1,192 matches
-
focuses on some political categories of Antonio Gramsci's political philosophy such aș common language, political work and common sense. The thesis is that for Gramsci the analysis of language is always critique of language and the purpose of this criticism is the political transformation of the existing form of life. The political work on the life form needs a very long processing time șo the intellectual characteristic for Gramsci is patience. Keywords: political work, Language, common sense, Gramsci, patience Secondo
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
de masă... postmodernă 289 15.2. Panorama gândirii curriculare postmoderne 292 15.2.1. Expansiunea „imperială” 292 15.2.2. Cele zece „provincii curriculare” postmoderne 294 15.3. Viziuni, accente, poziții și simptome curriculare postmoderne 306 15.3.1. De la criticism la postmodernism 306 15.3.2. „Stafia rezistenței” și repudierea „reproducției sociale” 311 15.3.3. McCarthy și imposibilitatea curriculumului multicultural 313 15.3.4. Soteriologia curriculară a Satanei postmoderne 317 15.3.5. Max van Manen și cercetarea curriculară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
triumfa definitiv și va orienta decisiv știința curriculumului într-o direcție managerial-eficientistă18. Dar anii ’50 nu au mai fost la fel de benefici pentru această orientare. A fost o decadă criticistă, conflictuală și reformistă similară anilor ’80 - care au fost dominați de criticismul postmoderniștilor. 11.5. Declinul criticist și restauratortc "11.5. Declinul criticist și restaurator" Eforturile cercetătorilor de a concepe curricula eficientiste și curricula progresiviste contrastau flagrant cu rezultatele pe care școlile primare și secundare americane le obțineau. Aproape fără nici o deosebire
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din exil persoane nobile pentru a înnoi cetatea. Lucrarea The Educational Imagination 44 a clarificat poziția originală a lui Eisner. În acest volum, el a propus și două concepte noi care s-au dovedit ulterior „devastatoare” pentru gândirea curriculară modernă: „criticismul” și connaisseurship („cunoaștere avizată”, „cunoaștere subtilă”, „cunoaștere estetică”). Primul concept a fost folosit pentru critica radicală a scientismului modernist practicat în teoria curriculumului. Connaisseurship-ul a fost contrapus „logicismului” pentru a demonstra că există și alte tipuri de cunoaștere, mai profunde
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și a implementa în școala americană curricula fundamentate politic, pe baza ideilor marxiste și neomarxiste. Acest vis nu s-a realizat și probabil nici nu se va realiza vreodată. În anii ’90, ideile curriculare politice au fost parțial abandonate în favoarea criticismului postmodernist „pur”. Cele mai reprezentative personalități ale curentului pot fi considerate: Michael Apple (1979, 1990); C.A. Bowers (1980, 1981); Philip Wexler (1976); Robert Bullough (1984); Stanley Goldstein (1984); Paul Willis (1981); Henry Giroux (1983); Patti Lather (1986); Jesse Goodman
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
UNICEF; Save the Children; Crucea Roșie (Red Cross); Piața Comună (și, din 1990, Comunitatea Economică Europeană); UNESCO ș.a. 15.3. Viziuni, accente, poziții și simptome curriculare postmodernetc "15.3. Viziuni, accente, poziții și simptome curriculare postmoderne" 15.3.1. De la criticism la postmodernismtc "15.3.1. De la criticism la postmodernism" În anii ’60-’70 s-a conturat o pedagogie politică a cărei unică vocație s-a dovedit a fi critica demolatoare. Aceasta pare tipul cel mai păgubos de orientare ulterioară a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Cross); Piața Comună (și, din 1990, Comunitatea Economică Europeană); UNESCO ș.a. 15.3. Viziuni, accente, poziții și simptome curriculare postmodernetc "15.3. Viziuni, accente, poziții și simptome curriculare postmoderne" 15.3.1. De la criticism la postmodernismtc "15.3.1. De la criticism la postmodernism" În anii ’60-’70 s-a conturat o pedagogie politică a cărei unică vocație s-a dovedit a fi critica demolatoare. Aceasta pare tipul cel mai păgubos de orientare ulterioară a curriculumului. Încă din anii ’70 s-a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
critice. Întemeietorul pedagogiei critice, Paolo Freire (1968, 1970), dominase pedagogia politică, antimodernistă și anticapitalistă a anilor ’60 și ’7064. Acum sosise vremea bilanțului. În Teachers and Crisis: Urban School Reform and Teachers’ Work Culture (1992) Denis Carlson a inventariat efectele criticismului pedagogic asupra profesorilor 65. Concluziile sale au șocat. Marxismul „vulgar” și teoria reproducerii sociale făcuseră ravagii. Și alți factori contribuiseră la criza profesorilor și a școlilor urbane: pragmatismul „barbar”, teoriile weberiene ale controlului, pesimismul și raționalismul Școlii de la Frankfurt și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
culturii” urmărește, în mod subtil, și scopurile politice ale reproducției sociale și dominării culturale. A sesizat, de asemenea, că popular culture țintește chiar scopuri rasiste și antifeministe. În 1991, Aronowitz și Giroux au publicat Postmodern Education: Politics, Culture and Social Criticism 74. Adoptând o teză enunțată de Ellsworth, cei doi autori au calificat popular culture ca fiind un element central al educației postmoderne. Raportând-o însă la pedagogia critică, „vulgarizarea culturală” le apărea ca o formă postmodernă de rezistență la curriculumul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele pe care le studiase cândva Marx, astfel încât „rezistențiștii” încearcă să găsească mereu structuri de dominație inexistente: dominația bărbaților asupra femeilor, dominația bogaților asupra săracilor, exploatarea muncitorilor (prezumați ca bărbați) ș.a.84. Aceste încercări disperate de a ține în viață criticismul marxist s-au răsfrânt și asupra curriculumului educațional. În 1991, Barry Kanpol a încercat să edifice o teorie a rezistenței profesorilor 85. Investigațiile sale vizau găsirea unei solidarități educaționale de grup care s-ar opune ideologiei dominante. A constatat că
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
baza unei conștiințe intersubiective. Se poate spune că este o „rezistență specifică”. Dar aceasta este eminamente pedagogică, nu politică și, fără îndoială, considerabil mai veche decât capitalismul. Postmodernizarea neomarxismului n-a dus așadar la o „resuscitare” a sa pe temeiurile criticismului politic, ci la „ingurgitarea” lui totală. Asemenea unei anaconde care se simte bine în jungla dezbaterilor ideologice, gândirea postmodernă a înghițit și ultima șopârlă anticapitalistă ce mai supraviețuia în anii ’90; noii saurieni nu se mai izvodesc din bărbile lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să creadă că în omenire s-ar putea edifica o nouă Civitas solis cu ajutorul educației? Și totuși, în preajma anilor ’90, Cleo Cherryholmes a supus „curriculumul tradițional” (citește „modern”) unei critici devastatoare, de pe pozițiile poststructuralismului și postmodernismului. În lucrarea Power and Criticism: Poststructural Investigation in Education (1988), Cherryholmes a sintetizat, într-o manieră clară, ideile lui Foucault, Barthes, Derrida și ale altor poststructuraliști proeminenți și le-a raportat la discursurile și teoriile curriculumului modern. Au rezultat concluzii șocante 158. După părerea sa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai bune163. Pare o viziune utopică susținută de o gândire naivă. Și este. Cherryholmes și-a dat seama că ar putea fi interpretat astfel. În consecință, a născocit un nume nou modalității de abordare folosite de el în Power and Criticism (1988): „pragmatism critic”. Dar este critical pragmatism cu adevărat „pragmatic”? Însuși Cherryholmes a ținut să precizeze că metoda sa nu are nici o legătură cu tradițiile filosofice întemeiate în America de William James. Dimpotrivă. Cherryholmes scrie: „Pragmatismul critic este radical, vizionar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculum, integrated curriculum). Într-o situație similară se află designul instrucțional. Proiectarea pedagogică tradițională, așa cum fusese fundamentată de Gagné, Briggs, Merrill ș.a. în anii ’60-’70 ai secolului XX, părea și ea sortită - ca teorie și ca practică - abandonului definitiv. Criticismul postmoderniștilor era întreținut de o retorică spumoasă, ironică, satirică, având efecte devastatoare. Atacurile esențiale ținteau tehnologismul, rigorismul, obiectivismul, comportamentismul, eficientismul și univocitatea cronică a modelelor moderne de design instrucțional. Un aspect aparte îl constituie asimilarea computerului în tehnologia educațională, nașterea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
secolul XX - care a determinat o adevărată revoluție științifico-tehnică. Era omului-stăpân! Enciclopedia, Revoluția franceză, filosofia clasică germană și industrializarea muncii au impus diverse convingeri de infaibilitate: rațiunea dominantă, știința triumfătoare, adevărul transcendent, puterea nelimitată a educației asupra naturii umane etc. Criticismul kantian ajunsese însă la o distincție care a suscitat și mari îndoieli în legătură cu toate aceste convingeri. Ea privea limitele cunoașterii. Kant stabilise că există granițe impenetrabile între „lucrul pentru sine” și „lucrul în sine”. Putem cunoaște doar fenomenul, nu și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
moartea Obiectivității” (Leich); poststructuralismul (Lacan, Foucault); deconstrucția (Derrida) ș.a. 6. Există totuși încercări „disperate” de a defini postmodernismul în termenii teoriei aristotelice a definiției. Găsim, de exemplu, în Wikipedia o caracterizare rezonabilă, dar incompletă: „Postmodernism se referă, în general, la criticismul adevărurilor absolute, identităților și al «marilor povestiri»” (http://en.wikipedia.org/wiki/Postmodernism). Aceeași sursă trimite la accepțiunea conferită de Jean-François Lyotard postmodernismului: proces culminant al modernității și al gândirii iluministe, orientat spre accelerarea ritmului schimbării culturale către un punct
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai importante lucrări din această perioadă pot fi socotite: Life in Schools: An Introduction to Critical Pedagogy in the Foundations of Education, Longman, New York, 1989; Capitalist Schools: Explanation and Ethics in Radical Studies of Schooling, Miami University, Oxford, 1990. Ulterior, criticismul pedagogic practicat de McLaren a devenit, din neomarxist, postmodernist. 31. K. Kickbusch, R. Everard, „Curriculum, Practical Ideology, and Class Contradiction”, Curriculum Inquiry, 15 (3), 1985, pp. 281-317. 32. Lucrarea lui M. Apple Ideology and Curriculum (Routledge & Kegan Paul, Londra, 1979
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
the Repressive Myths of Critical Pedagogy”, prezentat ca referat la Conferința JCT (The Journal of Curriculum Theorizing), a fost publicat în Harvard Educational Review, 59 (3), 1989, pp. 297-324. 71. S. Aronowitz, H. Giroux, Postmodern Education: Politics, Culture and Social Criticism, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1991, p. 132. 72. A. Wieder, „Possibilities, Lost Possibilities, No Possibilities: Images of Middle-class Children and Lower-class Adults”, Qualitative Studies in Education, 1 (3), 1988, pp. 225-238. 73. E. Ellsworth, M. Whatley (eds.), The Ideology
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Teachers College Press, New York, pp. 64-91. 157. D. Sumara, „Bringing Life to Writing”, Reflections on Canadian Literacy, 9 (3-4), 1992; The Importance of Unmasking, University of Alberta, 1994, disertație citată de Pinar et al., op. cit. 158. C. Cherryholmes, Power and Criticism: Poststructural Investigation in Education, Teachers College Press, New York, 1988. 159. J. Schwab, „The Practical Four: Something for Curriculum Professors to Do”, Curriculum Inquiry, 13/1983, pp. 239-326. 160. Cherryholmes, op. cit., pp. 27-28. 161. B. Bloom et al., 1956, p. 14
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Vezi nota de mai sus. 226. D. Hlynka, A.R.J. Yeaman, Postmodern Educational Technology, ERIC Digest No EDO-IR-92-5, ERIC Clearinghouse on Information Resources, Syracuse, 1992. 227. D. Hlynka, J.C. Belland (eds.), Paradigms Regained: The Uses of Illuminative, Semiotic and Postmodern Criticism as Modes of Inquiry in Educational Technology, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs, 1991. 228. Barbara I. Martin, „Commentary on Deconstructing Modern Educational Technology”, Educational Technology, 64-65/1994. 229. Wilson, op. cit. 230. Hlynka, Yeaman, op. cit. Autorii satirizează hermeneutica și criticismul ca
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Postmodern Criticism as Modes of Inquiry in Educational Technology, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs, 1991. 228. Barbara I. Martin, „Commentary on Deconstructing Modern Educational Technology”, Educational Technology, 64-65/1994. 229. Wilson, op. cit. 230. Hlynka, Yeaman, op. cit. Autorii satirizează hermeneutica și criticismul ca metode preferate ale postmoderniștilor. Wilson se folosește de această satiră antipostmodernistă a lui Hlynka și Yeaman pentru a minimaliza demersurile gândirii postmoderne. „Demersul tetrafazic al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Developing and Documenting the Curriculum, Allyn and Bacon, Boston. Aronowitz, S. (1990), The Crisis in Historical Materialism: Class, Politics, and Culture in Marxist Theory, University of Minnesota Press, Minneapolis. Aronowitz, S., Giroux, H. (1991), Postmodern Education: Politics, Culture and Social Criticism, University of Minnesota Press, Minneapolis. Asanuma, S. (1986), Phenomenological Curriculum Theories in North America, University of Wisconsin, School of Education, Department of Curriculum and Instruction, Madison, teză de doctorat, lucrare nepublicată. Atkins, E. (1988), „Reframing Curriculum Theory in Terms of
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Public Schools, National Endowment for the Humanities, Washington, D.C. Cheney, L. (1990), Tyrannical Machines: A Report on Educational Practices Gone Wrong and Our Best Hopes for Setting Them Right, National Endowment for Humanities, Washington, D.C. Cherryholmes, C. (1988), Power and Criticism: Poststructural Investigation in Education, Teachers College Press, New York. Childs, J. (1931), Education and the Philosophy of Experimentalism, The Centuy Co., New York. Ciocan, I., Negreț, I. (1981), Formarea personalității umane, Editura Militară, București. Clement, J. (1923), Curriculum Making in the Secondary
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Paul, Londra. Hlebowitsh, P. (1992), „Critical Theory versus Curriculum Theory: Reconsidering the Dialogue on Dewey”, Educational Theory Reconsidered: A Historical Approach, Teachers College Press, New York. Hlynka, D., Belland, J.C. (eds.) (1991), Paradigms Regained: The Uses of Illuminative, Semiotic and Postmodern Criticism as Modes of Inquiry in Educational Technology, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs. Hofstadter, R. (1963), Anti-Intellectualism in American Life, Alfred A. Knopf, New York. Holt, M. (1978), The Common Curriculum: Its Structure and Style in the Comprehensive School, Routledge & Kegan Paul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
with/in the Postmodern, Routledge, Londra. Lee, J., Lee D. (1960/1972), The Child and His Curriculum, Appleton-Century-Crofts, Inc., New York (ediții anterioare: 1950, 1940). Leeper, R. (ed.) (1965), Strategy for the Curriculum Change, ASCD, Washington, D.C. Leitch, V. (1992), Cultural Criticism, Literary Theory, Poststructuralism, Columbia University Press, New York. Leonard, J. (1953), Developing the Secondary School Curriculum, Holt, Rinehart & Winston, New York. Lerner, G. (1986), The Creation of Patriarchy, Oxford University Press, New York. Livingston, D. (ed.) (1987), Critical Pedagogy and Cultural Power, Bergin
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]