5,338 matches
-
Rodion îl apucă de un picior și-l bușește jos pe cel cu clanța ruptă. Acolo, trîntit la pămînt, îl stînge de gît. Dana vede pericolul producerii unei crime și-i arde o geantă în cap agresorului. Dai în mine? Criminalule! țipă femeia. Și el..., cu pistolul? El este un om finuț, nu o gorilă sălbatică! Rodion lasă victima și părăsește scena confruntării. Este uluit de alegerea fetei. Bodogănește tot timpul și-și pune întrebări: Poate ăla, sfrijitul ăla, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și tătuța meu. Nu fi prostuță. Ba sînt. A doua zi Lara atîrna de o funie în tinda casei. Și-a pus capăt zilelor, săraca. Un suflet chinuit, comentau prin sat. Doar tătuța plîngea pe ascuns și se considera un criminal. Ceea ce nu era chiar departe de adevăr. Coincidențe Avionul de Iași, crăcănat pe locul de parcare, așteaptă pasagerii. Aceștia se uită atent la matahală și cercetează eventualele scurgeri de ulei, plăcuțe dezlipite, șuruburi lipsă. Cine știe? O stewardesă zîmbăreață invită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
continuă să le nască. După '89 un uriaș malaxor a început să se învîrtă diabolic, creînd un soi de pastă de o consistență respingătoare. În malaxor este însuși poporul român. Inteligenți și tîmpiți, genii și troglodiți, hoți și oameni cinstiți, criminali și victimele lor, învingători și învinși, călăi și inocenți, diavoli și sfinți, toți sînt amestecați, tocați, frămîntați și transformați în pasta dracului. Nu mă îndoiesc deloc că malaxorul românesc nu a început să omogenizeze rău mirositoarea pastă doar de la '89
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o istorioară care i s-a întipărit definitiv în memoria sa. Revin la zilele noastre cînd ne îngrozim de povestea unui copil asasin. Încercăm o explicație, un precedent, ceva care să justifice absurdul. Comparăm viața noastră cu cea a minorului criminal și oricît de multe concesii am face și chiar și compromisuri, tot nu înțelegem. Încă mai înțelegeam cînd un copil își ucidea amicul, cînd scenele din filmele bolnave se pun uneori în practică. Ne revoltăm cînd minorul scoate cuțitul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rugătoare a celei care l-a alăptat la sîn nu produce efecte. Cel ocrotit, hrănit, iubit cu dragostea unei mame, lovește orb, sălbatic, definitiv. Lovește cu ură, cu nepăsare, cu bună știință să suprime viața mamei. Mamă, cuvînt pe care criminalul nu-l înțelege, nu-l simte, nu-l respectă. Sigur, este minor și legiuitorul l-a absolvit de orice răspundere. Lege idioată, care nu face diferențe de la caz la caz. La Lima, noaptea coboară dintr-un bidonville situat pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
legea. Trage în mă-ta! Cinci indivizi, înarmați cu topoare, se alătură motorizatului. Stați că trag! repetă speriat omul în uniformă. Banda de hoți se apropie, un foc răsună în aer și al doilea doboară un bandit. Văleu, ne omoară criminalul. Polițiștii scapă cu o fugă pe care n-o vor uita niciodată. Trebuia să executați focuri de avertisment, nu să trageți în plin în... oameni, concluzionează ancheta. Polițistul nu-i prost și joacă în următoarea scenă, altfel. Stați pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
între secure și pădure; un fel de-a v-ați ascunselea printre cruci jocul tău, Dumnezeule. Ai ascuns-o sub firul de iarbă, dar mă pui să întorc lumea pe toate părțile, să o găsesc. Ai șters urmele precum un criminal iscusit, Dumnezeule! Nu înțelegi că eu nu sufăr de singurătatea nimicului? Într-o dimineață de aprilie m-a strigat pe nume singurătatea, apoi a urcat la tine. Acum, împreună cu alte singurătăți deportate, îți umple lagărul. 55. Doamne, nu cu mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-n patul lui... Ehei, adăuga bătrînul, dacă punea mîna pe el Armata Roșie mai aveam o spînzurătoare de admirat lîngă Parlamentul din Buda... — L-au făcut scăpat ticăloșii de americani! Ce striga mereu tovarășul Tito? Predați-mi-l mie pe criminalul ăla de război! Dar te poți Înțelege cu imperialiștii?... De-aia zic: acuma, sînt cu totul alte vremuri, Partidul are toată puterea În mîna lui. Poate c-ar fi bine să știm cine e omul care te-a ferit de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pare deloc întâmplătoare. Foarte interesant e alt text inclus în Acta Pilati, și anume „Declarația (hyphegesis) lui Iosif din Arimateea”, savurată în Evul Mediu timpuriu. „Declarația” rezervă un loc special tâlharilor răstigniți împreună cu Isus: Gestas și Dimas. Gestas e un criminal cu sânge rece, fără strop de milă și fără nici o remușcare pentru faptele sale. Celălalt, Dimas, e un fel de haiduc: ia de la bogați, dar îi protejează pe săraci. El furase din Templu sulurile Legii, golise vistieria lui Solomon și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
muriseră deja. Îl lăsaseră la urmă... cine știe de ce. Erau acolo, erau toți acolo. Cei douăzeci și șase. Douăzeci și șase de cruci într-un lan de grâu. Ca sângele lor să ude pământul. În față, Nishizaka unde erau uciși criminalii. Iar în fața mea, soția. În alb. Ea însăși cu fața albă. Cu ochii ficși, strălucitori se uita dincolo de umărul meu. Poate spre Nishizaka. Stăteam în fața ei. Tăceam. Noaptea se prăbușise peste noi. Doar lanternele morții își tremurau lumina. Ca să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fie "apa clipei de pe urmă". M-au îmbrâncit. Se terminase. Ne-au alungat, din câmp, pe drum. În urmă, asfințitul poleia crucile. În lumina lui se amesteca sângele lor. Sângele lor era lumina asfințitului. În față, Nishizaka, unde erau uciși criminalii. Iar crima lor fusese credința. Nu se mai pomenise așa grozăvie până acum. Toyotomi Hideyoshi și edictul lui. "Japonia țara spiritelor kami", spusese. Optzeci și opt de milioane de spirite kami8, bune și rele, ucigașe sau nu, dar ele locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
spună nici un cuvânt. De-abia după ce trecură de palatul poștei și o apucară pe o străduța lăturalnică, unde nu-i mai putea auzi nimeni, îi spuse scurt și cuprinzător: Să-i fie țărâna grea ca plumbul, că a fost un criminal!... Marele conducător..., articulă Stelian din vârful buzelor. Ticu scuipă scârbit, fără să mai facă nici un comentariu pe această temă. M-am tot gândit în ultima vreme la matale, nene, schimbă el vorba, privind doliul de la reverul hainei fratelui său. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vorbim despre îmbunătățirea procesului instructiv-educativ. Ca atare, tovarășei Sidonia, normal, i s-a oferit catedra de germană, dar dumneaei s-a revoltat și ne-a spus că mai bine rămâne pe română decât să predea limba aceea total compromisă a criminalilor de război, pe care n-are decât s-o propună Pepy care a colaborat cu fasciștii, zicea. Directorul și-a continuat explicațiile justificative într-o manieră evident didactico-metodică, apăsat, cu calm și convingător: În altă ordine de idei, este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
împotriva lui URSS, împotriva păcii și preteniei între popoare! Și sînteți de la Frătăuți și Calafindești, că am mai avut de-a face cu de-aiștia ca voi! Numai că i-am trimis pe lumea ceealantă și am izbăvit raionul de câțiva criminali mai mult decât siguri, dintre care unul se chema Isopescul și altul Muntean. Dar văd că tot nu vă astâmpărați, mă canalii, mă fiare sălbatice! Mie să-mi spuneți cine sînteți, de unde sînteți și cine măsa-n cur v-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mulțime tot mai mare, și potera era mai numeroasă, care a reușit să-i blocheze în Piața Gării cu niște garduri mobile, aduse în regim de urgență de la Nicolina. Din depărtare, se auzeau tot mai anemic ceva proteste cu Huoo criminalilor! și văicăreli izolate pe străzi lăturalnice... Eșecul acțiunii era mai mult decât evident... Fraților!! s-a auzit un glas ca un tunet din mijlocul mulțimii înțărcuite. Plecăm la Timișoara!! Ne îmbarcăm cu toții în acceleratul de Timișoara!! Da-da! Plecăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un semnal abia așteptat, moment în care civilul lipit de urechea mea a devenit, brusc, mare iubitor de Z, începând să mă mângâie părintește pe creștet. Iar mama lui Ucu, ieșită și ea în prag, a început să strige disperată: "Criminalilor, mi-ați omorât băiatul!" Soldații au intrat cu Ucu în apartament, în vreme ce eu, ca și cum ar fi trebuit să preiau de la Ucu încă o parolă, i-am urmat, deși zâmbetul în draci al civilului îndrăgostit de mine îmi spunea imperativ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mama eroului Ucu, înțeleg asta. Și pentru că mama lui Ucu înțelegea foarte bine asta, unde nu a început să strige din nou, să bocească așa cum n-a mai auzit nicicând cartierul nostru, "Ucule, Ucule, copilul meu drag, te-au omorât criminalii! Și-acum, tot ei, nenorociții, nu mă lasă să te văd!" Un soldat mai mintos a găsit calea de a mă scoate din casă, rugându-mă frumos să-i fac rost de un pachet de țigări, pentru că am figură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vechi și nouă toate. A. 23 Câți ani ai? Și ce vrei să te faci, atunci când vei fi mare?... De câteva milioane de ori mi-a fost aruncată către urechi întrebarea aceasta. Îmi venea să răspund: "Aș vrea să ajung criminal, ca să-i pot ucide pe cei care mă tot întreabă câți ani am și ce vreau să ajung atunci când voi fi mare!" Răspundeam însă mereu: "Nu vreau să ajung cerșetor!" În rest, orice... Lumea râdea în hohote, atunci când auzea răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și al unui vis călduț (pleci înainte să se destrame). Ador stelele când sclipesc și ador luminile city-ului. Îmi zâmbesc si-mi țin coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă doi oameni morți, criminalul chiar aici, și mă trezesc trasă înăuntru, iar țipatul îmi îngheață fiind amenințată cu un pistol. Stai. Stau. Între timp trag cu coada ochiului spre el. E înalt, plăcut,(chiar plăcut), părul să zicem închis, vreo trei centimetri, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie îmi fac plăcere aceste întâlniri întâmplătoare. Care devin surprize și obișnuințe. În realitate, nu e nimic atrăgător la un criminal. Aseară ți-am luat cercei/ să stea agățat ca ei" Ascult "Sandu", "De la sate" de la Fără Zahăr. Și ne luptăm pe viață. Pun tot ce am pentru a supraviețui. Însă se pare că el poate ceva mai mult, căci îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Însă când am ajuns în fața ușii, mi-am dat seama că ceva e în neregulă: eu o închisesem, iar acum ea este larg deschisă. Îi aud dâra de scârțâit. Îmi imaginez zgomotul. Prin surprindere îmi apare în față. Este el, criminalul pe care îl urmăresc. Zâmbește cu un advertisment tacit. O zbughesc către pădurea deasă, însă mă împiedic într-o capcană a sa și cad. Se oprește în fața mea și se uită la mine. Încerc să mă mișc, dar sunt ținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
văd tocmai și-a stins țigara. A aruncat-o și a strivit-o cu piciorul. Mă vede și îmi zâmbește. Sincer pentru mine, dar și provocator, satisfăcut. E drăguț, fain, însă în același timp periculos. Ochii îi sticlesc. E un criminal. A ucis mai multe persoane și a ținut să știu înainte de a veni. Mă apropii de el. Nu ai făcut nici o prostie? Pentru că dacă te crezi în siguranță într-un loc public, nu te încrede. Știu. Să cinăm! Cinăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
contează situația. Părem chiar parteneri. Nu știu, nu e urâtă situația, căci el știe să o facă plăcută. Îmi dau seama deci cât îmi place de el. E inteligent, nu e malefic, chiar fain. Nu e tipul rău rock, nici un criminal oarecare. E drăguț, plăcut, independent, știe ce vrea, știe și când să se oprească. Deși situația e încordată, există și spiritul acela care o înfrumusețează. E ceva intim. Chiar mai și vorbim îmi place faptul că în unele privințe ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vene, iar ideea uciderii copilei i se contura tot mai clar în minte. Simțea insistent nevoia reîmpăcării cu sine și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă a fi mare om de știință. În răstimpul ce a urmat, lucrând la el cu multă migală, diabolicul plan i se îndoia, i se mlădia și i se contura, ca o flacără pe care o aprinzi în bătaia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]