1,146 matches
-
curte, prin grădină, pe coridoare, pînă și prin spălătorul imens și rece se plimba Cano. Și Întotdeauna cu o crenguță În mînă. Mergea Întotdeauna cu o creangă lungă și subțire. Aceeași În fiecare zi, ori poate făcea rost de o crenguță la fel de lungă și de subțire În fiecare zi Înainte de a veni la școală. Părea un zeu uitat organizînd o mică răzmeriță sau pur și simplu luîndu-i pîinea de la gură zeului de la putere, așa cum mergea atingînd tot ce Întîlnea În drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să dea lucrurilor nume atît de ciudate, dar ce-i drept nu era departe de toate astea. Și Julius era martor. Îl birui curiozitatea cînd Îl auzi pe Cano că șoptea ceva ori de cîte ori atingea ceva, tic, cu crenguța. Julius murea de curiozitate. Poate că nu trebuia să-și bage nasul unde nu-i fierbe oala, dar Își aminti că astea erau cuvintele pe care i le spusese Juan Lucas și atunci Își băgă imediat nasul unde nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l că vine. Atinse glastra aflată la trei metri de bancă și-i spuse cățeluș; Își continua drumul spre copac, dar mai Înainte ajunse la conducta cu o țeava care ieșea din pămînt ca o plantă, tic, o atinse cu crenguța, Îi spuse pisică și se apropie și mai mult ajungînd În dreptul unei tufe de trandafiri sădiți de maica stareță. Se opri să-i privească. Tufa era plină de flori și Cano Începu să le atingă pe rînd pe fiecare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ascuns fiindcă mai mult ca sigur avea să vină să-l atingă Dar În drumul lui era o bancă, și Cano o privi cîteva clipe și tic, Îi spuse casă, și pe bancă era un păianjen și-l atinse cu crenguța, dar imediat ridică piciorul ca să-l strivească mai Înainte ca păianjenul să poată fugi, Îi spuse Fernandito Ranchal y Ladrón de Guevara În timp ce-l strivea sub talpă. Acum nu mai rămînea decît copacul. Julius se mută cu gîndul În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strivea sub talpă. Acum nu mai rămînea decît copacul. Julius se mută cu gîndul În locul lui Cano și de acolo se privi: putea fi văzut cu ușurință stînd după copac. Dădu să fugă, dar În drumul lui se ciocni de crenguță, creion, spuse Cano și era cît pe-aci să-i bage crenguța În ochi În timp ce el voia s-o șteargă fluierînd și prefăcîndu-se indiferent. Atunci Îl văzu facînd gestul acela ciudat și trist pentru a doua oară. Cano Îl atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu gîndul În locul lui Cano și de acolo se privi: putea fi văzut cu ușurință stînd după copac. Dădu să fugă, dar În drumul lui se ciocni de crenguță, creion, spuse Cano și era cît pe-aci să-i bage crenguța În ochi În timp ce el voia s-o șteargă fluierînd și prefăcîndu-se indiferent. Atunci Îl văzu facînd gestul acela ciudat și trist pentru a doua oară. Cano Îl atinse cu crenguța și-i spuse Julius. În timp ce el voia s-o șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse Cano și era cît pe-aci să-i bage crenguța În ochi În timp ce el voia s-o șteargă fluierînd și prefăcîndu-se indiferent. Atunci Îl văzu facînd gestul acela ciudat și trist pentru a doua oară. Cano Îl atinse cu crenguța și-i spuse Julius. În timp ce el voia s-o șteargă englezește. „Julius, bunicuța mi-a dat voie să te invit sîmbătă să bem un ceai.“ Imediat Își feri privirea Într-o parte, plecîndu-și capul și sprijinindu-și bărbia În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se gîndească la tot ce visase, ca nu cumva să uite vreun amănunt important al visului. Descoperi atunci că era foarte obositor să se Întoarcă acasă pe jos În fiecare după-amiază și că dacă pe drum atingea lucrurile cu o crenguță și le punea nume noi tuturor reușea să-și Învingă frica pe care o Încerca traversînd maghernițele acelea nesfîrșite. Era cît pe-aci să descopere că-i era rușine să plece singur pe jos printre luxoasele camionete cu care plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius n-avu Încotro și Întrerupse firul acelor descoperiri care-i umpleau sufletul de neliniști. MÎine e sîmbătă și Cano continua să stea Închis În mutismul lui și să umble de colo pînă colo prin curte, atingînd toate lucrurile cu crenguța lui, de parc-ar fi vrut să termine În ziua aceea treaba de loc ușoară pe care o avea de făcut: să facă ordine pe lume. Julius Încercă de două ori să se apropie de el și de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pornit-o Într-o goană nebună ca să ajungă la timp și s-o găsească În viață. Îi era frică să nu se rătăcească, dar cum era să se rătăcească, dacă el era Cano... De atîta grabă Îi căzuse din mînă crenguța, din fericire făcuse drumul de nenumărate ori și această parcelă a lumii era bine organizată, fiecare lucru avea numele lui nou, În afară de gunoaie și excremente și erau o mulțime pentru care, oricît Își bătuse capul, nu găsise un nume mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deschidă și o să cazi de-a berbeleacul, dar el nu era În stare să se țină drept, deși Își dădea seama de primejdie, Se dezmetici numai cînd Îl auzi spunînd am ajuns, domnișorule... Se uită la Carlos Înspăimîntat și azvîrli crenguța cu care atinsese pe drum o mulțime de lucruri, dar În același timp venise cu camioneta și nu străbătînd terenuri virane și nu pusese nume nici unui lucru și nici nu ținea În mînă o crenguță. „Somn lung, profund și odihnitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la Carlos Înspăimîntat și azvîrli crenguța cu care atinsese pe drum o mulțime de lucruri, dar În același timp venise cu camioneta și nu străbătînd terenuri virane și nu pusese nume nici unui lucru și nici nu ținea În mînă o crenguță. „Somn lung, profund și odihnitor“, se gîndi, coborînd din Mercury. Îi veni din nou să caște. Din fericire soneria bătută În peretele galben și rece, mîncat de igrasie, reuși să-l sperie puțintel. Se uită cu luare-aminte, apasă pe buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd e gata, Îți pui fașa, băiețel și veniți amîndoi În sufragerie. Pe urmă din nou În pat, fiindcă doctorul a poruncit să te odihnești ca să te poți duce luni la școală. CÎnd nu se uitau la el, Julius căuta crenguța prin toate ungherele. N-o vedea nicăieri. Buricuța apăru din nou aducînd pentru fiecare cîte o carte cu Rățoiul Donald. Cano Își Întinse brațul prins În atele. „Au!“, țipă de durere. Ai grijă, dragul bunicii, doctorul a spus să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
recunoscu imediat, deși n-o întâlnise niciodată. Bonnie Travis purta o bluză bleu fără mâneci și o fustă de blugi. Îi scosese lui Mark Schluter căciulița croșetată și-i punea pe cap o ghirlandă de păpădii împletite. Îi vârî o crenguță în mână, un sceptru de Zeus al grădinii. Mark se lăfăia în atenția primită. Priviră amândoi spre Weber care traversa peluza, apropiindu-se de ei, iar fața lui Bonnie se lumină într-un zâmbet care nu se putea ivi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care vine de pe o planetă îndepărtată. —Uite! Aia de acolo. Își înalță capul, ca să vadă. El e, într-o discotecă de pe marginea drumului, alături de Barbara Gillespie, luptându-se ca să-și aducă trupul în extaz. Cocorul dansează, ciudat de deliberat. Aruncă crenguțe în aer. Își acoperă degetele și se contorsionează ca un rapper. Apoi, pasărea și partenerul ei intră în stare de alertă, cu gâturile întinse, cu ochii la ceva aflat invizibil de departe, cu ciocurile paralele, marcând aerul. Alternează, se sincronizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apartamentul acela din Paris locuiam împreună cu un prieten și soția lui. Dormisem la ei. La micul dejun, prietenul meu psihanalist m-a certat să nu mai ciugulesc din strugure și să-l mănânc întreg. Nu-i place soției să vadă crenguțele fără boabe. După ce am mâncat, el a curățat cu grijă masa. Eu m am uitat la peretele plin de poze cu copii blonzi, și nepoți blonzi, și nunți și botezuri și aniversări. El a pus pe masă ceașca ei preferată
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
aer rotund și nemișcat, cu aripile strânse. Câteva frunze s-au întins spre mine să mă mângâie, plopii s-au apropiat și, împreună cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu mă. Începuse să se întunece, dar distingeam perfect fiecare crenguță, fiecare frunză, fiecare nervură, vedeam până și petele roșietice-gălbui de pe cele câteva frunze ale nucului care uitaseră să pice de cu iarnă. Pluteam în haloul acela, vârfurile arborilor cuprinseseră tot orizontul, mă simțeam bine, acolo, mă priveam cu duioșie, fără
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
zi degetele, pe când voiam să-mi tai unghiile, la catarama curelei care mă izbea, făcându-mi vânătăi în fiecare dimineață când îmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lamă care îmi zgâria bărbia de câte ori voiam să mă rad, la crenguța de prun care încercase, într-o seară, să-mi scoată ochii, la ciocanul care mă izbise cu dușmănie, înnegrindu-mi o unghie numai pentru că trecusem pe lângă el, și așa mai departe. Sigur, asemenea lucruri i se pot întâmpla oricui și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare și romburi, urzeală de catran și de aur fărâmițat. Doar femeile și destinul pot să-ți joace sufletul astfel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zice: - Iaca aciea ca de un stînjin de departe este o baltă, vîră-te acolo că-i eși cu picioare și ăstlalt cu mâni. Da CĂLIN - NEBUNUL mehenghiu: - Vîrî-te tu întîi. - Ei... ba vîrîți-vă D-voastră! Da CĂLIN - NEBUNUL rupe o crenguță verde ș-o moaie-n apa ceea ș-o scoate uscată, ș-o-ncepe a pumni, ca ce-o vrut să-i usuce. - Mă rog nu mă bate, căci este la dreapta altă baltă. CĂLIN - NEBUNUL vâră o crenguță uscată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o crenguță verde ș-o moaie-n apa ceea ș-o scoate uscată, ș-o-ncepe a pumni, ca ce-o vrut să-i usuce. - Mă rog nu mă bate, căci este la dreapta altă baltă. CĂLIN - NEBUNUL vâră o crenguță uscată ș-o scoate verde și se vâră el acolo și se scoate cu picioare și celălalt cu mâni. Și ia ș-o omoară pe smeoaică că știa că-n orce vreme are să-i facă rău. De acolo ei se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. ― Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la gât, doborîndu-l. Am închis ochii. Când i-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ranchiuna pe care mi-o purta. Găsise cu câteva zile în urmă, undeva la marginea bălăriilor, o pasăre frumos colorată care parcă abia aștepta să fie pusă într-o colivie. Fericit, Filip o ținuse în sân până ce îi împletise din crenguțe subțiri o cușcă mică, delicată, în care o așezase cu grijă și dragoste pe un pumn de iarbă. Îi dăduse și un nume. Prințul. "De ce Prințul, domnule Filip?" l-am întrebat ca să nu-l înjur. "Așa. De ce să nu fie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sau mai spre spatele grădinii cu pomi fructiferi de diferite soiuri, având și fructe din belșug pentru orice anotimp al anului. Cu puțin timp în urmă, observasem cum în cireșul copil (sădit acum doi ani și jumătate) spre vârful unei crenguțe, două frunze, verzi încă, se încăpățânau să rămână pe ram, cu toate că în jur toamna turnase aproape toate frunzele la pământ. Îl priveam cu drag și îl încurajam spunându-i: - Așa, așa, luptă dragule, luptă și întărește-te, căci viața care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru tine. Capitolul 77 Gerard urmări apropierea umbrelor întunecate. Se mișcau în salturi și scoteau sunete ca niște pufnituri sau mârâituri, iar uneori ca niște mieunături. Aveau corpurile la nivel jos. Spinările lor abia se vedeau peste pelin. Îi încercuiseră crenguța pe care stătea cocoțat, apropindu-se și apoi retrăgându-se. Dar era clar că îl mirosiseră, pentru că se apropiau din ce în ce mai mult. Erau șase animale, în total. Gerard își înfoie penele, parțial într-o încercare de a-și încălzi corpul. Animalele aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]