1,170 matches
-
perspectiva evanghelizării, fie din cea a afirmării puterii laice. Dacă pe parcursul Evului Mediu propriu-zis (sec. X-XIII) Biserica își arogase puterea de organizare și disciplinare socială (Apusul Europei), spre sfârșitul Evului Mediu asistăm la transformarea societății bazate pe principii de morală creștină - societate organizată progresiv pe principii politice laice. Machiavelli folosea pentru prima dată termenul de stat într-un sens modern în lucrarea Principele scrisă în 1513 și publicată la Roma în 1532<footnote „Toate statele, toate stăpânirile care au avut și
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
care a venit la Roma din Siria În timpul episcopului Hyginus (Iren. I 27.1). Dacă Întîlnirea a avut Într-adevăr loc, ea a rămas cu siguranță fără rezultat. Biserica marcionită era bine organizată și, potrivit lui Tertulian, se asemăna mult celei creștine. Avea o ierarhie funcțională, supusă aceleiași discipline stricte ca și restul credincioșilor. Femeile dețineau roluri de conducere. Toți membrii comunității practicau un ascetism sever, precum și encratismul (respingerea căsătoriei). Carnea și vinul erau interzise, peștele Însă nu. Sabatul era zi de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În cîteva tratate copte nu se poate deduce nimic referitor la statutul concret al femeilor În comunitățile gnostice. Elaine Pagels n-a fost nici pe departe cea dintîi care să fi demonstrat că paradigma gnostică este feministă și opusă celei creștine patriarhale. Acest antagonism mai fusese menționat și În vizionara lucrare a lui Eugen Heinrich Schmitt (În 1903-1907)85, dar mai ales În opera lui Otfried Eberz, care Într-o zi va trebui să fie recunoscut nu numai drept un Înaintaș
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
2); Maria (2); perete (2); portret (2); preot (2); ramă (2); respect (2); sacru (2); spirit (2); viață (2); accentuat; alune; apreciere; apus; artă; ateu; aur; bizantin; blestem; caiet; casă; catapeteasmă; celebră; cer; chip cioplit; colorată; confuzii; control în masă; creștină; creștinitate; doamne ajută; dumnezeiască; dumnezeiesc; făcătoare de minuni; fecioară; femeia; fereastră; fotbalist; fotografia; fotografie; galben; gras; idoli; imaginație; izbăvire; închina; de închinat; închină; înfățișare; întuneric; învelit; lacrimi; lăcaș; liniște; loto 6/49; lucru; maicii; mama; Sf. Maria și pruncul; mea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tristețe (2); zi de naștere (2); zi specială (2); zîmbet (2); 1 mai; 8 martie; activitate; acum; agitație; alcool; americană; aniversare; bani; bere; bibliotecă; binecuvîntare; brad; cu bucate; cadou; calendar; casco; cerească; ceremonie; cheltuială; cinste; colind; colinde; concediu; costum național; creștină; culoare; culori; cumetrie; cunoscută; dansuri; datină; deștept; discotecă; dragobete; dulciuri; duminica; emoții; examen; extraordinar; familia; fericit; fericite; fiesta; forță; galben; Good food; grătar; grijă; haine; haine noi; haos; hram; importantă; împlinire; înmormîntare; joc; lene; leneveală; liberă; libertate; lucrătoare; lucruri; lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cheltuieli cu personalul”, care cuprinde: tichetele de masă acordate salariaților pentru alimente; biletele de tratament distribuite pentru refacerea capacității de muncă a salariaților; bunuri și valori acordate personalului sub formă de cadouri (cu ocazii speciale: 8 Martie, ziua copilului, sărbători creștine etc.). Corelat cu munca salarială, în practică funcționează, așa cum s-a evidențiat, și sistemul de asigurări și protecție socială. În cadrul acestuia, autoritățile publice administrative sau private se preocupă de crearea, garantarea și conservarea „avantajelor acumulate” de personalul salariat, cum ar
Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii - De la intuiţie la ştiinţă by Anca Maria HRISTEA () [Corola-publishinghouse/Science/213_a_429]
-
aramaica acestei perioade se împarte în câteva dialecte, din grupul apusean amintind doar aramaica iudaică, aramaica palestiniană creștină și samariteană; în aramaica iudaică s-au scris Talmudul ierusalimitean și targumurile palestiniene (traduceri în aramaică ale textului biblic ebraic); aramaica palestiniană creștină era vorbită de evreii convertiți la creștinism, ortografia sa fiind foarte apropiată de scrierea siriacă. În secolul al III-lea î.Hr., apare scrierea iudeo-aramaică1, în dezvoltarea căreia se cunosc trei faze: 1. faza paleoiudaică (250-150 î.Hr.); 2. faza hasmonaică (150-30
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care i-o aducem cu aceste pomeni creștinești, așa cum am apucat din generație în generație. Tatăl meu mi-a dat numele Servilia, nume ce apare într-un roman franțuzesc Fabiola, de inspirație teologică, după cum mi-apovestit el. Fabiola era o bună creștină iar Servilia era o răzvrătită. Cred acum că numele se potrivește atitudinii mele de răzvrătită pe care nu mi-am putut-o și nici n-am vrut să mi-o temperez toată viața, deși am avut mult de suferit din cauza
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
morale, Foucault a problematizat modul cum etica creștină a inventat o etică sexuală opusă ca fond celei a vechilor greci, care permitea altfel de relații între soț și soție. Pe baza comparației comportamentelor sexuale din cele două lumi (greacă și creștină), Foucault și-a formulat o serie de întrebări- probleme: De ce creștinismul a incriminat homosexualitatea și practicile sexuale "necurate" între soți? Acest gen de întrebări, subiective, personale au deschis calea unui întreg câmp al problematizării obiective. Astfel vom înțelege cum s-
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și a "numirii" avatar al anxietății existențiale se metabolizează finalmente în "liniște", în certitudinea calmă a "chemării" pascaliene a sacrului, aptă să concilieze neliniștile și tensiunile existențiale în actul de reculegere și meditație asupra Ființei supreme asupra misterului Sfintei Treimi creștine. Această identitate o preluase C. M. I. din plasma nobilă, străveche, generoasă a familiei sale, înrudite cu poetul, medic ilustru "fără arginți" în grațiile Casei Regale, Vasile Voiculescu, un simbol al Rugăciunii inimii și al Rugului Aprins de la mânăstirea Antim. Eugen
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să divorțeze atunci când unul dintre ei își schimbă religia, chiar și fără carte de despărțire emisă de către autoritatea ecleziastică. Glava 183 cu cele 9 zaceale ale sale și glava 232 prevăd diferitele situații de unire între un eretic și o creștină, un creștin și o eretică, situații asimilate cu preacurvia. În toate aceste cazuri, despărțirea apare ca necesară, pentru a da posibilitate creștinului „să se împreune cu alt obraz creștin“. Trebuie spe ci fi cat că aceste situații sunt gân di
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
tr-acolo ca să nu poată veni fe reas că Dumnezeu... dar trebuie să vie că are da to rie și nu poate face într-alt chip“. Pentru a îmbu na sufletul soacrei, păhărniceasa face apel la sentimente le ei de bună creștină și mamă: „dar creștină ești, mamă ești și lasă să judece dă poci“. De alt minteri, jupâneasa Zoița își începu se scrisoarea ru gând-o pe dumneaei Safta să lase de-o parte „toate vorbele cele de pri sos“. Scrisoarea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
veni fe reas că Dumnezeu... dar trebuie să vie că are da to rie și nu poate face într-alt chip“. Pentru a îmbu na sufletul soacrei, păhărniceasa face apel la sentimente le ei de bună creștină și mamă: „dar creștină ești, mamă ești și lasă să judece dă poci“. De alt minteri, jupâneasa Zoița își începu se scrisoarea ru gând-o pe dumneaei Safta să lase de-o parte „toate vorbele cele de pri sos“. Scrisoarea, trimisă prin Ioan fe
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
56, altfel cum și-ar putea imagina acesta o "viața de după viață", în care omul să supraviețuiască ca individ, chiar dacă un individ altfel decât cel conceput de religie, un supraindivid, împreună cu valorile sale? Nietzsche oferă o viziune total opusă celei creștine. După moartea lui Dumnezeu, omul rămâne singur în univers. Cu toate acestea, Nietzsche nu infera că în lume nu mai există valori, că viața nu mai are sens, ci omul trebuie să vadă în moartea lui Dumnezeu o oportunitate, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înflorise de multe veacuri civilizația greacă și, în consecință, cultura creștină, dar nu într-atât încât să fie izolată de capitală (drumul care ducea de la Constantinopol spre Antiohia trecea chiar prin această regiune)<footnote Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine de la Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu, Traducere de Elena Caraboi, Doina Cernica, Emanuela Stoleriu și Dana Zămosteanu, vol. II/1, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 97. footnote>. Astăzi, Capadocia este situată în Turcia, fiind
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Maryland, 1960, p. 204; Claudio Moreschini și Enrico Norelli susțin, de asemenea, că cel mai prestigios dintre Părinții Capadocieni, Sfântul Vasile cel Mare, a fost recunoscut de ceilalți ca maestru comun, și în timpul vieții, și după moarte - cf. Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine de la Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu..., p. 97. footnote>. Ca arhipăstor, a fondat spitale pentru bolnavi și victime ale bolilor contagioase, cămine pentru săraci și aziluri pentru călători și străini, astfel că Grigorie din
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
metafizica clasică și de dogmatica creștină, supraconștientul este, conform lui Paul Diel, realitatea "care creează imaginile metafizice ale miturilor, dintre care cea mai importantă este simbolul "divinității"3. 2. Simbolistica testamentară a divinității în variantă psihologică Divinitatea, nu neapărat cea creștină, a constituit subiectul unor analize speciale din partea filosofilor religiilor, a psihologilor, sociologilor și istoricilor interesați de simboluri, mituri și mistere 4. La rîndul său, Paul Diel explorează simbolismul și mitologia create în jurul lui Dumnezeu cu ajutorul instrumentelor psihologiei. Teza sa este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine. Gnosticismul nu dezvoltă un cult pentru un întemeietor sau profet central, ci se dedică unei valori-principiu transcendente: gnosisul (cunoașterea de Dumnezeu), asemănător daoismului, construit în jurul lui Tao, Marele Principiu. Astăzi asistăm la o revenire în forță a ideilor gnostice. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Capadocia începe să prospere, în special datorită poziției sale geografice, fiind situată pe arteră centrală a întregului Răsărit care unea cele două capitale {\footnote 4 recunoscut de ceilalți că maestru comun, și în timpul vieții, și după moarte - cf. Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine de la Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu, Traducere de Elenă Caraboi, Doina Cernica, Emanuela Stoleriu și Dana Zămosteanu, vol. ÎI/1, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 97.} {\footnote 5 Otto Bardenhewer, op. cît., p. 280
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
footnote 7 Pentru alcătuirea acestui cadru geografic, istoric, cultural și religios al Capadociei am utilizat următoarele surse care prezintă bogate informații cu privire la acestă: W. Jaeger, Early Christianity and Greek Paideia, Oxford, 1962, p. 76, Claudio Moreschini & Enrico Norelli, Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine de la Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu, Traducere de Elenă Caraboi, Doina Cernica, Emanuela Stoleriu și Dana Zămosteanu, vol. ÎI/1, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 97, Jean Bernardi, Grigorie din Nazianz. Teologul și epoca
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
circummediteraneene, între care statul cartaginez de pe actualul teritoriu tunisian. De asemenea, protecția oferită de cele două catene montane a favorizat concentrarea și perpetuarea până astăzi pe teritoriul libanez a unei mari diversități culturale și etno confesionale: comunități musulmane sunnite, șiite, creștine, druze, armene, azere, grecești, evreiești. În Africa, aria munților Atlas, formată în orogeneza alpină odată cu Cordiliera Betică de vis-à-vis de Gibraltar, este net diferită de restul Saharei. Se desfășoară pe o lungime de peste 2000 km. și este alcătuită dintr-un
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
se va vedea imediat) dar transcrierea lui narativă este o manevră demnă de Ulisezz: Cajvaniotul nu spune "am făcut semnul crucii", ci "m-am crucit" utilizând un verb a cărui semnificație nu trimite în nici un caz la gestul asociat cultelor creștine tradiționale (cu osebire în practica ortodoxă, în ale cărei lăcașe ești (super)vizat de persoane care mai blând sau mai energic, îți atrag atenția asupra in-corectitudinii efectuării). CRUCÍ, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
practici religioase vor fi menținute în viață atât timp cât există oameni ale căror nevoi sufletești vor fi satisfăcute prin ele. Wittgenstein însuși a ajuns să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă] Cine-și deschide astfel
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în acest sens se poate vorbi de o monarhie temperată. Se pot face constatări asemănătoare pentru micile regate ale Spaniei, suficiente pentru a stabili primele două jaloane ale demersului nostru: de o parte, comunitatea structurii politice a tuturor țărilor Europei creștine a secolului al XIV-lea; de altă parte, dispariția progresivă a regimului feudal. Toate fenomenele prezentate expansiunea vieții urbane și a instituțiilor antifeudale, formarea micilor state centralizate din punct de vedere administrativ sunt deja semnul declinului regimului feudal. Începând cu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
admirabil exercițiu al cifrării și în egală măsură al descifrării metareferențialului, șanselor culturalului de a-și resuscita cele mai puternice, din punct de vedere atât estetic, cât și existențial, resurse. Între ele, desigur, mitologia, mai ales cea greacă și cea creștină, ambele, în viziunea autoarei, depozitare perfecte ale spiritualității lumii, pe care (mai ales) poetul postmodern este liber să le resusciteze. Fără grija de a-și pune astfel în pericol propria identitate lirică, ci cu certitudinea că prin acest recurs poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]