716 matches
-
a chemat pământul nesățios. Ceilalți: Iulian Vesper, Ghedeon Coca, Em. Giurgiuca, Arcadie Cerneanu, Aurel Prelipceanu, Const. Rotariu și Victor Neculce continuă în altă parte ceea ce au început la Mugurii școlari. Iar noi? Muguri noi! Pornim pe urma celor vechi în crepusculul unei primăveri. Ne mână dragostea după frumos și adevăr. Cântecul nostru e slab și n-are glas, dar îl vom potrivi după cavalul doinei și-l vom hrăni cu seva ogorului străbun. Suntem tineri, entuziaști și neîncercați, dar arma aspră
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
rămâne o coajă fără semnificație, un ritual exotic, căruia îi spunem „autentic“. Căci tradiția rămâne „autentică“ și fără costume populare ori folclor pur. Autentic. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Senzațional: i-am dezbrăcat laptopul lui Valentin Stan până la ultimul bit! CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Tristețea... Tristețea... Nu mai știi cum se rostogolește boaba cristalină pe frunza lată de brustur, cum strălucește pe gardurile vechi, pe traversele solide, îmbibate cu păcură, ale liniei ferate, în iarba din șanțuri, în freamătul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Heliade, iar în replica moldovenească, Asachi tipărea pentru cumpărătorii „Albinei“ suplimentele „Alăuta românească“, „Arhiva Albinii“ și „Foaia sătească a Prințipatului Moldovii“. E aceeași strategie de marketing prin care a apărut și revista care-mi găzduiește articolul din rubrica de față. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Prințese date uitării sau necunoscute... Emil BRUMARU Forma poate fi gustată în toate felurile ei, depinde de spectrul, îngust sau larg, generos, infinit al „privitorului“, de rafinamentul lui, de „degenerarea“ dorințelor sale care, uneori, ating patologicul divin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
numaidecât, anunță Nora, ce, ridicându-se din scaunu-i adânc și fluturându-și rochia pe la nasul profesorului Elisav, îl cam făcu să-și piardă cumpătul o clipă. Mosc, comentă, monosilabic, Carmen, cu nările, însă, tot mai evazate. (Continuarea în numărul următoră Crepuscul civil de dimineață Emil BRUMARU Când începi să citești din plăcere... Când începi să citești din plăcere, ești pierdut! Ai trăit o viață și iată! ea se subție, dispare cu tot ce are mai concret: zațul iubirilor tale mirosind brutal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
să-i facă curte pe cuptior sau pe supt păr“. Mă întreb cum ar fi sunat articolul lui Kogălniceanu azi, după nunți ca aceea dintre Monica și Irinel Columbeanu. Cine face curte cui și unde se află lada cu galbeni? CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Sunt zile care se preling moale... Emil BRUMARU Sunt zile care se preling moale în ploaia măruntă, sub o zare cenușie, obturând mințile și sufletul degradat încet-încet a pagubă și-a plictis... Nu fac nimic, răsfoiesc cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
o aducă pe Elodia în casele oamenilor. Glumesc, desigur, dar tu ai să mă ierți, domnule Cătălin Chirilă, mai ales că mi-ai spus, la acel „fir roșu“ de marți după-masă, zi ploioasă, coafura rezistă, cum criticile mele îs folositoare! CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Poem găsit prin debarale (25 - VII - 1967Ă Emil BRUMARU Mi-e sufletul într-o epocă de scandal. Se țipă-n mine cu vulgaritate. Se freacă crunt podelele. Pereții Sunt rași de zugrăvelile lor toate. De reparații capitale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
că trăiesc extazul sexual. Pe cine emoționează dulcegăriile sofisticate pe care le întâlnim, de exemplu, în poemul Ziua își caută mască? Poate pe autorul însuși, când recită poemul în fața oglinzii: „Palma mea de pământ / se desprinde de mal / ziua în crepuscul / își caută mască... / Platoșă / visul îmbie / să trec peste ghiara muntelui / Voleuri de ploaie / îmi strâng fruntea / desfirând / redingota luminii.“ Cum poate o palmă, fie și de pământ, să-și caute o mască? Visul este platoșă sau îmbie? Dacă este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Becali anunță că nu va mai avea ieșiri violente în public. Cât de frumos este acest moment! Tocmai el, regele fiselor, să anunțe că va ține post de tăcere. Toată țara vibrează ca o coardă. Ca o coardă de vioară. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU În pădure era un aer moale... În pădure era un aer moale, cald, umed, controlat de zâne și furnici... Zânele, din cauza singurătății și-a lipsei unor basme pe măsura lor, deveniseră cam nerușinate, făceau pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
a fost descoperită peșterea în care ar fi fost alăptați Romulus și Remus. Sper să nu fie vorba de vreun Romulus Căpșună, care să aibă legătură cu dispariția Elodiei. Luis Lazarus, țara are nevoie de tine! Lupoaica trebuie să mărturisească! CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Prefer să răspund pe fața zgrumțuroasă a filei... Prefer să răspund pe fața zgrumțuroasă a filei; asperitățile îmi deviază dulce, imprevizibil, gândurile. Acum câteva zile, parcă prevăzând întrebarea dumneavoastră referitoare la esența de lemn folosită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
prospețimea, nici diversitatea gazetei de altădată. Cine va răsfoi „Curierul de Iași“ - cel nou va vedea că nu e nici pe departe ce a fost. Seamănă a sărmăluță demagogică împachetată în foaie de viță pseudojurnalistică, mucegăită și cam neplăcut mirositoare. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Vis răutăcios... Din nou un vis a cărui răutate nu poate fi rezolvată decât prin trezire... Sunt în blocul unde locuiesc, dar nu e cel real, ci unul cu foarte multe etaje, cu un lift
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pus pe pragul ușei unde s-a găsit moartă“. Așadar, nu există epocă fără curioși și nici gazete fără știri de senzație. Când acestea nu vor mai fi, înseamnă că nu vor mai fi nici curioși, nici cititori, nici ziare. CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Adevăru-i că nu am încercat... Adevăru-i că nu am încercat un jurnal decât sporadic, nesemnificativ la măduva osului de scriitor. Să mă gândesc acum de ce... Probabil fiindcă scriam ca nebunul, copleșit de lumina și peisajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
-l mai durea atât de tare. Acum dormi, i-a zis ea. Dormi. Amurg. Uneori, norii de ploaie Îngrămădiți de-a lungul după-amie zilor nu Își descărcau povara, stăruiau vineții pe cerul Întunecat, iar ziua se preschimba Într-un nesfârșit crepuscul purpuriu care grăbea venirea nopții. Mai târziu, mult mai târziu, după ce noap tea lua totul În stăpânire, avea În sfârșit să cadă și ploaia, iar străzile deveneau alunecoase, acoperite de mâzgă, marile imobile se go leau și se scufundau În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându-l. Fu condus spre un lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nedumerit, ridicând din sprâncene și clătinând din cap. - Slăbiciuni muierești, conchise el, luând de pe platou o bucățică de caș și o măslină. Deodată, În timp ce discutau, un nor roșu lunecă pe cer și lumina zilei Începu să scadă, spuzind pân’ la crepuscul. Un fulger brăzdă Întreagă zare, urmat de un tunet ce se sparse În ecouri. Luna care abia se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se-ntunecă de-a binelea. - Ce lună-ngrozitoare, exclamă deodată gazda. - A sosit timpul, spuse oaspetele, dând să se ridice de pe scaun. Pe chipul său palid se citea tristețe amestecată cu Îngrijorare. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu totul de această poveste Întortocheată spusă cu lux de amănunte de oaspetele său venit din alte galaxii, Mașa nu-și dădu seama că soarele trecuse de amiază. Norul roșu persista pe cer, astfel că lumina zilei se apropia de crepuscul, Învăluind Într-o ceață purpurie acoperișurile caselor și siluetele copacilor ce se profilau În zare. Berzele Își Întinseră gâturile privind cu Îngrijorare mulțimea de fulgere tăcute ce brăzdau Înălțimile. Clămpănitul lor straniu spărgea din când În când liniștea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în aceste narațiuni centrate pe prezența indiană, un ethos tiers-mondist ce anunță, protocronic, Dansând cu lupii al lui Kevin Costner. Indianul este gardianul universului amenințat de rapacitatea capitalistă, iar o fibră rousseauistă este decelabilă în emoția cu care este documentat crepusculul unei civilizații. Din această perspectivă ce refuză „adevărul” învingătorului validat de istorie, poveș tile western din Pif pot fi privite ca parte a discursului postcolonialist. Miza lor este aceea de a oferi alternativa la Istoria pe care o imortalizează geniul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de moarte și devastare. Tinerețea lui Corto revelă natura marină și paradoxală a acelui Corto de dinainte de întâlnirea, fatidică, cu sângerosul Rasputin. În preajma revoluției ruse de la 1905, pe câmpiile pe care s-a purtat războiul ruso-japonez și s-a consumat crepusculul militar țarist, Corto este un martor privilegiat, ce împarte perspectiva asupra universului în destrămare cu unul dintre autorii ce marchează imaginarul lui Pratt. Jack London este corespondentul de război ce descoperă, odată cu Corto, alchimia marțială a codului samurailor japonezi. Intertextualitatea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Trilaterala anticapitalistă a anilor ’60 și ’70. Cinematografică și dramatică, sincopată și sângeroasă, frenetică ca un poem de Maiakovski și hipnotică ca o doză de opiu, călătoria siberiană a lui Corto este deschisă către trecut și către viitor. Evocând, rimbaldian, crepusculul, ea este și prefigurarea viitorului care se arată în Asia și Europa. Corto, cel care nu se angajează, asistă la geneza plăcilor tectonice din a căror ciocnire se alimentează pasiu nile veacului al XX-lea. La maison dorée de Samarkand
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
principiu al vaselor comunicante, de textele dedicate lui Corto Maltese. Arta poetică a lui Pratt, care își atinge gradul suprem de rafinament în ciclul lui Corto Maltese, vibrează în această sagă a deșertului și războiului, cronică melancolică și sângeroasă a crepusculului imperiului italian din Africa. De la practica postmodernă a intertextualității până la articularea acelui timbru unic în care se întâlnesc cinismul și deschiderea către eroismul lipsit de speranță, ciclul Scorpionilor are în comun cu romanele grafice ale lui Corto Maltese nu doar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu atât mai feroce cu cât în ea se opun două instincte tenace și nedomesticite : voinței de creștere a americanilor îi corespunde atașamentul față de locurile natale al triburilor indiene. Infrângerea Angliei în războiul american este cântecul de lebădă ce anunță crepusculul acestei comunități. Amar, finalul aventurilor lui Criss Kenton este inseparabil de ambiguitatea morală pe care Pratt o explorează în Fort Wheeling. Cartea genezei americane este dominată de răzbunare, de pasiune și de incomunicabilitate. Oamenii de pe acest pământ miraculos și îndepărtat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Supremul poate reveni oricând spre a ataca America stilizată a lui Pratt și Ongaro cu roboții săi răzbunători. Jocurile Umbrei se consumă pe acest fundal în care imaginația prozei grafice combină și recombină mituri, ca într-o reprezentație teatrală de crepuscul venețian. Șahul în fața oglinzii (Un été indien, El gaucho, L’homme de papier, L’homme de neiges) Simbioza dintre Hugo Pratt și Milo Manara evocă relația complementară dintre Borges și Bioy Casares. Pentru Manara, Pratt nu este doar acel HP
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iau în captivitate continentul nord-american. Nici măcar bombele atomice aruncate, ca un semn al disperării, nu mai pun zăgaz avansului implacabil. Rasă sângeroasă, locuitorii de pe Kurno sunt posedați de un instinct voyeurist al lichidării civilizațiilor. Ei urmăresc, pe ecranele lor gigantice, crepusculul atomic al Pământului cu aceeași fidelitate cu care pământenii ar savura deliciile unui spectacol de pugilat. Barbaria ia forma rafinată a punerii în scenă. Oesterheld face din poporul de pe Kurno ipostaza monstruoasă a umanității înseși, sedusă de sânge și divertisment
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Nici vălurile nopții, nici umeda perdea De nouri, nu-i gonește imaginea senină: De-un strălucit albastru viziunea lui e plină, Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea... Dar când augusta toamnă din nou îl înfășoară În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară Sub casca lui de frunze un rod îmbelșugat, Atunci, intrând în simpla, obșteasca armonie Cu tot ce-l limitează și-l leagă, împăcat, În toamna lui, copacul se-nclină către glie. BANCHIZELE Din aspra contopire a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
afla la locul ei, prinsă în perete, m-am gândit o clipă s-o iau, dar am renunțat, nu-mi trebuia. Am urcat scara. Lumina și întunericul nu mai existau, vreau să spun că totul se petrecea într-un ciudat crepuscul, vreau să spun că întunericul și lumina se contopiseră într-o iradiere de neînțeles și de nedescris. În odaia de sus am dat cu ochii de Dragoș (îl vedeam prin pleoapele închise), dormea cu fața spre ușă, ghemuit pe o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]