634 matches
-
secvenței "de depășit, de atins" și el reprezintă răspunsul paradoxal al individului conștient de limita de "nedepășit a morții". Pentru Liiceanu, destinul devine „exersarea maximei libertăți în domeniul finitudinii, ca ne-libertate supremă”. În același sens meditează - deși mai puțin crispat - Andrei Pleșu, în Minima moralia. La el, destinul rămâne trăsătura umană prin excelență, neexistând om fără destin. Aceasta este "conformația noastră nativă, laolaltă cu ambianța în care ea este obligată să se manifeste." Nu există însă destin global; mai mult
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mașină, de smartphon sau tabletă, haine cumpărate de la anumite firme, excursii și sesiuni de shopping în străinătate, frecventarea anumitor restaurante și cluburi etc.) pe care nu și le pot permite în mod curent, iar relația lor cu aceste bunuri una crispată, de parvenit trădează condiția lor inautentică; nu este cazul celor care ocupă realmente o poziție "de top": "Indivizii cu adevărat dominanți își vor etala statutul superior în multe feluri vizibile. Își vor afișa însemnele dominației sub forma hainelor pe care
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
membre scurte și subțiri, piele netedă, lucioasă, dură, uscată și rece la atingere, acoperită de păr foarte negru, cu vene subcutanate mari. Fața mată, de culoare foarte închisă, cu reflexe pământii și plumburii, obraji excavați și uscați, trăsături fine, dar crispate și neliniștite, cu expresie tristă, păr de culoare mai mult întunecată, chiar negru, aspru și gros, ochi de culoare mai mult sau mai puțin închisă, foarte înfundați în orbite și uscați, privire fixă și neliniștită, nas subțire, buze subțiri, dinți
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
sau a dezlănțuirii banale, care invită la căutarea libertății în libertinaj. Chiar și moralizatorul este copleșit în fanteziile sale secrete de dorința dezlănțuirii banale. El nu reușește să o realizeze deoarece elanul său nefiind mort îl inhibă. Cu cît mai crispat și mai exaltat este elanul său, cu atît mai mult riscă inhibiția să devină patologică și să-l inhibe pînă la dorințele cele mai naturale. Nici blazatul nu mai reușește să-și satisfacă dorințele firești. Obsesia lui față de dezlănțuirea considerată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu zi forța de acceptare, contrariul perfect al resemnării tînguioase. În această privința, privilegiile prea mari pot deveni la fel de nocive ca și frustrările prea mari. Elanurile sînt de obicei blocate de arivismul banal, adormite de triumful asupra reușitei exterioare sau crispate dușmănos de înfrîngerile pe plan social, exaltate sau inhibate datorită faptului că sînt deviate de la sarcina esențială (formarea armonioasă a caracterului) spre sarcini exaltate de tot felul (pseudo-religioase, pseudo-artistice, politice etc). Cauza frecventă a acestui fapt esle confuzia dintre raritatea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
împliniri unice. Important este să ne detașăm de orice legătură exaltată, sentimentală sau ostilă, ca să o putem admira în toată libertatea (fără superstiții) și să putem acționa în toată libertatea (fără să eșuăm într-o imitație sau într-o aversiune crispată). Transformarea aceasta a credinței în lege nu poate șoca decît gîndirea afectivă, incapabilă să se elibereze de asocierea greșită "Iisus-dumnezeu-real" și care vrea cu orice preț să rămînă atașată de ea fie prin credința oarbă, fie prin îndoiala sterilă. Credința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
familiale, prietenești, politice, ideologice și cine mai știe să le identifice/definească după cum am avertizat încă de când am decis să mă refer la acest moment al eminescologiei, pe care mai toți împătimiții de viața poetului l-au parcurs în tăcere crispată. Știința filologică, pe care o urmez cât se poate de umil, ne spune că ar trebui să verificăm fiecare fragment în parte, fiecare articulație a unui text: dacă nu putem nega întregul ca impresie, putem, cel puțin, nega cât mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ocolească melodramaticul. Poemul Poveste grozavă, prilejuit de răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului X.Y.”, în schimb „disertațiile” - conferințe libere pe teme ca „domnișoara Sécession”, poetul veleitar, militarul fanfaron etc. - sunt pline de vervă, mordante. SCRIERI: Vise și lacrimi, Craiova, 1901; Spre ziuă, Constanța, 1906; Domnișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Își luau rămas-bun de la soții, Înainte de a da fuga la centrele de recrutare. Una dintre acele fotografii fusese pe coperțile revistelor dintr-o jumătate de lume: cu tonuri În contrast violent sub lumina orizontală a dimineții, un grec cu fața crispată, nebărbierit, cu cămașa prost băgată În pantaloni din pricina grabei, Își Îmbrățișa soția și fiii, pe când altul, cu trăsături asemănătoare, poate fratele lui, Îl trăgea de mână, cerându-i să se grăbească. În planul secundar, erau o mașină cu portierele larg
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
al Mexicului, la ochii verzi care Îi Întâlniseră pe ai lui Faulques când el văzuse acel tablou Întâia oară. La el Însuși acolo, neclintit, privind cum Olvido Ferrara intra În viața lui. Un drum care Înainta drept, amenințător ca linia crispată a unei Împușcături, În peisajul pictat pe perete, până Într-un loc precis din Balcani. Ce naiba! Surprins, pictorul de război s-a oprit și a sorbit din cafeaua rece rămasă În ceașca de pe masă, sprijinită pe coperta albumului The Eye
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și omul-politic de mase există o serie de incompatibilități radicale. De structură, mentalitate, nivel cultural, limbaj, conduită socială etc. Intelectualul este individualist, reflexiv, are spirit critic (adevărată calamitate în cercurile partizane, pur politice). Se comportă, nu o dată, turbulent, egocentric, uneori crispat, chiar autist. N-are nici pe departe noțiunea disciplinei de partid (termenul pare parodic prin referință la vechiul P.C.R., dar de fapt nu este). Dă dovadă, adesea, în plus, de infatuare și chiar de megalomanie. Trăsături, toate, improprii, orice s-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
încordarea acră a buzelor, dezgustul invincibil pentru astfel de specimene excentrice și neautorizate. Nu poate accepta nici un fel de concurență sau existență culturală independentă. Suferă în mod organic din cauza acestei anomalii. Face totuși mari eforturi de a rămâne fals-jovial și crispat dezinvolt, obsedat în același timp de gafe și de notele proaste ale observatorilor din umbră. Este mai ales un sinecurist de mare vocație, un specialist eminent al rosului cașcavalului pe dedesubt, adept discret al invitațiilor și deplasările plătite de alții
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
caustic. Henri Laborit era mereu un pic acru, un pic frustrat deoarece fusese unul dintre pionierii ciberneticii și ai teoriei sistemelor și era nemulțumit să vadă cum "tinerii" își apropriau ideile sale fără a-l cita. Asta îl făcea puțin crispat și hotărîse să nu mai participe așa de mult la dezbateri. Acestea explodau adesea și erau destul de puternice și de tensionate, însă întotdeauna într-un spirit pozitiv. B.C. Venirea socialiștilor la putere a facilitat influența ideilor Grupului celor Zece? J.
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în care vorbește despre Michaux, marele său prieten în dezastre livrești, reflexie autoficțională a lui Cioran: Îl admiram pentru clarviziunea sa agresivă, pentru refuzurile și fobiile sale, pentru suma versiunilor sale [...] mai presus de toate, prețuiam la el latura incisivă, crispată, "inumană", exploziile și ricanările sale, umorul său sfîșiat, vocația sa de convulsionar și de gentleman. (Michaux ou la passion de l'exhaustif) Și pentru a nu-și contraria gîndirea paradoxală, se grăbește să noteze în Caietele sale: Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trece de la porcelana fină la fantasticul monstruos și colosal. Eroicul acestor lungi narațiuni puternic oratorice, presărate cu liste lungi de nume proprii cărora le lipsește rezonanța orchestrală, este cam fanfaron și sadic. Dar se întîlnesc fragmente remarcabile. Iată o pădure crispată, dementă: În cea pădure veche, grozavă, infernală, Cărarea-i încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stânci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dâmburi, de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și poematic, îndeosebi în finalul textelor. Ideea de joc, susținută și de titlul simbolic Camera copiilor, favorizează abstragerea din spațiul curgerii normale a existenței într-un spațiu marcat de ficțiune, care face însă ca jocul să devină halucinație și suferință crispată (Sonia Larian). Spre sugestia artei și jocului vine și subtitlul Requiem, urmat de indicația părților genului („Introitus”, „Kyrie” etc.) care vizează nota alegorică: în Dies irae o ședință constituie rama tematică a existenței în totalitarism; Acrobatul este „Agnus Dei”; „Libera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
Ciorănescu, Al. T. Stamatiad, Ben Corlaciu, Margareta Sterian, Const. Tonegaru, Mihu Dragomir, Ion Th. Ilea, Emil Manu, Teohar Mihadaș, iar cu proză Mihail Șerban, Sărmanul Klopștock, Ion Vinea, Ben Corlaciu, Ovidiu Constantinescu, Pavel Chihaia, N. Papatanasiu, Petru Dumitriu. Dincolo de moderația crispată impusă de vremuri, în noua sa formulă U.l. este una din cele mai bune reviste de cultură ale momentului imediat postbelic. V. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Libertatea sa este un chin neîntrerupt. Înainte de a-i da lovitura finală, Anca l-a distrus psihic. E înnebunit de neliniști și insomnii, de ura soției, pe care o poartă ca pe-o greutate invizibilă, adus de spate. Atitudinile sale crispate seamănă cu cele ale lui Ion. Ca un animal hăituit, mereu la pândă, nu poate privi în ochi, zvâcnește când și când cu furie, zbătându-se neputincios, trecând năprasnic de la calm aparent la furie dementă. Spre deosebire de montarea teatrală, unde fuga
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mă strecor adesea înșelînd prin impertinență paza chiar pe gazon, în spatele porții. Nemaifăcînd-o de mult, o fac acum. Cu oarecare trac în păcălirea oamenilor de ordine. Plimbîndu-mă cam stingher pe fîșia de pe margine. Vine la mine unu' și mă întreabă crispat: căutați pe cineva? La care, după secunda mea de perplexitate, îi răspund grav: pe mine! Celălalt, cu gura căscată, mă părăsește încet, neștiind ce i s-a întîmplat. La meciul de azi e Charlot. Un Charlot american. Cît durează jocul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
turnat pe mine însumi... Octav: (nu înțelege) Vrei să mă ajuți puțin? (Costache se așează pe scaunul pescăresc, în apropierea mesei de camping; intră securistul, care se așează pe scaunul de rafie; controlează masa și scaunul... de microfoane...; Costache tace, crispat, intimidat) Securistul: Hai, mai repede, că am și alte treburi. Zi-i! Costache: Am greșit, tovarășe colonel. Securistul: Iar?! Costache: Iar. Securistul: Nu-i bine. E grav? Costache: Destul de grav. Securistul: În faptă sau în gînd? Costache: Nu, în faptă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Sergentul, Impiegatul, Aprodul etc., procedeu preluat de Eugen Ionescu în Lecția, Delir în doi, O fată de măritat. Toate caracterizate prin "dezarticularea limbajului". Modernitatea intrinsecă a prozei și a dramaturgiei, particularitățile intrigii, distorsiunea limbajului, conflictul dintre individ și sistem, râsul "crispat, înghețat", asemănător cu râsul din farsa tragică, modernă pledează pentru situarea dramaturgiei lui Caragiale "la o distanță aproximativ egală" între piesele clasice și dramaturgia absurdului. Aceeași mutație s-a produs la nivelul tipologiei. Specificitatea personajului clasic consta în consecvența devenirii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
disoluția totală a umanului, noncomunicarea este percepută, astfel, paradoxal, prin comic. Nu este vorba, însă, de comicul de factură tradițională, declanșator al râsului vesel, plin de voioșie, ci de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar prin paroxisme și excese poate fi demascată criza aspectelor fundamentale care definesc umanul: rațiunea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
impietate prin vocabule și asocieri improprii, adecvate însă demascării imposturii și mascaradei festivităților, grotescul expresiei subordonându-se pervazivei intenții satirice: Cel mai iritat dintre membrii juriului examinator a fost o creatură integrală a muncilor mele. Pe fața lui vânătă și crispată am putut citi, ca într-un excrement, maladia de care îi suferea egoismul. [...] Aveam în fața mea niște oameni care mi-au povestit, fiecare în parte, cel puțin câte o porcărie pe zi, utilizând și vocabularul. Grimasa ochiului i-a înspăimântat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comic situat "dincolo sau dincoace de disperare sau de speranță". Critica a observat aproape în unanimitate specificul râsului caragialian care, "pentru publicul modern, trecut prin grave evenimente istorice, nu mai este pur și simplu vesel, ci pare profetic, un râs crispat, în fața unei lumi dezechilibrate, reduse la cele mai josnice porniri, în fața unei lumi deformate, dezumanizate"44. Comicul absurdului vizează așadar în cazul operei caragialiene nu doar cel dintâi aspect pe care l-am sesizat în subcapitolul anterior, referitor la declanșarea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
farsa tragică. Un alt aspect care marcheză desprinderea de tradiție și amplasarea în modernitate a dramaturgiei lui Caragiale se referă la deosebirea esențială dintre râsul vesel și relaxant, declanșat de comedia clasică, și cel stârnit de piesele sale, un râs crispat, înghețat, "în doi timpi", similar cu cel derivat din comicul absurdului, specific farselor tragice moderne. Așadar, elemente care țin de forma dramatică și de conținutul generator de un mesaj compatibil cu acest râs angoasat, pledează pentru amplasarea pieselor lui Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]