13,465 matches
-
Creangă însă, daca socotim mai bine, nu s-a lăsat ademenit de uși, ci de treburi mai înalte decît intrarea prefecturii din Iași. Ochea ideile timpului și, cu toate că nu suferea popimea, era un om cu frica lui Dumnezeu. Lucru important, Creangă n-a confundat niciodată dăscălia cu tribuna, ceea ce azi se întîmplă în toate treptele de învățămînt. Cu toate astea nu mi-aș dori ca un Creangă să fie profesorul copiilor mei. Pasional și bun de gură, inteligent mult peste medie
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
și, cu toate că nu suferea popimea, era un om cu frica lui Dumnezeu. Lucru important, Creangă n-a confundat niciodată dăscălia cu tribuna, ceea ce azi se întîmplă în toate treptele de învățămînt. Cu toate astea nu mi-aș dori ca un Creangă să fie profesorul copiilor mei. Pasional și bun de gură, inteligent mult peste medie, Creangă ar fi astăzi profesor de liceu sau universitar curtat de partidele politice și urmat de o sumedenie de discipoli. Între cele două războaie, un Nae
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
n-a confundat niciodată dăscălia cu tribuna, ceea ce azi se întîmplă în toate treptele de învățămînt. Cu toate astea nu mi-aș dori ca un Creangă să fie profesorul copiilor mei. Pasional și bun de gură, inteligent mult peste medie, Creangă ar fi astăzi profesor de liceu sau universitar curtat de partidele politice și urmat de o sumedenie de discipoli. Între cele două războaie, un Nae Ionescu inspirat și dînd impresia de atotștiutor a tras după sine tineri intelectuali de mînă
Demisia de la usile prefecturii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17808_a_19133]
-
rostogolind în abisuri/ sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri...// Dacă aș avea timp,/ aș scrie un poem despre/ Magiștrii îngropați în bărăgane,/ printre abecedare și icoane// Dacă aș avea timp/ aș scrie un poem despre/ diaconul Ion Creangă,/ despre sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri..." (Vedere din pridvorul Bojdeucii). Sau această devotată închinare, pe o trama antitetica, la statuia Luceafărului: "Privesc statuia lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
lorzii englezi. Noi - cu D. Almas, Fătu și Spălătelu. Ei - cu zeci de publicații în toate limbile, cu ștanduri orbitoare de carte-n Germania. Noi - cu logoreea-n ședințe, lozinci pe pereți și cu Stejarul de la Borzesti la Editură Ion Creangă." În România, pentru un intelectual, este foarte greu în momentul de față să apere cauza românească. Riscă să fie considerat șovin și primitiv, să se descalifice că intelectual. Elită intelectuală de la noi stă cocoțata pe vârful de munte al unui
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
aproape nimic. Imobilismul dezastruos al iliescienilor a construit cu o răbdare diabolica scenariul nenorocirii de acum, creând așteptări vinovate. Dacă nu mă înșală memoria, la Iași regimul Iliescu a triumfat ani în șir. Județul în care s-au afirmat Ion Creangă și Luca Pitu a constituit unul din fiefurile fesenisto-pedeseriste. În locul actualului premier, care a jurat de bună voie și nesilit de nimeni cartea reformei și a restructurării, i-aș fi trimis frumos la plimbare sau, încă mai bine, la cei
Pisoii tupamaros by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17841_a_19166]
-
tablă pe pavaj./ Doamne, cu aceste simțuri/ cineva poate face pe totdeauna/ dreptate!" (Balada gîndacului uitat pe mozaic). Sau aceeași stare, cu adaosul factorului tehnic actual: "Singurătate/ xerox dereglat/ siluete intra pe ușă întreabă și pleacă - în umbră lor umbră crengii/ reapare pe albul peretelui" (ibidem). Ca purtător al transcendentei "goale" (echivalent estetic al harului), autorul se anonimizează: "Duminică/ plecat după cafea și țigări/ sînt liber și trist/ pe strada înțesata de copaci și maidane/ în dugheana/ ținută de-un bătrîn
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
trepte/ zărești talpă înnoroiata în care ninge" (Nuanțe eterne). Spiritul sau se proiectează pe lucruri cu o deznădăjduita voluptate, precum o ultima șansă a unei șalvari exterioare și totodată lăuntrice, ca într-o mistica a realului: "Corect că aerul dintre crengile copacilor/ oblic precum sclipirile ferestrelor, iată sînt singur, inconfundabil./ Urzica din rodos/ frunzele ei în mai multe culori/ azvîrl în eterul particular al pupilelor mele/ semne disperate care/ mă fac să nu dorm nopți întregi" (Cel mai bun naufragiat). Sau
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
1944, Moldova dintre Prut și Nistru, excludea junimismul din rîndul fenomenelor literare "onorabile", însă într-un mod straniu. Neavînd încotro, adică nevoiți fiind a înjgheba o tradiție "pur moldovenească", ideologii de serviciu în domeniul cultural îi socoteau pe Eminescu, Alecsandri, Creangă drept "clasici moldoveni", în timp ce Titu Maiorescu era taxat drept "estetician român burghez". E adevărat că autorul Luceafărului era admis, cu scrîșnire, în Parnasul "progresist", fiind totodată numit, pentru publicistica sa de ordin politic, "calul troian al naționalismului românesc". Veronica Micle
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
Titu Maiorescu și nu aprobă sentințele lui "ocrotitoare". În momentele de necaz, poetul își da sama de starea de inferioritate în care îl țineau junimiștii". De asemenea, se sublinia faptul de o scăzută relevanță, însă pus sub lupă, că Ion Creangă, după ce și-a tipărit cvasiintegral opera în "conservatoarea" publicație Convorbiri literare, către sfîrșitul vieții "colaborează la revista progresistă Contemporanul". Enciclopedia Literatura și arta Moldovei, vol. I (1985), ca și Istoria literaturii moldovenești, vol. II (1988), nu trec dincolo de clișeul "ideologiei
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
este tentat să supraîncarce demersul său artistic cu tot felul de semne și metafore năucitoare și inutile, păstrează claritatea și puritatea unei demonstrații bazată aproape în totalitate pe actori. Tușele regizorale, scenografice (foarte bun spațiul realizat de tînăra studentă Ioana Creangă) și muzicale nu fac decît să se pună în slujba protagoniștilor, retrăgîndu-se mult prea modest în spatele lor. Aș remarca, încă o dată, compoziția muzicală originală a Dorinei Crișan Rusu, cu acorduri patetice, furtunoase dar și duios-melancolice, cu inflexiuni de sonuri recognoscibile
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
să manifeste rezerve. Și nu puține. Și, totuși, teatrul nu o face. Teatrul Național "I.L. Caragiale" București: O zi din viața lui Robinson Crusoe de Dan Cojocaru. Versiunea scenică: Ovidiu Moldovan. Regia: Vlad Stănescu. Muzica: Dorina Crișan Rusu. Decorurile: Ioana Creangă. Coregrafia: Roxana Colceag. Costumele: Adelina Pater. Distribuția: Alexandru Georgescu, Ovidiu Moldovan.
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
de trăire. Scrisul ca reacție la evenimente Petre Pandrea este scriitor în toate privințele - un scriitor supertalentat, căruia îi reușesc deopotrivă și marile construcții, și miniaturile, și desfășurările retorice, à la Victor Hugo, și narațiunile pitorești, în stilul unui Ion Creangă al secolului douăzeci, și demonstrațiile de o logică impecabilă, și jocurile de idei specifice literaturii absurdului. Este scriitor în toate privințele, dar are un temperament de ziarist. Pentru el scrisul este o reacție la evenimente. Evenimentele pe care le-a
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
fugăre, curviană,/ să-mi pupi dulcea mea guriță,/ hai, mă fugăre, curviță,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!" (Doina șMoartea peste totț). Abordarea frivolă a teribilei amenințări reprezintă o exorcizare temperamentală, jovială, care presupunem că i-ar fi plăcut lui Creangă, dar și lui Eminescu... Așadar nimic nu e lăsat la o parte. Tentația eului însingurat de-a "recîștiga viața", de-a înfăptui "cucerirea supremă" a lumii, îmbrățișează toată gama omenescului, mobilizează toate corzile trăirii, într-un nesațiu al totalității vizionare
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
lume-afară etc., fără a trece cu vederea peste o serie de formulări poetice: Săraca a mea viață/ Cum s-a topit ca o gheață 64, M-am topit ca o roauă/ Și v-am lăsat lumè voauă 79, Că o creangă blestemată/ Mi-o luat a mea viață/ Cum ai rupe on fir de ață 250... În partea finală a volumului ne întîmpină o serie de utile instrumente de lucru pentru cercetări ulterioare: glosarul (cu unele carențe, de ex. sînt înregistrați
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
care încerca să explice fenomenele (acceptare/respingere) cu instrumentele filosofiei istoriei, ale psihologiei etnice și economiei vieții țărănești. Adaug bunelor argumente ale lui Liviu Antonesei distincția dintre timp și vreme, cu care operează cultura populară (în literatură, la Eminescu și Creangă faptul e "flagrant"). Nautilus e o carte de care va trebui să țină seama orice cercetare de istorie a culturii noastre. Și, altfel, modelul criterionist, pentru care militează Liviu Antonesei, e unul foarte actual fie și numai pentru bunul motiv
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Pavel Șușară Dacă în condiții normale, în care componentele societății sunt așezate cum trebuie, iar instituțiile funcționează în conformitate cu natura și cu scopurile lor, o asociere între Muzeul Național de Artă și Dănilă Prepeleac, cel din povestea omonimă a lui Ion Creangă, ar părea, dacă nu suspectă de-a dreptul, cel puțin lipsită de rigoare sau extrasă direct dintr-un scenariu suprarealist cu tentă umoristică. în condițiile societății românești, însă, în care totul este răsturnat, realativ și fantasmatic, de un lirism spontan
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
ideale, dar este o adevărată dramă, o formă de asasinat cultural, în lumea aceasta cu oameni vii, ale căror nevoi determinate nu pot primi doar răspunsuri parțiale și nici nu pot fi amăgite la nesfîrșit. Echivalarea pungii din povestea lui Creangă cu arta contemporană românească, așa cum se reflectă ea în politica Muzeului Național de Artă, poate părea excesivă sau chiar ofensatoare în ceea ce o privește pe cea din urmă. Ar fi însă de observat aici că punga lui Dănilă nu este
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
unică și, în mare parte, personalizată ori chiar capricioasă, de acțiune muzeografică. în spațiul unui muzeu care funcționează, arta contemporană este o componentă vie, dinamică și mereu provocatoare, în timp ce în spațiul unui muzeu adormit ea este punga din povestea lui Creangă. Nu ca valoare în sine, și acest lucru trebuie repetat pînă la eliminarea oricărei suspiciuni, ci prin situația ei actuală de substitut. Oricît de importanți ar fi artiștii expuși pînă acum, faptul evident că ei sunt folosiți ca alibi pentru
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
discuție face parte din vocabularul activ al multor vorbitori de română; el poate caracteriza doar anumite stiluri personale. Uzul său actual mi se pare a avea două explicații principale: una este existența unor surse literare; cuvîntul apare de altfel la Creangă ("o sturlubatecă și ...o leneșă de fată ca aceasta", de unde e preluat și difuzat pe canale didactice: glosare, comentarii, analize. A doua explicație e mai puțin certă; cred totuși că fonetismul special, combinația expresivă de sunete care poate ridica chiar
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
Mircea Radu Iacoban. Îmi reține atenția o umbră chinezească din profil a lui Eminescu (Adrian Pintea) în penumbra unei încăperi, de o frumusețe plastică. Mai există, după știința mea, un film din 1914 al lui Octav Minar, intitulat Eminescu, Veronica, Creangă, precum și Eminescu (1990), al lui Anatol Codru (Republica Moldova); Dumnezeirea lui Eminescu (1995) și Obârșia lui Eminescu (1996), semnate ambele de Grid Modorcea; filmul pentru televiziune Insula lui Euthanasius de George Bușecan, destul de complex, dar din care, poate din vina mea
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
de interogații: "De ce tocmai această curte/ pe care niciodată n-am văzut-o?/ de ce acest copil ascuns după o tufa/ roz cum nu există-n realitate?/ de ce tocmai o barcă cu vopseaua luată?/ de ce un plaur din paie și din crengi?/ de ce tocmai un numar mereu același: 222?/ de ce tocmai un cîntec nesuferit?" (Zi). Una din figurile simptomatice ale visului e trecerea spre altceva, devenirea prin alteritate. Nu doar necunoscută sieși, scăpînd inițiativei personale, dar și transformîndu-se în altcineva, poeta realizează
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă, așa cum se cuvine, copleșitor: "Frunze abastracte/ schițate pe crengi/ nenăscute încă din beznă/ lumină// care-i steaua/ care e soarele// tăcerea din mine/ își dă întîlnire cu frigul// cel mai simplu cuvînt/ cel mai aproape de sufletul meu/ departe e încă/ și necunoscut/ (Cuvîntul). E o cosmogonie în varianta sensibilă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Ei nu se fac singuri (nu ne facem!) proști, nesimțitori. Așa le-a fost dat. Să ne mai și suparăm? Tot pe ei?". Sau, iconoclast: "Corelativ, nu am evlavie pentru scriitorii mari. Îi iau așa cum sînt și le tăi din crengi cît mă pricep. Și lor le-a fost dat". Chiar imaginea de sine a cărturarului e șarjata, necruțătoare. Diogene e, firește, un antinarcis: "Bătrînețea ieșită în lume e umilitoare. Ești urît, femeile nu te mai văd, tinerii s-au plictisit
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
anotimp preferat și junețea că vârsta afișată. Cea mai importantă grupare a secolului trecut se numește Junimea. Începutul primăverii, 1 martie sau 1 mai (Armindeni) sunt date simbolice, despre care se scrie sau la care se lansează noi publicații. Ion creangă își alege 1 martie că data de naștere. Manoil de Bolintineanu începe în primele zile ale lui mai, pe model goetheean, ca Werther, iar Elenă la mai întâi. La 1900, 1 mai este încă O zi solemnă, buna pentru festivități
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]