8,264 matches
-
cu pântece gras și se uită la imaginea sa grasă reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri de familie pe care nu le vrea nimeni. Exact ca mine azvârlind tabachera de cristal a lui Evie în șemineu, Manus se opintește și azvârle iute ceainicul în întuneric. Dincolo de povârniș, dincolo de întuneric și luminile suburbiei, ceainicul zboară așa departe că nici nu-l auzi căzând. Fără să se întoarcă, Manus duce mâna în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plin de hapuri. Cam pe la trei după-masa ne-am întâlnit cu un agent imobiliar în sufrageria baronială a unei vile din West Hills. De jur-împrejurul nostru sunt oameni de la catering și florari. Masa e întinsă și plină vârf cu argintărie și cristaluri, seturi de ceai, samovare, sfeșnice, cupe de tot felul. O femeie într-o uniformă șleampătă de tweed de secretară sperietoare de ciori despachetează cadourile astea de argint și cristal și ia notițe într-un carnețel roșu. Un flux continuu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și florari. Masa e întinsă și plină vârf cu argintărie și cristaluri, seturi de ceai, samovare, sfeșnice, cupe de tot felul. O femeie într-o uniformă șleampătă de tweed de secretară sperietoare de ciori despachetează cadourile astea de argint și cristal și ia notițe într-un carnețel roșu. Un flux continuu de flori ne înconjoară ca un vârtej, găleți de iriși și trandafiri și violete. Vila e dulce de parfumul florilor și plină de aroma prăjiturelelor pufoase și-a ciupercilor umplute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să-i distrugi pe toți ceilalți. Focul de la primul etaj avansează în jos pe tapetul din hol, și oaspeții de nuntă se îngrămădesc să-și ia înapoi pachetele și gențile, toți îndreptându-se afară cu cadourile de nuntă, argintăria și cristalurile. Din cămară auzi sunetul ăla de plesnit la fund. Liniște! țipă Evie. Înapoi spre Brandy, Evie zice: Așa că poate-o să stau câțiva ani la închisoare, da’ tu o s-ajungi cu mult înaintea mea în iad! Auzi arma încărcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
marghiloman înăuntru." Și, ca străfulgerat de un gînd bun, s-a aplecat către el, gata să cadă, "Stai o clipă aici, fii și dumneata domn și stai aici pînă mă întorc." Și s-a dus către intrarea luminată a restaurantului, cristalele străluceau ca țurțurii de gheață în soare. A ridicat din umeri, ce-l costa? Lică Fâinaru a parlamentat cam cinci minute, s-a întors către el și i-a făcut semn să aibă răbdare, de fapt voia să verifice dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu părul creț, încît te puteai gîndi că zvonurile care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa, se simțea mai bine după un păhărel, nu era un obicei prea sănătos, pînă în urmă cu un an n-ar fi făcut așa ceva nici tăiat, slujba era slujbă și acolo trebuie să ai mintea mai clară decît un cristal, n-ar fi făcut, dar a făcut-o, pentru că nu mai avea încotro. Prea multe semne, și dinlăuntrul organismului său și din afara sa, îi spuneau că se apropie de un moment crucial. Celor dinlăuntru le găsise un sens îmbătrînea, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bău cu grijă, privindu-l pe prinț cu o undă de recunoștință, un pahar de apă în clipa potrivită face cît dovezile nenumărate ale unei vechi amiciții. Puse încet paharul pe tava de argint, auzi sunetul atingerii, un clinchet pur, cristal și argint, îl privi în ochii blajini, întredeschiși și întrebă: "Și ce va fi, excelență?" Basarab Cantacuzino deveni palid, o sclipire pînă atunci necunoscută apăru în pupilele dilatate: "Ce va fi? Ordine! Asta va fi, ordine! Sfînta ordine care duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu o uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adânci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atâta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atâtea obstacole, purtându‑și povara cu atâta sprinteneală și Îndemânare, deși abia de‑o atingeau cu palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care să se recunoască, În care să‑și prindă uitătura, starea de veghe. Dacă ar fi putut măcar să Înhațe privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care‑i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimântată a fiicei celei mici. (Daca nu erau chiar ochii ei Înspăimântați.) Atunci alergă la dulap. Se auzi clinchetul cristalului. După care, zgomot de sticlă spartă. Doamna Brener se Întoarse ținând În mână o sticluță cu oțet sau apă de colonie ori săruri. Fetița ședea pe pat, trupșorul ei era convulsionat de spasme, ochii‑i priveau În gol. Fetița Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fierăstrău în mână, arătându-i apoi și bietului dulgher cum se folosesc, acesta rămase atât de uimit, încât în următoarele trei ore nu făcu altceva decât să taie scânduri și să bată cuie. Totuși, impactul obiectelor din metal sau din cristal asupra femeilor din Bora Bora fu încă și mai puternic. Descoperirea unor cuțite care taie aproape fără să apese, a unor oale care pot fi puse direct deasupra focului și a unor oglinzi în care își pot vedea propriul chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de clopoțel, oameni care țipă. Concursuri televizate. Radiografia dezvăluie adevărul, ceva lung și subțire îndoit în vezică. V-ul ăsta lung și subțire dinăuntru colectează toate mineralele din urina puștiului. Se face tot mai mare și mai dur, acoperit cu cristale de calciu, se lovește de colo-colo, sfâșiind căptușeala moale a vezicii, împiedicând urina să se evacueze. Rinichii îi sunt înfundați. Puținul care i se mai scurge din puță e roșu de sânge. Puștiul ăsta, cu părinții lui acolo, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Doar că nu-ți spun de ce... În feng shui, experții n-ar mărturisi niciodată, însă doar așezând un pat într-un loc nepotrivit, poți concentra destul chi ca să ucizi pe cineva. Poți provoca un avort doar prin acupunctură. Poți folosi cristale sau manipula aura, astfel încât să provoci un cancer de piele. O să râdeți, dar există mijloace ascunse pentru a transforma toate chestiile astea new age în unelte ucigașe. În ultima săptămână la cursul de masaj te învață să nu lucrezi niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să te uiți în jur în holul hotelului. La bărbații în costum. La femeile în haine de blană. Toți sunt asasini Rolfing, spune ea. Asasini Reiki. Asasini prin irigarea colonului. În terapia cu pietre prețioase, spune Angelique, dacă pui un cristal de cuarț pe inima cuiva, apoi un ametist pe ficat și un turcoaz pe frunte, provoci o comă ireversibilă. E destul ca un expert feng shui să se strecoare în camera cuiva și să-i rearanjeze mobilierul pentru a provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care s-a dus la culcare mai devreme. Mai lipsește Miss America, ocupată cu descuiatul închizătorilor. Șemineul electric e doar un bec rotativ aflat sub bucăți de sticlă roșie și galbenă lipite cu clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina roșu-gălbuie ne joacă pe fețe, reflexe de lumină roșu-gălbui tremură pe panourile de lemn și pe podeaua cu dale de piatră. Doar ăștia cinci, spune doamna Clark, plictisiți și ținuți înăuntru de ploaie. Shelley și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și filmelor, ale religiei și stripteuzelor, clădirea asta va deveni pentru totdeauna Muzeul Nostru. Pețitorul le spune candelabrelor de cristal „piersici”. Tovarășa Lătrău îi spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un poster de film, cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La chicineta cu automat de espresso și lampă cu halogen, a cărei lumină joacă strălucitoare pe paharele de cristal. Cu frigider și cuptor cu microunde și automat de făcut gheață. Toate astea zboară la cincisprezece mii de metri altitudine, cu o viteză de 0.88Mach, undeva deasupra Mediteranei. Cu toții beau Scotch whiskey. Toate astea, mai drăguțe decât orice loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ar aduce mărunțișul de cupru la fierbere. Două mii două sute de grade Celsius. În loc să izbucnească în flăcări, filamentul de tungsten se evaporă, atom cu atom. Unii atomi ricoșează înapoi din atomii de argon și se lipesc din nou de filament, formând cristale minuscule, ca niște giuvaieruri perfecte. Alți atomi de tungsten se atașează de interiorul mai rece al „piersicii” de sticlă. Atomii se „condensează”, spune Pețitorul. Formând un strat de metal în interiorul sticlei, transformând exteriorul într-o oglindă. Glazura întunecată din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și argintii și cenușii în același timp. În timp ce se rotesc, marginile lor mai scânteiază pentru câte-o clipă, împrăștiind un curcubeu înainte de-a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
devenind alunecos din cauza mucegaiului. Nimeni nu vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
becuri bune de rezervă... Sora Justițiară bate cu degetul în ceas și zice: — Trei ore și zece minute până la stingere... Atunci doamna Clark spune: — Zi-mi o poveste. Uitându-se prin vălul ei la Pețitorul cocoțat în copacul scânteietor de cristal, spune cu buzele ei de silicon: Povestește-mi ceva ca să uit cât îmi e de foame. Spune-mi o poveste pe care n-ai spune-o nimănui. Răsucind cu mâna o piersică învelită într-o bucată de catifea lipicioasă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fotografiat. Filmul conține un suport transparent (triacetat de celuloză sau poliesteri), pe care se află unul sau mai multe straturi de emulsie fotosensibilă. Odată introdusă în aparatul de fotografiat și expusă controlat la lumină, pelicula fotografică suportă modificări la nivelul cristalelor de halogenură de argint din emulsie, formându-se astfel imaginea latentă. Lumina care „impresionează” pelicula fotografică fie provine de la o sursă (naturală sau artificială), fie este reflectată de către subiectul fotografiat. În urma procesului chimic de developare, imaginea latentă, invizibilă cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
culorile. Filtrul de polarizare este folosit atât în fotografia alb-negru, cât și în cea color, având rolul de a bloca lumina polarizată. Este alcătuit din două plăci de sticlă ce cuprind o folie de plastic în care s-au înglobat cristale de herapatit, toate orientate într-o singură direcție. Lumina polarizată este generată de suprafețele lucioase, precum sticla. Spre exemplu, folosind un filtru de polarizare, putem fotografia din exterior obiectele dintr-o vitrină fără a vedea reflexele geamului acesteia. Filtrele colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]