1,366 matches
-
de subsol în istoria atroce a Marelui Război. Războiul și zborul revin în textul pe care Pratt îl dedică celui care moare fără ca vreodată trupul său să se găsească în liniștea încremenită a unui cavou - prăbușit în mare, adăpostit de cripta apelor peste care a zburat de atâtea ori, Saint-Exupéry devine, în Le dernier vol, personajul ce sfidează sfârșitul prin contopirea cu reveria și visul. Ca și frații Bronzi ori Tristan Melrose, Saint-Exupéry aparține familiei de spirite tulburate și damnate, spirite
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
disperare să fugă chiar În momentul acela. Totuși, când au ajuns În fața librăriei City Lights, nu s-a putut abține să nu se Învioreze dintr-odată, cuprinsă de interes, fiindcă a zărit În vitrină una din cărțile ei preferate: O Criptă pentru Boris Davidovich. — Ai citit cartea asta? E grozavă! i-au ieșit fără să vrea cuvintele din gură și, auzind un „nu“ hotărât, a Început să relateze prima povestire din carte, iar apoi pe toate cele șapte. Deoarece credea sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
veniți din Întreaga Europă Întreprinseseră un pelerinaj pe urmele Sfîntului Francisc din Assisi. Fetele și băieții călătoreau În autocare diferite și se Întîlneau În locurile de rugăciune. La Assisi, văzuseră staulul unde se născuse sfîntul, transformat În capelă și, În cripta bazilicii, stătuseră să se reculeagă În fața mormîntului de piatră protejat de grilaj. Seara, se adunau În jurul unor mese mari, beau Chianti - paiele așternute În jurul sticlelor pîntecoase li se păreau franciscane, binecuvîntat fii, Doamne, pentru surorile noastre, paiele - și În cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
când ghidul nostru ne-a dus să vizităm o sală secundară, cu tavanul strâns În câteva chei de boltă. Erau niște mici rozete, dar pe unele am văzut sculptată o față bărboasă și vag caprină. Bafomet... Am coborât Într-o criptă. După șapte trepte, un pavaj de lespezi duce spre absidă, unde ar putea să se Înalțe un altar sau un tron al marelui maestru. Dar se ajunge acolo trecând pe sub șapte chei de boltă, fiecare În formă de roză, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
odată aflat secretul? Trebuiau să-l fructifice. Dar de la a ști până la a ști să faci, mai va. Deocamdată, instruiți de diabolicul sfânt Bernard, Templierii Înlocuiseră menhirele, biete implanturi celtice, cu catedrale gotice, mult mai sensibile și mai puternice, cu criptele lor subterane populate cu fecioare negre, În contact direct cu straturile radioactive, și acoperiseră Europa cu o mică rețea de stații de transmisie-recepție care-și comunicau reciproc puterile și direcțiile fluidelor, umorile și tensiunile curenților. „Eu zic că au identificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Regele Lumii. Din turla mea pustie domin universul. În unele momente puterea mea Îmi dă dureri de cap. Sunt un maestru de energie. Sunt beat de autoritate. Vai, răzbunarea vieții nu va Întârzia să vină. După luni de zile, În cripta cea mai adâncă a castelului din Tomar, acum stăpân al secretului curenților subterani și domn al celor șase locuri sacre ale celor care fuseseră cei Treizeci și Șase de Invizibili, ultimul dintre ultimii Templieri și Superior Necunoscut al tuturor Superiorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
construcție pe care o vom încredința, de-abia, spre conservare altora, celor ce se vor mîndri cu patriotismul superior al lui Renan, de-abia începe. (...)Vom fi slăviții și sfinții secolelor următoare. Și scriitorul patriotismului de atuncea, care va privi criptele noastre cu ochi reci și le va ceti cu vorbe cumpănite, nesocotind glorioasa țărînă, are să împrumute, desigur, ca și cel de azi, pus în fața legendelor de pînă acum, învinuirea de înstrăinător și blestemător, din partea unor contimporani stupizi, stupizi ca toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spunându-mi că Teja, în fond, lăsa să se vadă ceea ce făcea și era în viața de zi cu zi. Așa cum, după gunoiul unei case, se ghicește bunăstarea stăpânilor. Fapt e că el își petrecea mare parte din zi în cripta din spatele altarului. Vâna șobolanii care se hrăneau cu cadavre și restaura trupurile pe care adesea putrefacția le descompunea. E-adevărat, prezența nesuferită a lui Teja nu prea se potrivea cu aurul, argintul și mătăsurile cu care reginele Teodolinda și Gundeperga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gest, în cele din urmă, smerit, m-a poftit să-l urmez. La picioarele scării care urcă spre absidă, întreruptă după câțiva pași de perdelele iconostasului, ce despart spațiul comun de cel rezervat pentru sancta sanctorum, se află intrarea în criptă. Un mod de a trata morții care nu-mi plăcea, menit să așeze bisericile pe un pântece putred. Cândva se credea că stârvurile ar contamina Casa, loc al învierii, și erau puse în ea doar după sanctificare. Acum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
menit să așeze bisericile pe un pântece putred. Cândva se credea că stârvurile ar contamina Casa, loc al învierii, și erau puse în ea doar după sanctificare. Acum nu se mai respecta datina, ba chiar erau aduși morți cu păcate. Criptele din cimitire erau o noutate pe placul longobarzilor, ei fiind atrași de tot ceea ce este întunecat, misterios și subteran. Le aduceau aminte de casele morții pe care le ridicau încă înainte de a veni în Italia și-n care răposații, împietriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
morții pe care le ridicau încă înainte de a veni în Italia și-n care răposații, împietriți de ger, așteptau topirea gheții și frăgezirea pământului ca să fie îngropați și să ajungă în sfârșit în Walhalla. Acum și catolicii fac uz de criptele bisericești. Unii speră să urce mai grabnic la cer, dată fiind vecinătatea cu relicvele martirilor și ale sfinților; alții, mai practici, cred că, în subterane, corpul se mumifică pe cale naturală. În ceea ce mă privește, aș prefera sarcofagul, dacă voi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cel arătător de la mâna dreaptă, spunându-mi: - Frate, se vede că nu ești obișnuit. Trebuie să respiri numai pe gură. Am lărgit inelul și mi l-am pus pe nas. Mă durea, dar îmi comprima complet nările. Sala principală a criptei avea forma unei cruci grecești. Tavanul cu trei bolți era susținut de douăsprezece coloane de piatră, cu capiteluri sculptate grosolan. Aici nu existau morți sau morminte, ci doar, în mijloc, o ladă mare de lemn, ferecată cu trei încuietori, fixată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
toate funcțiile și însemnele. După care am părăsit Pavia spre a mă întoarce la Cividale, și lacrimi sau durere pentru moartea prietenilor mei nu mi-au mai rămas ca să le-aștern pe acest pergament. Chinul meu zace alături de ei în cripta de la San Giovanni. Mai mult n-am să stărui. Când am ajuns la Cividale, am aflat că a fost ales rege Rodoald, fiul lui Rotari, iar Ansoald mi-a luat locul definitiv la palat. După ce am deshumat resturile lui Romilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dar lucrul cel mai oribil s-a petrecut în al treilea an al domniei lui Ariberto. Un nobil longobard îndatorat până-n gât s-a prezentat la noii custozi de la San Giovanni ca să-i fie oprit un loc de veci în criptă. Preoții i-au cerut două uncii de aur, drept care el a refuzat, căci nu mai avea decât ceea ce se vedea pe el, și spera să-și poată ascunde cu puținul rămas mizeria în care se zbătea. Cineva, aflând ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Grimoald. Așa se face că, stârnit atât de nevastă, cât și de mătușa Gundeperga, într-o seară de vară pe când se aflau în grădină, Ariberto le-a făcut o promisiune scelerată: odată cu prima zăpadă, îl va scoate pe Rotari din criptă și-i va ascunde cadavrul într-o groapă de gunoi. Aceste vorbe au fost auzite de un grădinar; urându-l pe rege din cauză că pusese să fie de mai multe ori biciuit pentru niște fleacuri, a mers la Ansoald să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
existau câțiva bărbați, foști răufăcători pe care eu îi scăpasem de temniță, încă tineri și înrăiți doar de sărăcie, care nu mă uitaseră. Fiul meu i-a plătit ca să ne-ajute să forțăm ușa bisericii; ne-am dus direct la criptă și am scos trupul lui Rotari și al Gailei, de-acum uscate precum lemnul vechi. Ajutoarele noastre și-au amintit de generozitatea regelui și s-au arătat deosebit de grijulii. Cu purtări respectuoase de care nu i-aș fi crezut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de memorabilele partide de-a v-ați ascunselea, de temerile dătătoare de plăcuți fiori, Încercate pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie Își reaminti biletul succint primit de la Christian și se duse țintă spre mica criptă Închinată Sfintei Fecioare. Apropiindu-se, văzu, la picioarele Madonei, o fotografie așezată la vedere. Intrigată, o ridică și zîmbi iarăși. Neliniștea surdă care pusese stăpînire pe ea cînd Își văzuse marinarul Îndepărtîndu-se În larg se risipi brusc cînd Îi recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîndindu-se că totuși Christian era ciudat... N-ar fi putut pur și simplu să-i dea telefon? O respirație grea, chiar În spatele ei, Îi Întrerupse brusc șirul gîndurilor. Cu toate simțurile În alertă, se răsuci și plimbă fascicolul lanternei peste criptă. Era goală. Poate doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă din criptă cînd o siluetă Înspăimîntătoare se ridică dintr-odată În fața ei. Înaltă, masivă, În rasă de dimie Întunecată la culoare, ca un călugăr medieval a cărui glugă uriașă nu lăsa să se vadă decît vidul căscîndu-se În locul chipului. Marie țîșni Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit rudimentar În granit, după modelul dolmenului de la Ty Kern. - Un sanctuar celtic, murmură Marie, uluită. Cripta asta e un autentic templu păgîn, un loc de cult. Druizii săvîrșeau aici ritualuri legate de sufletele morților. Întoarse o privire strălucitoare către specialistul În crime ritualice. - Mă Întreb cum de existența lui a putut rămîne secretă pînă acum. - Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Închise la loc. Se uită la Lucas: acesta nu mai scotea o vorbă. - Acum știm În ce fel asasinul nostru putea circula Încoace și Încolo În sit fără să fie reperat. Îi era de ajuns să se ascundă În criptă. Polițisul se strîmbă. - CÎnd mă gîndesc că m-am adăpostit sub dolmen noaptea trecută și nici măcar n-am văzut semnul. - CÎnd ești În pericol de moarte, mergi la esențial. Esențialul. Privirile li se Întîlniră, intense, brusc jenate de ce Își putuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl trădase. - CÎnd marea a atins plafonul grotei, ne-am cățărat cu toții În galeria Îngustă. Unul cîte unul. Dacă eu am trecut ultimul, preciză el cu amar, e pentru că ceilalți nu mi-au dat de ales. CÎnd am ajuns În criptă, nu mai era nimeni. Am urcat treptele și tocmai ieșeam la aer liber, sub dolmen, cînd o mînă m-a prins de gleznă. Am urlat, dar ceilalți erau deja departe. Ultimele cuvinte se transformară Într-un bolborosit. - Ea nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
distruse, metodic. Ea Îl Întrerupse agitată. - Ryan tocmai a dispărut sub dolmen, vino! Nu se lăsă tulburată de sarcasmele lui Lucas, apăsă pe semnul soarelui, dala de piatră vibră și dădu la iveală primele trepte săpate În stîncă, ducînd la criptă. Marie Își aprinse lanterna și protestă cînd Lucas, luîndu-i-o rapid Înainte, coborî primul. Sala rotundă era goală. - Nu l-am părăsit din ochi nici măcar o secundă, neapărat aici a dispărut! se apără Marie. Lucas nu o lua peste picior, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de cînd v-a făcut să credeți că a murit! Fersen și Marie Îl Însoțiră pînă la sit, În timp ce, volubil, le oferea explicații pe care doar foștii naufragiatori și unii dintre părinții lor le cunoșteau. În veacul al XVII-lea, cripta vechilor druizi fusese legată de castel, iar În toamna anului 1968, la cîteva luni după naufragiu, sub pretextul că amenajează situl de la Ty Kern și construiește un muzeu pentru a-l transforma Într-o atracție turistică, bătrînul Pérec, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atracție turistică, bătrînul Pérec, pe atunci primar al insulei, Împreună cu Arthus de Kersaint, pusese să fie construită o altă Încăpere secretă spre a stoca o vreme lingourile la adăpost de orice pizmă sau eventuală percheziție. Încăperea aceea era legată de criptă la un capăt, iar la celălalt de muzeu printr-un al doilea coridor subteran. De Îndată ce coborîră În criptă, PM se repezi și acționă mecanismul care permitea trecerea spre muzeu. - Acolo se ascunde! Veniți să vedeți! Uitați-vă! Agitația lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]