4,763 matches
-
și tătarii au trecut prin zonă și nu au folosit aceste drumuri, dar au ajuns la porțile Vienei... - Da, ai dreptate, dar parțial! În așa numita „invazie a tătarilor”, prin 1241, cei 100.000 de călăreți s-au deplasat pe crestele munților. Ei nu aveau nevoie să-și piardă timpul cu lupte în care localnicii îi puteau angaja pentru a-și apăra avutul. Urmăreau doar deplasarea rapidă și ocuparea Vienei. Au traversat Moldova, în drum spre Transilvania, pe vestitul Drum al
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
cer , Și unde-i zâmbetul pe care Îl adoram , copil stingher? Zăpezi te ning și-n gând și-n suflet Mâhniri ce stau să răbufnească Te strâng la piept și simt în tine Toată durerea omenească. Nu plânge, iarna de pe creste Va coborî cu ghiocei Și săruta-va la fereastră Frumoși albaștri ochii tăi ! Referință Bibliografică: LACRIMĂ ÎN IARNĂ / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate
LACRIMĂ ÎN IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383983_a_385312]
-
parcurse drumul de întoarcere privind cu nesfârșită încântare frumusețea peisajului. Un verde amețitor încânta ochiul iar mirosul începutului de vară îi umpleau nările, sorbea aerul tare de munte. Zări vârfurile înalte ale munților Făgăraș. Oare Făgărașul să fie sau alte creste? se întrebă. Dar nu avea așa importanță pentru el, în acele clipe, tot munții Carpați sunt. Pe ei îi privea cu o reală bucurie. Își spuse că a reușit să găsească acea partea frumoasă ce îi poate liniști mintea, după
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383979_a_385308]
-
cel ce atât răstălmăcește orice cuvânt sau crez al nostru de nu ne mai recunoaștem în nimic, avem remediu ... acceptăm să ne ridicăm ca un val de viață-dans-razbătitor pe umeri de gânduri, pe urme de dor de zbor, sus pe creste luminoase, atât de profund respirăm! Și fiindcă mai fulguiește o tristețe, sub frigul iernii, o lăsăm topirii în miraj de toporași și brândușe-violacee cu inimi de dragoste să pășească, într-o nouă viață! Fiindcă ne așteaptă, cel care, ne vede
DANS de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384006_a_385335]
-
Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o uriașă căldare. Undeva, sub povârniș, observă o stâncă cu o pată neagră. - Vai de mine! - exclamă surprins. Asta-i zona neclară care îmi apărea în vis și de aici începea coșmarul cu
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
apă din care doar gurile strâmbe ale balaurilor din basmele copilăriei mai huruie dorind să scoată flăcări. Un colț de lume năpăstuit de jivine și încurcat în tradiții și cântări păgâne. Pământ hărăzit neputinței sub un cer la fel de întunecat precum creasta munților spână, așteptând o altă înălțare ce va mai fi poate peste sute de ani. Rătăcitori, unii care-și zic oameni mai stau la umbra imaginară a unei istorii rămasă sub ziduri de neputință. Istorie, prezent și zidul dinainte. Urlete
ILUZII de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383987_a_385316]
-
recompun/ prin șapte culori de curcubeu”, „te-am pictat”, „te-oi zămisli”, „te-oi dezmierda”, „te-oi finisa” (Rogvaiv de iubire). Tocmai încercările tenace ale omului de a atinge starea de beție erotică și, mai ales, de a rămâne pe crestele fericirii întrețin focul viu al oricărui ideal. E ceea ce se „aude” din cânturile iubirii ce-și arcuiesc fără sincope tonalitățile surdinizate. Ia-mi inima!, Vis, Iubire taciturnă, Dorința, Așteptare, Ardere, Chemare, Înfrigurare etc. sunt titluri care vorbesc de la sine despre
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
de viață nouă, Un fir de zile înfășoară Din salba boabelor de rouă. Simbol al timpului ce vine, Un împletit din strămătură, Podoaba zilelor senine Și ciucure de covertură. Născut în leagăn de poveste Pe sub imensele troiene, Alungă frigul de pe creste Și nopțile bacoviene. Îmbracă firea în culoare Trezind la viață timpul visător, Naturii dăruie candoare Și nu-i decât un simplu vestitor! Referință Bibliografică: Mărțișor / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1886, Anul VI, 29 februarie 2016. Drepturi
MĂRȚIȘOR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383341_a_384670]
-
își pregătește ingredientele pentru cină, un păhăruț de orez, îl spălă și îl puse la scurs. Curăță și spălă un morcov, un ardei și o ceapă , le tocă , morcovul îl dădu pe răzătoare și le puse la călit cu două creste de slănină afumată , adăugă boiaua de ardei, un vârf de linguriță. Puse și orezul, puțin, cât să se mănânce o dată, le amestecă toate în hârbeicuța ce sfârâia pe plită. Adăugă ibricul cu apă fierbinte de pe marginea ploatănului. Le acoperi, să
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
să-ajungă. Vino să ne-ascundem sub zăpadă Pașii noștri nimeni să nu-i vadă! Să fugim de lume amândoi Într-un teleferic plin de sloi, Să ne-ascundem poate la cabană Unde cerul blând ozon emană. Să trăim pe-o creasta suspendată Ca niște călugări de-altădată Lumea să nu știe despre noi, Să ne creadă în zăpadă sloi! Referință Bibliografica: Vino / Gigi Stanciu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
VINO de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383539_a_384868]
-
Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DRUMEȚIE Ne cheamă un glas ce vine din munte, Vibrează în noi cuvinte domoale, Se-ntinde-nspre nori mirabilă punte, S-ajungem în vârf, e singura cale. Văd crestele-nalte ce urcă la cer, Ca turle-aurii de sfinte biserici, Ce-și pun, la intrare, lumina străjer Și brazi argintii în haine de clerici. Tărâmuri umbrite de cețuri ce par Perdele de timp, să nu poți pătrunde, De nu ai
DRUMEȚIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383589_a_384918]
-
de o clipă conturul păcii noastre ca o pasăre de noapte aprinde candele pe linia lui șapte o lebădă cântă o singură dată apoi lasă inima cuvântului într-un sunet conturul larmei noastre ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor tăcută forma revoltei noastre se destramă ------------------------------- rodește neroditul dintr-o sămânță pasărea sensurilor zbucnește libertatea în a fi cunoaște și forma și neforma și tăcutul și mai ales netăcutul nenăscutului când născutul râde lui
ŞNURUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382852_a_384181]
-
afirma și noi, parafrazându-l pe Vladimir Streinu, că, prin acest colosal album, Theodor Răpan reușește să evite, în măsură notabilă, ,,metronomia parnasienilor pedeștri și în general a versificatorilor tradiționali, care se extenuau în ritmuri exclusiv matematice’’. Aventurându-se pe creasta prăpastiei dintre ,,tăcerile germinative’’ și ,,cuvântul meteoric’’, Theodor Răpan nu-și trăiește, aidoma lui Mallarmé, ,,cu discreție mandarinatul și asceza’’. Dimpotrivă, le clamează cu energie și nonșalanță de trubadur medieval autentic. Sonetele sale, de un rafinament irefutabil, dau seama despre
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
alte creștete ale munților, în Retezat și Ceahlău. Acesta este supranumit “triunghiul de aur” al Daciei datorită energiilor impresionat de mari care se presupune că se regăsesc în cele trei puncte. De-a lungul vremii s-a descoperit că pe crestele Bucegilor se înregistrează un nivel foarte mare de radiații. Nu se știe cu exactitate de unde provin aceste radiații sau ce le provoacă iar cercetările sporadice de până acum nu au reușit să demonstreze nimic. Primele cercetări cu privire la Munții Bucegi s-
Serviciului Secret American în Munţii Bucegi ( ? ) [Corola-blog/BlogPost/92843_a_94135]
-
speriat chiar de atâta frumusețe sălbatecă, am fost nevoit să mă cobor din trăsură, să simt pământul sub picioare. Astfel, mergând pe jos vreo patru ceasuri am ajuns la sălașul lui Moș Damaschin..., aciuit la vreo sută de metri sub creasta muntelui și care mi-a servit drept hotel. Timp de câteva săptămâni i-am ținut tovărășie lui Moș Damaschin, interesându-mă de necazurile lui și de grijile gospodăriei sale. Aș putea spune că, cu sfatul am luat parte activă la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
apariția porcilor albi (care cresc mult mai repede), după a doua conflagrație mondială. Adrienn Toth, de la organizația Slow Food din Budapesta, a declarat pentru „Time” că porcii de Mangalița se dezvoltă încet și au nevoie de mult pământ pentru a creste. Din această cauză nu puteau fi produși la nivel industrial, iar rasă a fost foarte aproape de a dispărea complet. În 1988, existau în Ungaria doar 329 de scroafe din rasa Mangalița. Astăzi, în țara vecină se găsesc mai mult de
Mangaliţa alimentează tendinţele naţionaliste [Corola-blog/BlogPost/93297_a_94589]
-
de păsări planate - pentru a le încleia, apoi, divagant și vagant, printre semantici obscur-labirintice, de felulcuiburilor din crengi peste crevase/Doar de fotografii amatori dibuite - cf. Drumeție - ...degeaba supralicitezi, chipurile, Muntele MERU, prin sintagme, de tipul potecile geografiilor endemice sau crestele semețe ale radiațiilor... dacă, apoi, înmlăștinezi, toate imaginile, în amănuntul grosier-material, orbitor de zbor, în Prakrti: melcii bocancilor în urcuș... sau în banalitatea străjuiesc văile mioritice! Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt Clădit și-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc, rostit În slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, Încununați Cu creste de Carpați ! Spre Basarabia zburați Și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe-altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra în Timoc, În pustă și în orice loc Aceeași limbă ei vorbind Până la aromâni, în Pind... Și
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
avea rolleri ca ai lui, îi creștea sufletul când îi vedea cum se rotesc în stol, putea să-i recunoască în zbor de departe și-mi explica de ce unii zboară așa, iar ceilalți altfel, sau cum se plimbă gușați pe creasta casei, făcând plecăciuni perechilor agile. Și-a făcut apariția în fața porții casei lui Ernsti Binder ștraful cu cei doi cai pintenogi de povară ai lui Mihalcic-baci, mobila a fost încărcată, au luat cu ei doar atât cât să le încapă
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
ac, văzându-le. Casa era izolată, cu grădină mare în spate. Ca a lor de aici, a arătat el spre luciul apei cu unde negre de pe fostul Teritoriu. Leită, nu altceva! Toate i se păreau cunoscute, până și porumbeii de pe creasta ei i se păreau cunoscuți. A zărit acolo poștari, diamanți, bucicazăi, keringo, dar și călugărițe, franconieni... Numai rolleri nu! Poarta era deschisă și, ca vrăjit de vederea păsărilor, a intrat. În curte și alte lucruri i s-au părut întocmai
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut, crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... Citește mai mult Ah, mă-nvechesc și dau rod frunzelor uscate,prin mîinile mele strălucește glorioasa plămadă,cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate,cu ochii doar închiși pe-alei mă las
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
a nașterii voastre,cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure?Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre,sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut,crestele copacilor ca pe fiii lui Zamolxe mă ... XXII. COLIND DE PRIMĂVARĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Ca un cocor astenic și cuminte, În legea primăverii ce-a venit, Mă-ntorc cu gîndul gol
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
inima plină de frumosul care îi invada trupul și sufletul. Și-a salutat prietenii virtuali de pe facebook, cu instantanee ale munților răvășiți de începuturi, mereu altele, mereu aceleași. Norii în nuanțe de roșu, de la roz la violet, se prelingeau pe crestele adormite, aducând o nouă speranță în sufletul privitorilor. O nouă zi, un nou început... După micul dejun au plecat la plimbarea obișnuită. Ea mergea când înainte, când în urma lor. Niciodată în rând cu ei. Simțea distanța, simțea răceala. Se străduia
CONTOPIRE -2- de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383275_a_384604]
-
un neam ticălos. Vreo câțiva, poate, vor scăpa, pentru că în ziua în care Stațiunea o va porni la vale - peste un an, doi sau zece - ei vor alerga să prindă un pui de cerb, alb, ce se va ivi pe creste. Povestea Magistratului și a nefericitei lui iubite, Caravella, e - de-acum - aproape uitată; despre întâmplările, recente, petrecute în catacombele Domeniului, se vorbește doar în șoaptă: locuitorii simt că se va petrece ceva rău. Nu toți; unii amintesc despre dezastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]