631 matches
-
În ea, cartea și pământul („laolaltă/ verbul și lutul fac solia Întreagă”) este și „prințesa ce vrea să-și pedepsească o vină”? Vina Îndoielilor, canibalismul cunoașterii, cenușa de după ardere? „Nu știu - răspund - nu știu. Sunt singură/ sunt tristă trufașă vie crispată canibală. Programatic/ răul mă ispitește. Eu/ nu-mi sunt mie prieten./ Visam - cu juvenilă trufie - să port În creier/ cunoașterea deplină a umbrei/ visam/ din fiere și din moarte din boală și din pulbere/ să nasc deplin poemul.” * „Dumnezeu nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vizionare”, cum spunea Kafka, „dintre om și destin”. Încheierea poemului („Și poate n-o să ajung/ Sau poate/ dacă-o să ajung voi ajunge târziu”) stă la răspântia unde adevărul Înscrie, În hieroglifele magice și codificate ale poeziei, destinul. Erotismul nocturn, crispat, de o păgână Însetare metafizică, precum În poemele altor volume, Își află aici, uneori, o tulburătoare, enigmatică, resemnată „indolență” care a acumulat, parcă, Întreg nesațul veninos și vital al aventurii de a fi. „Sunt un om viu. Sunt viu. Sunt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
inferioritate față de Occidentul pe care Îl admira, nici față de faimoșii români exilați Eliade, Cioran, Ionesco, pe care am Înțeles că Îi cunoștea și pe care nu se sfia să-i considere datori colegilor din țară, rămași izolați și necunoscuți În crispata lor tenacitate creatoare sub dictatură. Am petrecut Împreună o seară sau două În Storkwinkel În compania unui Bănulescu afectuos și Înțelept, franc, dar și reticent cu măsură, de un particular farmec exotic și o delicată politețe, o civilitate cărturărească, aș
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apel unic, o măreață lecție de frumusețe. Chinul pământesc al lui Blecher s-a curmat În ultima zi a primăverii anului 1938. Cu câteva luni Înainte de moarte, Aderca Îl văzuse la sanatoriul St. Vincent de Paul, ca pe o „fantomă crispată și deteriorată a unui svelt și frânt adolescent”. În preziua sfârșitului, cum povestește Sașa Pană, Blecher Își chemase mama la patul său de muribund. S-a despărțit de ea cu aceste cuvinte: „Am trăit În 29 de ani mai mult
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gar nicht verstehen, dass es Ihnen nicht bekannt ist, das wir bereits für Sie einen Vertrag geschlossen haben”1, scrie doamna din Zürich, noua mea prietenă literară. Da, au Început să sosească scrisori. Sunt altfel decât de obicei. Mai puțin crispate, parcă, mai puțin codificate. * Bursierul dintr-o țară a Europei de Răsărit nu este la fel cu colegul său din Franța, Anglia sau Elveția, nici cu cel venit din Brazilia. Nu, nu doar scrisorile Își schimbă vibrația. Tensiunea zilnică vine
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zi de toamnă 1979, fragmentată În două jumătăți paupere, când am văzut prima dată, printre perdele de ploaie, Veneția, a rămas În memorie ca un episod Înnodat În confuzie. Evadatul temporar din colonia penitenciară a României socialiste negocia, cu o crispată modestie, frustrarea și exaltarea, care Îl solicitau În aceeași măsură. Întârziat În toate, fracturat În toate, era bucuros totuși că se afla, fie și ca un biet vagabond sărac, fie și doar pentru o după-masă de prim contact și o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu și-a vândut sufletul. În una din acele camere oficiale „unde se densifică toată indiferența lumii”, Keseru refuză să devină informator al poliției comuniste În schimbul eliberării și a „umbrei” de normalitate pe care opresorii i-o promit. El așteaptă, crispat, tortura. Diavolii improvizați, Îngăduitori sau neglijenți (ca atâția dintre confrații lor În scrisul lui Kertész), nu Îl forțează, ci Îl trimit, liniștiți, la pușcărie. Diavolul nu este cu totul negru nici Într-o lume neagră, iar eroul nu se consideră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
părăsit orașul când fusese ocupat de nemți, pentru a putea ajuta, În continuare, acțiunile ilegale de emigrare. Într-o zi caldă, de primăvară, avea Întâlnire clandestină cu un prieten de familie. Încerca să-i găsească soluția de evadare. Acesta aștepta, crispat, În colțul de stradă convenit, când a văzut, Îngrozit, apropiindu-se o figură ieșită din caricaturile antisemite ale vremii. Arătarea, Înfășurată Într-o imensă blană groasă, l-a salutat, de departe, zgomotos și vesel: «Slavă Domnului, frigul s-a mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrierile criticului contrastează izbitor cu cele maioresciene, precum și cu ale confraților de aproximativ aceeași vârstă sau mai tineri. E un stil de prelegere, digresiv, emfatic, repetitiv, plin de oralități, cu introduceri prolixe, cu zăboviri patriarhale și formulări uneori contorsionate, alteori crispate și confuze, cu termeni neologistici excesivi. Literatura secolului al XIX-lea a stimulat elanurile de cercetător și exeget ale lui C. îndeosebi prin Gh. Asachi și, în infinit mai largă măsură, prin Eminescu. În 1928 îi apărea o lucrare de
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
al ideii de personalitate ireductibilă, mișcându-se cu repeziciune și aplomb spre orice spațiu de dispută, tentat să dinamiteze coerciții și tabuuri, prezumțios, dornic de afirmare belicoasă și, deopotrivă, un sceptic malițios, care trăiește cu intensitate și obstinație sentimentul frustrării, crispat, instabil, nedăruit cu seninătate. A. investește mai mult și mai orgolios în prezența lui între contemporani decât în elaborarea operei, a propriilor „alcătuiri din hârtie”. Intelectual ubicuu, în pas cu orice noutate - dă, în 1924, cele dintâi pagini în românește
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
cele două ministere le vor purta. Nu mă pot antepronunța pe rezultat. Ceea ce este limpede, și acesta este câștigul de primă mână al acestei vizite, este că dialogul bilateral se deblochează. Dialogul bilateral a fost multă vreme, aproape 16 ani, crispat fie din motive ideologice, fie din cauza istoriei de după 1989 a României. Acum încercăm să recâștigăm o credibilitate care se construiește exclusiv pe definiția de astăzi a României. Să nu uităm că Libia este unul dintre statele care după 1999 - și
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
că aș vrea să-mi explicați cum e cu româna light. Mihai-Răzvan Ungureanu: O voi face. Corina Drăgotescu: Să revenim la Rusia. Mihai-Răzvan Ungureanu: În ce privește Rusia... relația cu Rusia arată cu totul altfel decât înainte. Nu mai e o relație crispată, e o relație în care și România, și Rusia au nevoie una de cealaltă. Putem fi un traducător de politică între Uniunea Europeană, Alianța Nord-Atlantică și Federația Rusă. Cornel Nistorescu: Mă păcăliți, domnu’ ministru. Mihai-Răzvan Ungureanu: Hai s-o luăm altfel
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
făcut-o, este vorba de Rusia. Președintele României, domnul Băsescu, într-un mod relativ neobișnuit față de felul în care alți președinți români sau chiar președinții regiunii s-au raportat la relația cu Rusia, a spus, spre surprinderea unei majorități politice crispate, într-o seară, la Kiev, pe 2 decembrie, că ceea ce de fapt îi trebuie acestei regiuni este un format de cooperare care să nu izoleze Federația Rusă, să nu restrângă totul la o retorică politică foarte inflamată în care se
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
Tarasiuk, care a mai vizitat România tot în calitate de ministru de Externe. Reporter: O cunoștință prietenoasă? Mihai-Răzvan Ungureanu: Da, da. Am avut cu el o relație foarte bună. Un ministru de Externe cu experiență, dar, în același timp, flexibil, nu neapărat crispat. Reporter: Cum s-a comportat impetuosul președinte al României, Traian Băsescu? Mihai-Răzvan Ungureanu: El a avut exact contactele pe care și le-a dorit: o foarte bună discuție cu președintele polonez, în urma căreia a rezultat o invitație reciprocă la o
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
armată. Deci lucrurile încep să se suprapună. Bogdan Chirieac: Nu vă propun să mergem la război, deși suntem destul de implicați, în Afganistan, în Irak. Andrei Pleșu: Eu cred că Europa totuși a recepționat mesajul președintelui într-un mod mai puțin crispat decât suntem noi înclinați s-o facem. Ministrul francez de Interne, care a fost aici zilele trecute, a adus invitația președintelui Chirac pentru o vizită oficială în Franța. Ambasada Germaniei a propus o vizită foarte rapidă în Germania, în martie-aprilie
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
lungmetraj), dincolo de cele trei ecrane pe care sînt proiectate imagini, și care (idee regizorală!) se îndepărtează, lin, pe rînd, ca și cînd ar pleca, plutind, pe ape, dincolo deci de șocul confortului și al pitorescului - prima seară a avut ceva crispat, totul culminînd cu proiecția la "Pădurea spînzuraților" (un Omagiu Liviu Ciulei), la care atmosfera a fost plină de stîngăcie și nesărbătorească, în sală erau prea multe locuri goale și nimeni nu a spus o vorbă despre faptul că erau prezenți
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
faimosul , - la convingeri de idei. Momentul în care materialul (caracterul) cedează după atîtea solicitări produse sistematic în unitatea de timp dată... Materialul, astfel încercat, cedează la un moment dat, nu înainte de a avea o perioadă relativă de întărire, asemeni oamenilor crispați înaintea morții căpătînd brusc o luciditate extremă... Materialul, deși nenatural, sau neînsuflețit, are un comportament similar cu al ființei umane înainte de a-și da obștescul sfîrșit. Tot astfel pare a fi și desprinderea finală a sufletului de trup, ca fenomenul
Sigma de rupere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16616_a_17941]
-
se „reîntregească”, lăsându-ne pe noi să ne descurcăm cu patriotismul nostru desuet și păgubos. Îngroziți că Occidentul le-ar putea smulge jucăria din mână tocmai când păreau să fi dobândit statutul de semizei, pesedeii au intrat în sevraj. Fața crispată, privirea bântuită de groază a lui Năstase mi-au adus aminte de chipul răvășit și derutat al lui Ceaușescu în 21 decembrie 1989. Incapacitatea de a-și controla mimica trădează neputința de-a găsi soluții la nenorocirile ce-l asediază
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
Klinger sau Barlach sînt înveliți în vastele broderii imperiale din producția lui Klimt. Ceea ce rezultă, însă, din această asociere nu este nicidecum un exercitiu exterior, o simplă retorica a formelor istoricizate, ci o altă pistă pentru încercările existențiale. Între gestul crispat și contemplația lină, artista încearcă să plaseze echilibrul fragil al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizica. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor enatomii și ele sumare, pictură Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizata, încremenita în manifestările ei exemplare
Gestul crud si reveria culturală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17682_a_19007]
-
ale ființei umane, aspirații patetice și încrâncenate refuzuri, ca în aceste solemne strofe din "Copacul" : <poem>"Hipnotizat de - adânca și limpedea lumină A bolților destinse deasupra lui, ar vrea Să sfărâme zenitul și - ncremenit să bea Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină"</poem> sau din "Banchizele": <poem>"Din aspra contopire a gerului polar Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide, Sinteze transparente , de străluciri avide, Zbucnesc din somnorosul noian originar."</poem> Poezia "Umanizare" scoate în evidență un conflict dramatic al ființei
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
vocea lor. Tot mai neauzită. Fascinația orașului atît de visat de dorohoian trebuia să producă truvaiul, găselnița: ușile celebre(dar și cele umile) ale înveșnicirii sale(VI). Apăsările momentului s-au cerut, irepresibil, transpuse. Am recurs la un expresionism al crispatului dialog dintre gură și mîini(VII). După trecerea prin convulsivele bolgii, se impunea revenirea, fericită, la culoare. Doar la culoare. Culoarea ca mîn- tuire(VIII). O viață între tartrajele unui album! Cel ce l-a deschis este automat invitatul atelierului
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
lipsește. Juxtapunerea unor mari suprafețe vibrate cromatic ține de o insolită arhitectură Pla- nurile nu se dezvoltă decît în fața unei iluzorii cortine. Mon- tajul grafic are, în esență, gravitate și un remarcabil potențial dramatic. Gurile disperării urlă haotic și halucinant, crispate și devoratoare. Mestecă deziluzii mai vechi și mai noi și se închid la fel de repede cum s-au deschis. Păcat... Aceste replieri în spațiile de expresivitate ale unei pasagere figurații se explică prin nevoia unor reevaluări periodice și necesare relansări. Pentru
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
prin ele însele o legătură anemică (perpetuată printr-o astfel de raportare mediată, ce-i drept) orientată înspre ceea ce la origine a constituit o realitate palpabilă. Mișcarea filmului se modifică neîncetat, de la succesiunea sacadată și fracturată a unei desfășurări ontologice crispate și secvenționate, la alunecarea lentă, extrem de lentă a cadrului natural (mai ales raportat la viteza năucitoare cu care se derulează și se succed cadrele în primul caz). Imposibilitatea de a accesa această realitate stă într-un mod oarecum paradoxal în
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
până au început să apară căutând ceva de lucru. Casele lor erau date în proprietate și folosință coloniștilor veniți din Bosna. Destinul totuși a hotărât să o întâlnesc pe doamna Ana. Era primăvară și spre înserate, o femeie, cu fața crispată, că nu puteai să-ți dai seama ce vârstă are intrase la mine în casă. Când m-am întors mai spre seară acasă, am găsit-o tăifăsuind cu nevastă mea. M-am apropiat, dar nu am mai recunoscut-o. -Doamna
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
omului și a lumii era, după el, necesară. Apocastasia era concepută ca una universală, omul suferind, în contextul ei, o transformare radicală. Resurecția trebuia să fie totală. Un vis al mai multor apologiști și o speranță care ia, unori, forme crispate. Este neîndoios că figura cea mai impunătoare a patristicii, cu toate încercările celorlalți apologiști, a fost Aureliu Augustin, cel care face marea trecere de la meditația cu iz obiectiv la o adâncă și dureroasă interiorizare a reflecției creștine. Aureliu Augustin - sf.
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]