11,160 matches
-
ochii la anumite aspecte ale operelor, indiferent de faptul că scriitorii cu pricina sînt Eminescu sau Eliade. Premisa iritării d-lui Rusu e complet falsă. Nu-i înțeleg nici răfuiala cu instituția criticii literare. Ce vrea să însemne că "singurii creatori de literatură" sînt scriitorii sau că "avem nevoie, acum, mai ales de opere literare"? Inocența cu care dl Rusu apelează la prejudecăți și poncife de tipul acestora mă descumpănește. După cum mă lasă visător teama d-lui Rusu (și nu numai
Ecouri și aberații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16479_a_17804]
-
este mai puțin apăsat de presiunea epatării, a spectaculosului cu orice preț. Lipsa ostentației și a gratuitului de pe scenă este semnul că regizorul și trupa sînt siguri pe felul în care au citit textul, pe accentele noi puse, pe forțele creatoare și interpretative. Cînd spui Eduardo de Fillipo ești tentat și grăbit să-l clasezi la "prăfuiți". Reușita spectacolului de la Brașov se datorează însă și modului inspirat în care regizorul a operat tăieturi, mai ales în actul al treilea și a
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
de două ori, amenințînd că de cîte ori se va mai ridica această chestiune îl va reedita) studiul Sufletul românesc demonstrînd, pe larg și polemic, că nu arta populară e reprezentativă pentru formula sufletească a unui popor, ci personalitățile lui creatoare. Să mai amintesc de Lucian Blaga cu al său Spațiu mioritic care admitea, ca filosofie a culturii, ca valabilă pentru sufletul românesc resemnarea fatalistă din celebra baladă populară. Și contribuțiile au tot continuat, alăturîndu-se și noua generație, prin M. Eliade
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
sau de doctorat? Monografică sau panoramică? Istorică sau teoretică? Subiecte vechi sau contemporane? Surse primare și/ sau secundare (literatură critică)? Pentru o atât de generos explicitată și arborescentă problematizare a unor chestiuni dintre cele mai concrete, orientate să susțină efortul creator (mai puțin în varianta sa juvenil genială, cât matur onestă) - exemplele sunt și ele luxuriante, de o erudiție ludică. S-ar putea bănui, printre nenumăratele și variatele subiecte de teze oferite spre ilustrare, unele pe care autorul însuși ar fi
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
parodiei sau, dimpotrivă, al reluării pioase. Ea este privită ca motiv de orgoliu, atestînd noblețea spiritului și apartenența la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată, însă, această nobilă "melancolie" descătușează forțele creatoare. Contrar opiniei curente, nu avem de-a face cu o maladie specifică literaturii acestui secol și nici măcar postmodernismului, așa cum își imaginează unii. O spune autoarea cît se poate de clar: "Constantă a oricărei arte, afilierea retroactivă reprezintă o dimensiune esențială
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
îndemîna și mai pe placul conaționalilor noștri decît tentația culturală, spirituală. Sînt cauze și efecte care fac ca și teatrul să fie traversat de tot felul de atitudini și tendințe, vizibile în ultimă instanță pe scenă, nu dintre cele mai creatoare, benefice sau eficiente. Foarte puțini creatori mai au forța și nebunia de a se arunca necondiționat în marea zbuciumată a profesiei lor și să apară sus, pe creasta valului. Foarte puțini mai iubesc repetițiile, acel timp privilegiat în care se
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
realitatea. Deși este numită realistă, literaturii i se cere să reflecte o realitate esențială, descrisă de legea istorică, insesizabilă unui ochi needucat de învățămîntul politic sau, după caz, o realitate ce va să vină, investită fiind cu o funcție de producție creatoare. N-am greși prea mult dacă am spune că este o literatură fantastică, cultivînd un fantastic ideologic. 1) Conceptul este lansat și aplicat la evoluția educației familiale în societatea românească la Elisabeta Stănciulescu în Sociologia educației familiale, (vol. 2), Ed.
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
acesteia. Epectaza este concepută ca o atitudine permanentă a sufletului. „Realitatea inteligibilă (τὸ νοετόν) și imaterială fiind pură de orice circumscriere, scapă limitelor sau mărginirii, nefiind limitată de nimic. Dar ea, la rândul ei, este divizată. Este realitatea necreată și creatoare a ființelor, care este mereu ceea ce este; și fiind totdeauna egală ei însăși, ea este superioară oricărei creșteri și oricărei diminuări și nu poate primi nici un bine în plus. Mai există, pe de altă parte, realitatea adusă la existență prin
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și coregrafice. A predat arta dirijatului în cadrul uneia dintre prestigioasele universități americane, anume la Siracuse University. Pe maestrul Sergiu Comissiona, ultimele două decenii l-au consacrat drept mare constructor al unor colective simfonice de importantă anvergură internațională, de asemenea drept creator de evenimente în contextul vieții muzicale românești și internaționale. Ultima sa apariție la Ateneul Român a avut loc la sfârșitul lunii ianuarie a acestui an în compania Orchestrei Filarmonice bucureștene; în luna decembrie a anului trecut a condus cu mare
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
New York; a apărut, în adevăr, în fruntea tuturor marilor orchestre de pe cele cinci continente și a dat strălucire multor festivaluri muzicale din întreaga lume, inclusiv din țara noastră, bucurindu-se de ecouri de presă dintre cele mai favorabile. Este un artist creator de evenimente muzicale, este un artist prolific, un cercetător tenace, muncitor, un perfecționist, un artist ce dispune de darul relației eficiente, cordiale, cu membrii colectivelor simfonice cu care lucrează. A creat evenimente chiar și acolo unde te-ai fi putut
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
conduite sînt departe de a fi dispărut, ba chiar s-au accentuat, într-un soi de restaurație discretă, deși coerentă.) între atele, conservatorismul restauraționist se bizuie pe lenea mentală căreia îi vine greu a admite o "curiozitate exploratoare", un demers creator într-o diversitate de direcții, opunîndu-le un veto scolastic. Și încă, în derivație, o remarcă interesantă a autorului în discuție. în pofida aparențelor liniștitoare, calitatea de critic și istoric literar presupune "criterii nefixate", fiind omisă din lista profesiilor, listă care îndrituiește
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
o mînă și un cuțit în cealaltă, ba încă mai și cîntau niște psalmi, pentru a putea acoperi țipetele celor înjunghiați. Pădurea este o minunată orchestră. Literatura muzicală savantă este o pădure în care s-au exilat energii și rosturi creatoare, pasiuni ardente, ambiții deșarte... Istoria muzicii este concertul unei întregi literaturi sonore, ce încape într-o orgă al cărei geamăt amestecă în tuburile ei pămîntul cu cerurile. Tuburi ce ard de nerăbdare să vibreze. Pămînt și ceruri ce visează să
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
de investigare a existenței, romanul continuă să fie, sub specia permanențelor, istorie epică, povestire și, în consecință, o operă pentru cititorul tot mai pregătit să sesizeze dincolo de fabulă semnificații și semne ale lumilor posibile. E vorba de o lume Ťcitităť creator și recreată de receptorul ei, destinatar al acestei Ťlecturiť interpretare." Și, cel mai important: "Romanul e, prin urmare, un răspuns indirect la întrebările torturante ale ființelor istorice asediate și locuite de neliniște". Două sunt elementele coagulante ale cazuisticii pe care
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
Heinrich Mann, Günter Grass, Heinrich Böll, Ernst Jünger, Erich Maria Remarque, Albert Camus, Graham Swift etc. Precursorii acestei literaturi neliniștite, contorsionate, atinse când de presimțirea Apocalipsei, când de pana carnavalescului rabelaisian sunt Joyce și Dostoievski. Cel din urmă ar fi creatorul romanului-sinteză, ca expresie a existenței: "Dostoievski creează noul roman (modern, n.n.), îl face să existe ca model suprem, oricare ar fi soluțiile, natura discursului, poetica și poietica asumate. E pur și simplu romanul ca formă a existenței și ca manifestare
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
rămași în cărți. Presa culturală nu îl interesează, lumea literară nici atât. Aceasta poate fi un neajuns în măsura în care cititorii trebuie mai mereu provocați să citească autori români, dar și un mare avantaj, căci, doar ascuns luminilor rampei, scriitorul își păstrează tonusul creator. După vânzare începe ca o autoficțiune clasică. Naratorul, scriitor de profesie, se întoarce undeva în Dobrogea în satul natal pentru a perfecta vânzarea casei părintești. Întoarcerea acasă declanșează rememorarea tinereții ("literatură - alt blestem nu-i mai sfânt decât cuvintele amintirii
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
vedere, nici un moment, contextul social-ideatic și artistic al lumii artelor din prima treime a secolului trecut și că inserează consecvent în acesta referiri la realitățile românești de gen, stabilind și conexiuni între tematica principală a universului fitzgeraldean și anumite opțiuni creatoare sau critice autohtone. Rezultă o încadrare complexă, dintr-un unghi tributar studiilor culturale, a operei lui Fitzgerald, pe un mapamond al artelor unde, pentru prima oară în exegeza închinată acestui important autor al modernismului american, vocea românească se aude distinct
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
punct de vedere muzical, arătând cum rapidele schimbări de mentalitate din anii 1920 au fost acompaniate de mutații în peisajul sonor. Virgil Mihaiu consideră că stilul lui Fitzgerald anticipează fuziunea dintre procesul compunerii și al interpretării într-un singur act creator, propriu marilor jazzmani. Ideea este detaliată într-o paralelă cu Thelonious Monk, unul dintre cei mai influenți stiliști și compozitori din istoria jazzului. O mare parte din prestigiul lui Fitzgerald ca scriitor al timpului nostru se datorează intuițiilor sale referitoare
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
de la industria filmului la scrierea de romane, pusă în aplicare în Coreea de Nord a zilelor noastre. Capitolul final este axat pe ideea că majoritatea asocierilor stabilite peste decenii între scrierile/atitudinile fitzgeraldiene și canonul postmodern pot fi (re)interpretate prin utilizarea creatoare a conceptului de expresivitate involuntară al lui Eugen Negrici. În contrast cu detractorii lui Fitzgerald, Mihaiu preferă să observe irosirea generoasă și risipirea demiurgică a omului și artistului. Acest scriitor al timpului nostru reprezintă fuziunea dintre artă și viață. În cazul său
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
vitala Lou (despre care se spunea că avea un temperament "teuton" și un suflet "rusesc") le-a stat aproape, au devenit la rîndul lor, inspiratorii propriei lor "muze". Interesant este că atît Nietzsche cît și Rilke au cunoscut cea mai creatoare fază a activității lor la scurtă vreme după despărțirea de Lou. Dacă Rilke a elogiat aproape imnic calitățile spirituale ale prietenei sale cu care a făcut și două călătorii în Rusia, Freud a întrevăzut, în spiritul ordonator al discipolei sale
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
adevăratele valori ale vieții". Muza manager u un instinct sigur al valorii a acționat și cea despre care se spunea că ori de cîte ori unul din artiștii care-i stăteau în preajmă se afla într-o fază de efervescență creatoare, trebuie să fi fost îndrăgostit pînă peste urechi de ea: Helena Diakonoff Deluvine, alias "Gala". Cu zece ani mai mare decît cel de care avea să-și lege cel mai durabil numele, Gala este întruparea unei noi tipologii a muzei
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
roșu Dior. Și pentru a se conforma ultimei ei dorințe, angajații casei o așează pe Gala, îmbrăcată în costumația prevăzută, pe bancheta din spate a Cadillacului care o duce, ca și cum ea ar fi fost încă în viață, la castel ... Muza creatoare maginați-vă că două autoturisme de aceeași fabricație gonesc nebunește unul spre celălalt dar cînd ciocnirea frontală amenință să devină iminentă, șoferii apasă pe pedala de frînă, pneurile fumegă și cei doi bolizi se opresc unul în fața celuilalt la mai puțin
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
capătul unei perioade de intens consum de droguri, avea o căsnicie obosită, relațiile cu ceilalți Beatles erau perturbate și creativitatea sa muzicală sleise. Ce a urmat se știe: una din cele mai derutante relații de simbioză, de dependență amoroasă și creatoare între muză și artist, roluri pe care John Lennon și Yoko Ono și le-au asumat alternativ, fiecare dintre ei apărîndu-și frenetic, dublul statut, amîndoi exhibînd cu ostentație figura a două jumătăți aparținînd aceluiași întreg. După asasinarea lui John, Yoko
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
se știe, nu a manifestat nici un fel înclinație către discriminări legate de persoana scriitorului. Totuși, fondul problemei rămâne: între convenționalismul (bovaric) al imaginii pe care scriitoarele și-o făuresc despre ele însele și atitudinea spiritului masculin, "neîncrezător funciarmente în vocația creatoare a femeii" se interpune un strat rezistent al mentalităților de tip patriarhal, favorizând - direct sau prin ricoșeu - alunecări de ambele părți. Din acest unghi, capitolul la care ne referim, ni se înfățișează ca o veritabilă galerie de oglinzi în care
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
o existență atît de tihnită și de apreciată pe cît ar trebui să i-o aloce invidioșii. Speranțe înșelate, succese ratate, pretenții lezate, talente neîmplinite, aspirații amînate - iată cîteva mostre de cazuistică a geloziei compozitorului contemporan. Nici chiar mai tinerii creatori nu au purces la schimbarea macazului. Dimpotrivă, ei au aflat rapid cît de folositor este să pozezi în victimă, cînd, de fapt, te simți gîde. Aceasta și pentru că, în ultimul timp, compozitorii se îndoiesc din ce în ce mai puțin. Le e teamă, probabil
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
fel de intuiție a geometriei secrete ce duce la ordine și măsură în creație. Cînd însă este prizonierul conștientizării în exces a propriei condiții de creator, trebuie că nu mai este scăpare. Așa se face că tumefierea progresivă a spiritului creator a făcut din compozitorul contemporan o reptilă cu sînge rece, pe care o înregistrăm mai mult după caracteristicile speciei și mai puțin după visele și gîndurile ce o stăpînesc. Pe de altă parte, sfîrșitul de ciclu ne livrează tot mai
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]