spun că n-a fost chiar așa, adică moșul s-a bucurat cît a putut de fată, pînă ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de soartă, reia scena din Malaezia. Surori fug pe culoare, șușotesc, se uită la el. Arătați-mi-l odată, doar n-o fi și ăsta negru, țipă Codrin. Nu-i negru, spune o soră timid. Dar cum este? Cam mulatru. Craiul încornorat Ionel Popovici era un om împlinit din toate punctele de vedere. Bogățel era, tinerel era, politică nu făcea, iar spiritual nu se făcea de rîs. Am uitat să spun că nevastă avea, copii avea și măncărime avea cît încape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
muiere pe cinste 259 Angela 262 O revedere complicată 265 Gura lumii 268 O poetesă 271 Și aista ca și aceala 274 Tino și Tina 276 Iubire și compasiune 279 Clanțe sparte și... pistoale 282 Doi, Doamne, și amîndoi... 285 Craiul încornorat 288 Lara 291 Coincidențe 294 Curcudel s-a schimbat 297 CAPITOLUL V Mostre din malaxorul vieții 301 Individ și gloată 303 Televiziune, imbecili și imbecile 305 Malaxorul românilor 308 Profesorul Dorohoi 310 Bogdănel 313 Ne-au modificat genele? 316
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii de la răsărit), numărând și renumărând cizmele și petele de sânge și clipind des din ochi din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tot ce spunea sau făcea. Iar fetița pirpirie, să fi avut vreo șapte ani. Teodora parcă l-ar fi așteptat. Oare primise știre de la domul Ovidiu sau poate visase, după cum spunea în glumă, că "...în zorii zilei va veni un crai de Miazăzi să le scape din oropsire..." Atanasie dormise în podul șurii toată ziua, iar seara luaseră drumul întoarcerii. Doamna Teodora ținea cu o mână singurul ei bagaj un mic cufăraș cafeniu care se părea că aștepta și el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
M-a trezit, într-un zori de zi, un vis : se făcea că din spre Miazăzi se stârnise un vânt ușor, un zefir cu parfum de primăvară. La un moment dat am auzit o voce care îmi șoptea că un crai venea să mă scape din oropsire. Nu îi vedeam chipul, nu știam cine este, prin somn știam doar că mi l-a trimis Simion. Dar deodată, i-am văzut chipul și am strâns-o tare pe Minodora lângă mine. Craiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
crai venea să mă scape din oropsire. Nu îi vedeam chipul, nu știam cine este, prin somn știam doar că mi l-a trimis Simion. Dar deodată, i-am văzut chipul și am strâns-o tare pe Minodora lângă mine. Craiul de Miazăzi avea chipul unui câine, al unui buldog care creștea, creștea. Chipul lui s-a lipit de cel al fetiței mele și această contopire s-a transformat într-o enormă caracatiță roșie care a invadat cerul. Am tresărit auzind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și cu crucea și au cerut pământ și apă, și neamul moldovenilor au jinduit a-l face altul, de-al lor, spre a-și spori seminția, dacă așa ceva le-ar fi fost cu putință. În toamna anului de la Cristos 1691, craiul Ioan Sobieski al Poloniei, în fruntea unei armate pospolite de viteji nebiruiți, a pătruns în Țara Moldovei cu gând ascuns de a-l îndepărta de la tron pe Vodă Constantin și de a îngloba Moldova și apoi Valahia în sfera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
către Liov cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și cu icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, ferecată în argint, prădate de la Suceava și Sucevița pentru a săvârși minuni în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al Suceviței, Jan Sobieski-Rex, spre a dăinui acolo drept mărturie olografă peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Ștefan al Moldovei a fost vrăjmaș statornic acestor demersuri ale noastre. Numai bătrânul Jan Olbrecht câte a pătimit din pricina pravoslavnicului. Și fără crâcnire, hatmane, la îndeplinirea poruncilor noastre! Supușenie totală, voievoade! Parcă așa ne-a fost tocmeala!.. Așa-așa, slăvite crai! Cu voia mea, la înțelegerile anterioare mai adăugăm încă o poruncă, anume aceea de a șterge din memorie toate amintirile trecutului. De aici încolo, gândurile noastre le vom îndrepta numai către viitor, cinstite voievoade! Numaidecât, Luminăția Voastră! Și oștirea invincibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o muiere! Fii oștean, omule! Fii bărbat! * * * Curierii, pe cai înspumați, au adus vești năucitoare în tabăra de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
despre vreme sunt cât se poate de rele; decemvri vine cu geruri năprasnice, cu omete și cu vânturi puternice dinspre miazănoapte. În urma noastră, mulți dintre vitejii mei cei credincioși vor deveni stane de gheață... își vorbea sieși de acum resemnatul crai. Din depărtare, Crivățul aducea urlete sinistre și croncănit de corbi înveșmântați în negru. Răzașii ropceni străjuiau cu atenție toate cărările către sat pentru a stâmpăra pohta de jaf a năvălitorilor ajunși la capătul puterilor. De la Ropcea mai la deal,/ Cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]